In dispensatia harului-Locul femeii potrivit Scripturii.

În dispensaţia harului-Locul femeii potrivit Scripturii

Având în vedere învăţăturile biblice prezentate anterior cu privire la locul femeii în creaţie, în căderea omului şi sub lege, precum şi îndemnurile legate de locul ei în perioada Adunării, dorim să luăm în cosiderare locul femeii în dispensaţia prezentă a harului, aşa cum este prezentat în Noul Testament, şi care are de-a face cu sfera căminului, sfera publică şi sfera Adunării.

În cămin

Din vreme ce familia apare înainte de Adunare în ordinea morală şi în ordinea timpului, fiind „temelia societăţii”, se cuvine să considerăm mai întâi locul special pe care Scriptura îl oferă femeii în această sferă mult binecuvântată. Acest lucru ne va ajuta să înţelegem mai bine poziţia dată de Dumnezeu femeii în Adunare. Locul ei în familie este în perfectă armonie cu locul ei în Adunare, iar dacă femeia îşi ocupă locul potrivit în familie, cel mai probabil ea va înţelege care este locul ei potrivit în Adunare.

Relaţia de bază într-o familie este de soţ şi soţie, iar dacă familia primeşte copii, atunci apare legătura fericită între tată şi mamă şi copii. În această poziţie minunată de soţie, sau soţie şi mamă, femeia ocupă un loc deosebit de important şi influent în familie. Un cămin nu este cu adevărat un cămin fără o soţie sau o mamă evlavioasă.

Am vorbit mai înainte despre locul pe care Dumnezeu i l-a dat Evei, acela de ajutor potrivit al lui Adam. Fiind adusă lui Adam de către Dumnezeu, ea şi-a ocupat locul lângă el, în calitate de soţie şi ajutor potrivit dat de Dumnezeu. Ea a fost creată pentru a fi partenera şi prietena lui de suflet – un singur trup cu el. Fiind creat primul, bărbatul a fost capul ei, iar după cădere, Dumnezeu a stabilit definitiv că ea se va supune autorităţii soţului ei. Totuşi, ea nu trebuia să fie dispreţuită şi desconsiderată de soţul ei, ci trebuia să fie alături de el, la egalitate cu el, sub braţul lui pentru a fi protejată de el, şi lângă inima lui pentru a fi iubită de el. Acesta este locul special al femeii în relaţia de căsătorie, aşa cum l-a stabilit Dumnezeu în creaţie.

Însă de la căderea omului până la cruce nu mai auzim nimic despre locul potrivit al femeii în creaţie. „Neamurile au umilit-o şi au transformat-o în sclavul bărbatului. Prin lege, ea era protejată de la a fi desconsiderată, în anumite situaţii (Exod 24 Levitic 18:18 ); cu toate aceste, în economia mozaică, ea nu a avut niciodată locul potrivit alături de bărbat. Însă, după arătarea Celui de-al doilea Om (Hristos), şi după împlinirea lucrării Lui de ispăşire, se menţionează din nou ordinea iniţială din creaţie, iar femeia îşi recapătă locul potrivit alături de bărbat.” (C.E.S.)

Acest loc potrivit este explicat clar în Efeseni 5:22-23 . Aici bărbaţilor li se spune să-şi iubească soţiile, ca pe propriile trupuri, după cum şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea. Iar soţiile sunt îndemnate să se supună soţilor lor, ca Domnului, pentru că soţul este cap al soţiei, după cum şi Hristos este Cap al Adunării. Prin urmare, după cum Adunarea este supusă lui Hristos, tot aşa şi soţiile soţilor lor, în toate. În timp ce soţul este îndemnat să îşi iubească soţia ca pe sine însuşi, soţia este îndemnată să îl onoreze pe soţul ei.

Aceasta este ordinea lui Dumnezeu pentru soţ şi soţie, în această dispensaţie a harului. Chiar dacă soţia trebuie îngrijită cu tandreţe şi înconjurată cu cea mai mare dragoste de către soţul ei, totuşi ea trebuie să îl recunoască ca fiind capul familiei, să i se supună şi să îl onoreze pe soţul ei. Ea trebuie să facă aceasta „ca Domnului” (Efeseni 5:22 ), recunoscând pe Domnul în spatele soţului ei, ca fiind Acela din care derivă autoritatea soţului ei. De asemenea, soţiei i se aminteşte că, în supunerea ei faţă de soţul ei, ea este o imagine a supunerii Adunării faţă de Hristos, Capul ei. Ce privilegiu măreţ este acesta!

În 1. Timotei 5:14 , femeilor tinere li se spune „să se căsătorească, să aibă copii, să vadă de casă”. Conducerea şi supravegherea gospodăriei este lucrarea specială a femeii, însă soţul este capul responsabil al casei. O femeie care preia autoritatea de cap al casei, spre sfidarea şi dezonoarea soţului ei, va fi cu siguranţă nefericită şi într-o stare deplorabilă, şi va culege fără îndoială roadele amare ale propriei răzvrătiri, prin nelegiuirea copiilor ei crescuţi în neorânduială. Deşi femeile din ziua de astăzi doresc libertate şi drepturi egale cu ale bărbaţilor, iar supunerea părţii feminine nu este la modă şi este desconsiderată într-o mare măsură, totuşi porunca şi dorinţa lui Dumnezeu este ca soţia să fie supusă soţului ei, fiindcă el este capul casei. Fără aceasta, nu poate exista viaţă adevărată de familie, bucurie şi binecuvântare.

Văzând poziţia femeii în relaţia de căsătorie şi în familie, ne vom opri acum asupra slujbei ei în această sferă binecuvântată. Cea mai mare parte a timpului unei femei este petrecut în casă, făcând treburile obişnuite ale vieţii, iar lucrul acesta aduce un beneficiu imens lui Dumnezeu. Pentru că înColoseni 3:23-24  se spune: „Orice faceţi, lucraţi din suflet, ca pentru Domnul… slujiţi Domnului Hristos.” Prin îngrijirea nevoilor soţului ei şi ale copiilor ei şi prin menţinerea căminului ca loc de înviorare, încurajare şi adăpost într-o lume tulburată, femeia ocupă, într-adevăr, un loc foarte important.

Cu adevărat mama este centrul şi inima unui cămin. Atracţia căminului depinde în mare măsură de atitudinea şi spiritul soţiei. O soţie chibzuită care îşi îngrijeşte casa cu înţelepciune şi cumpătare, şi îşi împodobeşte căminul cu dragoste şi voioşie, este o mare binecuvântare pentru soţul ei, pentru copiii ei şi pentru toţi cei care intră în casa ei. Succesul sau eşecul din viaţa unui bărbat depind adesea de purtarea soţiei lui în familie. Poziţia multor bărbaţi în societate este datorată în mare măsură înţelepciunii şi judecăţii sănătoase a soţiilor lor.

Punerea în practică a unei anumite virtuţi creştine, ospitalitatea, este posibilă în mare parte datorită soţiei. Aceasta este o slujbă foarte preţioasă şi necesară în Adunare, şi cu siguranţă aduce o răsplată bogată de binecuvântări prezente şi viitoare. În felul acesta femeile iau parte în mod direct la lucrarea lui Hristos – deschizându-şi casele pentru slujitorii şi pentru copiii Domnului, precum şi pentru cei nemântuiţi, ca şi aceştia să poată auzi evanghelia şi să fie salvaţi. Acuila şi Priscila oferă un exemplu în această privinţă, invitându-l pe Apolo în casa lor şi arătându-i mai exact Calea lui Dumnezeu (Fapte 18:26 ).

Una dintre cele mai importante slujbe ale unei mame este creşterea copiilor. Aceasta este lucrarea ei specială, având în vedere că ea petrece mai mult timp cu copiii decât tatăl, şi exercită o influenţă foarte puternică în vieţile lor, fie în bine, fie în rău. Observaţi cât de des este menţionat numele mamei în cărţile Împăraţi şi Cronici, în legătură cu diverşi împăraţi ai lui Israel. Prin aceasta, Duhul lui Dumnezeu doreşte să evidenţieze care era probabil cel mai important factor al formării caracterului unui bărbat care conducea poporul lui Dumnezeu – mama.

Fundamentul caracterului este dat de educaţia pe care copilul o primeşte în cămin, iar mâna mamei este instrumentul care lui Dumnezeu îi place să-l folosească pentru aceasta. Cea mai importantă lucrare a mamei, rânduită de Dumnezeu, este lucrarea acasă cu copiii, şi ea ar trebui să se dedice în întregime îngrijirii, instruirii şi creşterii lor. Dacă o mamă neglijează această lucrare deosebit de importantă, sau o încredinţează altora, şi caută să slujească Domnului în alte sfere, atunci lucrarea ei rămâne nefăcută, şi cu siguranţă va eşua în împlinirea lucrării altcuiva, la care ea nu a fost chemată. Instruirea şi învăţătura pe care copiii le primesc de la mamele lor în perioada cea mai sensibilă şi fragedă a vieţii, vor avea o mare influenţă asupra întregii lor vieţi şi vor lăsa o amprentă care nu se poate şterge asupra minţii lor tinere, receptive şi în curs de modelare. Cât de importantă este, deci, lucrarea mamelor în familie! Fie ca această lucrare să nu fie neglijată!

Prin urmare, observăm şi trebuie să subliniem faptul că cercul familiei reprezintă sfera specială în care femeia poate să slujească şi să-L glorifice pe Dumnezeu. Aici, în teritoriul ei intim, ea străluceşte cel mai tare şi exercită cea mai mare influenţă în bine. Viaţa casnică, care este adesea dispreţuită şi abandonată de femeile din ziua de azi, reprezintă teritoriul pe care ea este cea mai potrivită şi cea mai înzestrată să-l ocupe.

Prin aceasta nu dorim să spunem că nu există nicio slujbă sau lucrare pe care femeia să n-o poată face pe terenul adunării. Vrem doar să indicăm faptul că, în principiu, domeniul casnic reprezintă sfera de lucru a unei femei. Şi vedem că în această sferă a căminului, locul ei potrivit Scripturii este de supunere faţă de soţul ei.

Până acum am considerat în principal poziţia şi slujba femeilor căsătorite, în sfera căminului. Însă sfera casnică reprezintă şi pentru femeile necăsătorite un adevărat teren de slujire creştină. Şi ele pot desfăşura activităţi temporare, pot avea grijă de copii, de cei bolnavi şi de cei în vârstă, sau pot croi haine ca Dorca (Fapte 9:39 ).

Învăţătura publică 

Am citat deja versetele din 1. Timotei 2:11-14  în legătură cu partea femeii în căderea umanităţii din grădina Eden şi am observat limitele guvernamentale impuse acolo femeii. Ne va fi de folos să analizăm din nou aceste versete în legătură cu expresia actuală a tematicii noastre. „Femeia să înveţe în linişte, în toată supunerea; dar nu-i permit unei femei să înveţe pe alţii, nici să exercite autoritate peste bărbat, ci să rămână în linişte. Pentru că Adam a fost întocmit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, a ajuns la călcare de poruncă.”

Aceste versete se aplică unei sfere mai largi decât cea a Adunării. Ele vorbesc despre purtarea potrivită dintre un bărbat şi o femeie, şi includ orice mărturie publică în care sunt prezente ambele părţi. Aceste versete se referă la învăţătura publică în faţa unei audienţe mixte, pentru că prin aceasta se exercită autoritate asupra bărbatului. Femeia nu trebuie niciodată să se ridice să dea învăţătură în întâlniri mixte, pentru că bărbatul ar fi la picioarele ei, în poziţia celui care învaţă, iar aceasta duce la inversarea ordinii rânduite de Dumnezeu.

Bărbatul a fost creat mai întâi, fiind reprezentant al lui Dumnezeu şi cap, şi ar trebui să-şi păstreze poziţia corectă ca învăţător şi conducător. Şi fiindcă femeia a preluat conducerea în călcarea poruncii şi a fost înşelată de Satan, dovedind că ea este un conducător slab, în hotărârea guvernamentală a lui Dumnezeu femeile sunt oprite de la ocuparea poziţiei de autoritate şi de a învăţa pe alţii. Ele trebuie să înveţe în linişte şi supunere. Prin urmare, o femeie nu trebuie niciodată să ocupe o poziţie publică de învăţător recunoscut al Cuvântului lui Dumnezeu, sau să dea învăţătură în Adunare sau în orice alt loc cu audienţă mixtă, unde are o poziţie egală sau superioară bărbatului, fiindcă astfel ar exercita autoritate asupra bărbatului.

Cu toate acestea, vedem că în Tit 2:3-4  femeile mai în vârstă sunt îndemnate „să înveţe de bine, ca să le deprindă pe cele tinere” etc. Deci femeile mai în vârstă au dreptul de a da învăţătură, dar sfera lor se referă la femeile tinere, iar învăţătura este mai degrabă informală, privind aspecte practice care au legătură mai mult cu căminul şi familia (versetele 3-5). Este chiar indicat ajutorul oferit femeilor neştiutoare în cele ale Scripturii şi legătura apropiată pe baza Cuvântului. Surorile ar putea fi încurajate să lucreze cu sârguinţă pentru Domnul în asemenea domenii. Chiar şi discuţiile private din Cuvânt cu bărbaţii sunt potrivite pentru o femeie, dacă sunt manifestate într-o atitudine modestă şi potrivită.

Bineînţeles că asemenea lucrări pot aluneca înspre învăţătură formală, şi astfel femeia îşi părăseşte locul. Dacă femeia înfiinţează un cerc de învăţătură publică din Scriptură, chiar dacă este numai pentru femei, credem că lucrul acesta înseamnă ocuparea unei poziţii de învăţător şi încălcarea versetului din 1. Timotei 2:12 : „dar nu-i permit unei femei să înveţe pe alţii”.

Lucrarea cu copiii (care implică învăţătură din Biblie, rugăciune şi cântare) este de asemenea o slujbă potrivită şi valoroasă în care femeile pot fi implicate. Asemenea lucrări pot începe acasă şi pot continua la şcoala duminicală şi în întâlnirile pentru copii. Şcoala duminicală este doar o extindere a unei întâlniri de familie, într-un perimetru mai larg şi mai convenabil. Prin urmare este foarte potrivit ca surorile să predea la orele de şcoală duminicală pentru copii sau surori tinere, mai ales când aceste clase se află în răspunderea fraţilor sub autoritatea cărora ele slujesc. Când fraţii sunt implicaţi într-o şcoală duminicală, credem că ar fi împotriva Scripturii dacă o soră ocupă locul de director sau conducător al şcolii, pentru că astfel ar exercita autoritate asupra bărbatului.

Ne rugăm ca tot mai multe femei credincioase să lucreze activ pentru Domnul şi să fie încurajate să lucreze în aceste sfere despre care am vorbit că sunt potrivite pentru femei. Este mare nevoie de ele şi lucrarea Domnului suferă din lipsa slujirii surorilor devotate şi energice. Fie ca Domnul să binecuvânteze din belşug orice femeie implicată în lucrarea potrivită pentru El.

În Adunare

1. Corinteni 14:34-38  ne oferă indicaţii clare cu privire la locul femeii în strângerea ca Adunare. „Femeile să tacă în adunări, pentru că nu le este permis să vorbească; ci să fie supuse, aşa cum spune şi legea. Iar dacă doresc să înveţe ceva, să întrebe pe soţii lor acasă; pentru că este ruşine pentru femeie să vorbească în Adunare. De la voi a ieşit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns? Dacă cineva se consideră a fi profet sau om spiritual, să recunoască cele ce vă scriu, că sunt poruncă a Domnului. Iar dacă cineva este neştiutor, să fie neştiutor!”

Se spune clar că femeia nu trebuie să vorbească în Adunare. Expresia „în adunare” sau „în adunări” este folosită de cinci ori în acest capitol şi de fiecare dată se referă la strângerea credincioşilor împreună, ca Adunare. În astfel de întâlniri femeile nu trebuie să vorbească deloc, ci să stea în linişte şi în supunere.

În 1. Corinteni 11:15  apostolul vorbeşte despre o femeie care se roagă sau profeţeşte. Acest pasaj arată că o femeie poate face aceste lucruri, însă nu se specifică unde anume pot fi exercitate. Capitolul 14 spune clar că femeia nu poate face aceste slujbe în Adunare, ci ea trebuie să tacă în Adunare. Este destul de evident că femeia poate să se roage şi să profeţească în afara strângerilor ca Adunare. În Fapte 21:8-9  se spune despre Pavel şi însoţitorii lui care au venit la casa lui Filip evanghelistul, iar acesta avea patru fete care profeţeau. Din context se înţelege că ele profeţeau acasă şi nu în Adunare, lucru care era foarte potrivit.

Este important de subliniat faptul că interzicerea femeii de a vorbi în Adunare nu vine doar din partea apostolului Pavel, care era celibatar, ci aceste lucruri sunt „poruncă a Domnului” (versetul 37). Iar dacă cineva se consideră a fi spiritual şi plăcut Domnului, ar trebui să recunoască aceste lucruri ca fiind hotărârea lui Dumnezeu. Este vorba pur şi simplu de ascultarea dorinţei lui Dumnezeu. Încercarea de a argumenta aceste îndemnuri simple, aşa cum fac unii, şi de a continua în voinţă proprie şi neascultare, arată că o astfel de inimă nu doreşte să împlinească voia lui Dumnezeu, iar Cuvântul Lui nu este respectat.

Corintenii, ca mulţi alţii în ziua de azi, s-au gândit probabil că erau liberi să acţioneze cum doreau în această privinţă. Prin urmare apostolul spune: „De la voi a ieşit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns?” (versetul 36); cu alte cuvinte: Aveţi voi autoritate din partea Domnului cu privire la ce să faceţi în această chestiune? Cuvântul lui Dumnezeu nu a ieşit de la voi… ci a venit la voi. Prin urmare ei trebuiau să se supună hotărârilor Domnului date prin apostol.

Unii comentatori afirmă că termenul „să vorbească” din acest pasaj se referă la flecăreală, bârfă sau vorbire în şoaptă în timpul slujbei, şi aceasta era ceea ce interzicea apostolul. Însă această interpretare este foarte eronată şi falsă. Concordanţa Young arată că termenul din greacă este „laleo”, care este folosit pe parcursul întregului capitol. Acest termen este tradus prin „a vorbi” în acest capitol şi de 241 ori în Noul Testament, şi înseamnă a vorbi. Deci după cum doi sau trei profeţi vorbesc (versetul 29), tot aşa femeile nu trebuie să vorbească în Adunare. Acelaşi cuvânt este folosit în ambele versete.

Alţi oameni spun că această interdicţie a femeilor de a vorbi în Adunare se aplică doar la Corintul din vremea de atunci, pentru că femeile erau destul de neştiutoare, gălăgioase şi sfidătoare şi nu erau capabile să vorbească în public. Prima afirmaţie este total greşită iar a doua este doar o presupunere. La începutul epistolei către Corinteni Pavel se adresează cu cuvintele: „către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint… împreună cu toţi cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos” (1. Corinteni 1:2 ).

Cu siguranţă că acest argument este decisiv. Îndemnurile date în această epistolă nu sunt doar pentru corinteni, ci sunt adresate tuturor credincioşilor de pretutindeni. Iar în pasajul despre care vorbim, apostolul spune că femeile trebuie să tacă „în adunări”. El nu spune „în adunarea voastră”, ci „în adunări”.

Locul femeii în Adunare este de supunere şi retragere, nu de conducere. Ca o comparaţie, bărbatul este mintea umanităţii, iar femeia este inima. Inima este în piept, ascunsă vederii, în timp ce capul este în exterior, văzut de toţi. Cei care vorbesc în public în Adunare ocupă un loc de conducere, fie prin rugăciune, adorare sau predică, iar acest loc de conducere nu îi este dat femeii.

Mulţi oameni nu realizează faptul că atunci când cineva se roagă în mod public, el conduce Adunarea în rugăciune. El nu adresează o rugăciune individuală, ci este purtătorul de cuvânt al adunării în rugăciune sau în adorare. Prin urmare, dacă o femeie s-ar ruga în Adunare sau într-o întâlnire mixtă, ea ar ocupa poziţia de conducere, care este împotriva Scripturii. În 1. Timotei 2:8  apostolul spune: „Vreau deci ca bărbaţii să se roage în orice loc”. Această libertate nelimitată nu îi este acordată femeii.

În această privinţă putem de asemenea să învăţăm de la Ana, din 1. Samuel 1:9-17 . Această femeie evlavioasă se ruga în casa Domnului, unde se adunau închinătorii. Observaţi că se spune despre ea: „Şi Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mişcau, dar glasul nu i se auzea” (1. Samuel 1:13 ). Nu era potrivit ca ea să se roage cu voce tare, dar se putea ruga în inima ei, iar Dumnezeu a auzit-o şi i-a răspuns.  În mod asemănător, femeile din ziua de azi pot să se roage şi să-L laude pe Dumnezeu în inimile lor, în Adunare, şi să se alăture corului de „Amin” rostit la rugăciunea şi adorarea publică.

Acoperirea capului

La începutul acestui studiu am făcut referire pe scurt la faptul că femeia trebuie să aibă capul acoperit când se roagă sau profeţeşte, şi atunci când este în Adunare. Acum vom detalia acest aspect mai pe larg.

Apostolul oferă indicaţii despre lucrul acesta în 1. Corinteni 11:3-16 . Citim: „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat, şi capul femeii este bărbatul, şi Capul lui Hristos este Dumnezeu. Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte având ceva pe cap îşi dezonorează Capul. Iar orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul neacoperit îşi dezonorează capul, pentru că este ca şi cum ar fi rasă. Pentru că, dacă o femeie nu se acoperă, să se şi tundă; iar dacă este ruşinos pentru o femeie să se tundă sau să se radă, să se acopere. Pentru că un bărbat, în adevăr, nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chipul şi gloria lui Dumnezeu; dar femeia este gloria bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat; pentru că şi bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea, din cauza îngerilor, femeia trebuie să aibă un semn de autoritate pe capul ei (adică un semn al autorităţii bărbatului, sub care se aşează)… Judecaţi în voi înşivă: se cuvine ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neacoperită?”

În aceste versete vedem faptul că Dumnezeu a stabilit anumite nivele de autoritate pe care El doreşte ca noi să le recunoaştem şi să le respectăm. Nu este doar un obicei ca bărbaţii să aibă capul neacoperit iar femeile să aibă capul acoperit în prezenţa Domnului. Această ordine are un motiv biblic şi o semnificaţie bine determinate.

Dumnezeu este Capul lui Hristos, Hristos este Capul bărbatului iar bărbatul este capul femeii. Fiindcă bărbatul este imaginea şi gloria lui Dumnezeu iar Hristos este Capul lui, ar fi o dezonoare şi o ruşine pentru Hristos, Capul bărbatului, dacă acesta ar avea capul acoperit atunci când se roagă sau profeţeşte (în public). Gloria lui Hristos trebuie să se vadă, nu să fie acoperită.

Însă femeia a fost creată pentru bărbat şi ea este gloria bărbatului, deci capul ei trebuie acoperit atunci când se roagă sau profeţeşte, pentru că gloria bărbatului nu trebuie să se vadă, mai ales în întâlnirile ca Adunare. Acolo trebuie dezvăluită gloria lui Hristos, nu gloria omului.

Mai mult decât atât, versetul 10 spune că femeia trebuie să aibă un semn de autoritate pe capul ei, din cauza îngerilor. Adică ea trebuie să aibă capul acoperit, ca semn al autorităţii bărbatului căruia îi este supusă. Când o femeie îşi acoperă capul în prezenţa Domnului înseamnă că ea recunoaşte faptul că bărbatul este capul ei rânduit de Dumnezeu. O femeie care vine înaintea lui Dumnezeu cu capul neacoperit arată că ea doreşte să fie ca bărbatul şi nu vrea să-şi ocupe locul de supunere. Ea îşi dezonorează capul, deşi poate că nu este conştientă de asta. Chiar dacă lucrul acesta este făcut din neştiinţă, semnificaţia rămâne aceeaşi.

Îngerii privesc în Adunare şi ar trebui să vadă ordinea lui Dumnezeu acolo. Ei văd ordine în cer şi în toată creaţia şi nu ar trebui să vadă dezordine între cei credincioşi. Serafimii se acoperă în prezenţa Domnului (Isaia 6:1-3 ), şi ei se aşteaptă să vadă femeile făcând acelaşi lucru, în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Intenţia lui Dumnezeu este ca „înţelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscut acum, prin Adunare, stăpânirilor şi autorităţilor în cele cereşti” (Efeseni 3:10-11 ). Această „înţelepciune a lui Dumnezeu” este taina lui Hristos şi a Adunării, care este ilustrată prin soţ şi soţie, soţul fiind capul iar soţia fiind supusă capului (Efeseni 5:22-32 ).

Acoperirea capului se aplică atât femeilor căsătorite cât şi celor necăsătorite. Versetele din 1. Corinteni 11  vorbesc despre femeie şi bărbat în general. În Numeri 30:3-5  se spune că o femeie tânără, care este în casa tatălui ei, trebuie să se supună autorităţii lui. Obligaţiile ei pot să stea în picioare numai dacă tatăl ei le îngăduie. Asemănător, obligaţiile unei soţii sunt valide doar dacă soţul ei le îngăduie. Deci femeia trebuie să recunoască autoritatea tatălui ei sau a soţului ei sau a bărbatului în general, atunci când se află în prezenţa Domnului. Iar acoperirea capului este o mărturie a acestui lucru.

Ruşinea capului neacoperit: „Iar orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul neacoperit îşi dezonorează capul, pentru că este ca şi cum ar fi rasă. Pentru că, dacă o femeie nu se acoperă, să se şi tundă; iar dacă este ruşinos pentru o femeie să se tundă sau să se radă, să se acopere.”

În Vechiul Testament era un semn de ruşine când o femeie avea capul neacoperit sau ras, aşa cum vedem în Numeri 5:18 , unde o femeie era suspectată de soţul ei, şi în Deuteronom 21:10-13 , unde un israelit lua de soţie o femeie frumoasă dintre captivi. Deci, în 1. Corinteni 11  apostolul spune că dacă o femeie profeţeşte sau se roagă cu capul neacoperit, este ca şi cum ar fi rasă. Şi fiindcă este un semn de ruşine ca femeia să se tundă sau să se radă, atunci ea trebuie să aibă capul acoperit. Ea nu trebuie să aibă niciun semn de ruşine asupra ei când vine înaintea Domnului. Ea nu trebuie să se înfăţişeze înaintea Domnului ca una care este suspectată de necredincioşie faţă de soţul ei. Acoperirea capului ei indică faptul că ea recunoaşte că el este capul ei şi se bucură de încrederea lui deplină.

Doar în trecere, observăm din aceste versete din 1. Corinteni 11  că este ruşine pentru o femeie să se tundă, însă „dacă o femeie are părul lung, este glorie pentru ea” (versetul 15). Aceste cuvinte inspirate de Duhul Sfânt ar trebui să clarifice problema „părului scurt” pentru orice femeie evlavioasă. Este bine ca o femeie să îndepărteze ceva din gloria pe care Dumnezeu i-a dat-o şi să o arunce? Acesta este un act de răzvrătire şi aduce numai ruşine. Ar putea o femeie ca aceasta să şteargă picioarele Domnului cu părul capului ei aşa cum a făcut femeia devotată din Luca 7:38  şi Ioan 12:3 ?

Părul lung nu este un voal. În 1. Corinteni 11:15  se spune: „pentru că părul lung îi este dat drept voal”. Unii învăţători spun că părul lung al femeii este acoperitoarea capului ei şi ea nu are nevoie de alt voal. Însă această frază nu este tradusă de fiecare dată corect şi nu redă întotdeauna semnificaţia textului în original. În greacă se foloseşte un cuvânt total diferit de cuvântul „acoperă” din versetul 6. Acolo este folosit  cuvântul „katakaluptespho”, care înseamnă „a acoperi capul cuiva / a-şi acoperi capul”. În versetul 15 se foloseşte cuvântul „peribolaiou”, care înseamnă „ceva care se aruncă în jurul cuiva / ceva care acoperă de jur împrejur” (Dicţionarul Liddel and Scott).

Prin urmare, traducerea corectă spune „pentru că părul lung îi este dat drept voal”. Adică părul lung îi este dat femeii în mod natural ca un voal care o înconjoară. Nu este acelaşi lucru cu acoperitoarea capului despre care apostolul insistă în versetele anterioare. Dacă gloria bărbatului trebuie acoperită în prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum am arătat mai devreme, atunci cu siguranţă că părul lung al femeii, adică gloria ei personală, trebuie de asemenea acoperit în prezenţa Lui.

Mai întâi Pavel stabileşte diferenţele dintre bărbat şi femeie şi spune că bărbatul trebuie să aibă capul neacoperit iar femeia trebuie să aibă capul acoperit. Apoi el apelează la frumuseţe şi bun simţ, bazându-se pe natura diferită a bărbatului şi a femeii, pentru a oferi încă un motiv pentru care femeia trebuie să aibă capul acoperit şi să se înfăţişeze diferit faţă de bărbat înaintea lui Dumnezeu. „Judecaţi în voi înşivă: se cuvine ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neacoperită? Nu vă învaţă chiar firea…?” (versetele 13-14). Chiar prin natură Dumnezeu a dat femeii părul lung, ca un văl care o ascunde. Prin urmare, ceea ce se potriveşte femeii este ca să-şi acopere capul când se roagă lui Dumnezeu.

Nu avem asemenea obicei: „Dar dacă cineva gândeşte să fie certăreţ, noi nu avem asemenea obicei, nici adunările lui Dumnezeu” (versetul 16). Apostolul a prezentat gândul lui Dumnezeu în această privinţă şi dacă cineva doreşte să se certe sau să discute în contradictoriu, el vrea să spună: „Nici noi, nici adunările lui Dumnezeu nu avem obiceiul de a ne certa.”

De multe ori, starea inimii cuiva se descoperă în chestiuni mărunte ca aceasta referitoare la acoperirea sau neacoperirea capului, şi astfel se testează dacă voia omului este supusă lui Dumnezeu şi Cuvântului său, sau dacă dorinţa inimii lui este împotriva Cuvântului şi în acord cu mersul lumii acesteia. Obiceiurile se pot schimba, însă principiile Cuvântului lui Dumnezeu rămân întotdeauna aceleaşi.

Articol preluat de aici:

http://comori.org/articol.php?nr=215&sub=4

____________________________________________________________________________________________________________

 

„Comportarea credinciosului in familie”.De Rudolf Brockhaus.

Inca un articol bun care descrie viata de crestini,intre sot si sotie.Recomand pentru a se lua in seama indemnurile biblice,prezentate in articol.

Preluat de aici:

http://comori.org/articol.php?nr=317&sub=0

Reclame

De ce distruge Dumnezeu planurile noastre.

De ce distruge Dumnezeu planurile noastre.

de Aurel Munteanu – 20 iunie 2017

1. Dumnezeu distruge de multe ori planurile noastre ca să:

– ne arate cât este de deșartă viața – Ecl. 1.14. – deșert = lucru lipsit de valoare,

– nu ne mai lase să rătăcim de la fața Sa – Is.53.6.

– nu ne mai bazăm pe noi înșine – Is. 55.8-9.

– înțelegem că El este Stăpânul – Ps.46.10; Dan. 4.35.

– vedem că El are un rol bine definit în viața noastră – ex. Convertirea lui Pavel,

– ne amintim că noi am fost creați pentru El și nu El pentru noi – Dumnezeu nu este chelnerul omului sau milogul care bate la ușile inimilor încuiate,

– ne îndrume pe cărarea pe care ne-a predestinat-o înainte de veșnicie – Rom.8.28.

– numai așa Îi putem fi: plăcuți, utili, sluji de glorie,

– numai așa Își atinge scopul pentru care ne-a creat,

– numai în felul acesta noi ne putem găsi: pacea, fericirea, bucuria

și împlinirea.

2. Ce se întâmplă când Dumnezeu nu intervine să ne distrugă planurile noastre:

– mergem spre o ruină sigură,

– copiii din curvie nu sunt disciplinați,

– avem aceeași destinație cu vasele de ocară,

 

3. A intervenit Dumnezeu să îți distrugă planurile?

– observă motivul pentru care a făcut-o,

– reevaluează-ți viața,

– încearcă să înțelegi scopul pentru care te-a creat,

– împlinește-ți chemarea cu toată puterea,

– atunci vei avea pace cu: tine însuți, cu cei din jur și cu Dumnezeu.

4. Îl iubești tu pentru că ți-a distrus planurile sau Îl urăști?

– ești din categoria celor ce zic: ,,vorbește căci sclavul tău ascultă”?

– sau din a celor ce spun: ,,nu vrem ca Acesta să stăpânească peste noi!”?

– care este poziția ta față de Dumnezeu care-ți distruge planurile?

Păcatele tinerilor fii risipitori.

Baptiști Reformați

Poate că această pildă este și o pildă pentru tinerii noștri ca să învețe care le sunt ispitele tinereții. Este prea simplist să le aruncăm pe toate în categoria sexualității. Sunt felurite ispite. Și fiecare își are forța ei în tinerețea omului. Unii nu scapă de ele până la mormânt. Așa că e bine să învățăm din timp deși „niciodată nu e prea târziu”.
1. Păcatul pretențiilor nefondate: „ce mi se cuvine”. Nu i se cuvenea nimic. Niciunuia dintre noi nu ni se cuvine nimic în fața lui Dumnezeu. Merităm, pentru păcatele noastre, depărtare veșnică de fața Lui binevoitoare. Dar tinerii învață că li se cuvin multe lucruri de la părinți, de la profesori, de la păstori, de la angajați … etc. Asta îi face necugetați, nesimțiți și se lipsesc de multe oportunități.
2. Păcatul îmbogățirii instante: „dă-mi partea de avere ce mi se cuvine”. Deodată este bogat și…

Vezi articol original 544 de cuvinte mai mult

Inca un an se duce…..

29 decembrie 2016.

EL NE VA DUCE ACASĂ
 
„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini.
V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.”
 Isaia 46.4.
Anul acesta a trecut deja şi această făgăduinţă se îndreaptă către prietenii noştri în vârstă şi către noi toţi care înaintăm în viaţă. Dacă Dumnezeu ne prelungeşte anii, vom ajunge să avem peri albi; aşa că, prin credinţă, putem să luăm dinainte acest cuvânt pentru noi.
Noi îmbătrânim; dar Dumnezeu, care se numeşte EU SUNT, rămâne mereu acelaşi. Perii albi ne arată că trupul nostru slăbeşte; dar El nu slăbeşte niciodată. Când noi nu mai putem să ridicăm nici o greutate şi simţim că ne este greu să ne mişcăm sau să ne purtăm pe noi înşine,atunci Dumnezeu este Cel ce ne poartă. În anii tinereţii noastre, El ne purta în braţele Sale, ca pe mieluşeii Săi şi El va face la fel când vor veni slăbiciuni peste noi.
 El ne-a creat şi El S-a angajat să ne poarte. Când vom ajunge o povară pentru prietenii noştri şi o povară pentru noi înşine, Domnul nu Se va depărta de noi, ci va avea grijă de noi şi ne va face să vedem izbăvirea Lui. Adesea El dă slujitorilor Săi o seară lungă şi liniştită. Ei aulucrat şi s-au ostenit toată ziua în slujba Stăpânului lor şi El le zice„Odihneşte
-te în aşteptarea odihnei veşnice pe care am pregătit-o pentru tine”. Să nu ne temem de o vârstă înaintată ci să ne bucurăm că îmbătrânim, pentru că Domnul este El însuşi cu noi până lasfârşit, în plinătatea harului Său.”
C.H.Spurgeon.
_________________________________________________________________
Dragi cititori ai blogului meu,inca un an se duce ….chiar foarte repede.Cand ne uitam in urma lui,vedem prin cate incercari nu am fost trecuti,dar si bucurii cred ca am avut fiecare din noi.
Din nou postez acest verset pentru sfarsit de an,macar ca l-am postat si in alt an…pentru ca pe mine versetul de mai sus m-a intarit deseori in slabiciunile varstei mele…si cred ca poate da mangaiere si de data asta la cititori.
Daca Dumnezeu ne da o fagaduinta atat de clara,sa si o credem ca ea este implinita de Dumnezeu.
De multe ori ne intrebam incotr-o ne este drumul pe care trebuie sa mergem intr-o lume atat de intunecata fara …..teama de Dumnezeu…..ne intrebam de ce nu se mai termina rautatea din lume.
Daca nu am avea aceasta nadejde vie inima noastra,precum ca vine o zii cand tot ce ochii nostrii vad in aceasta lume,nu va mai fi,am fi la pamant de atata durere sufleteasca.Dar pana ce vine aceea zi,suntem incredintati ca Dumnezeu ne va intarii pana la sfarist ca sa stam in pace.
Unele zile sunt atat de impovarate de intristare,cand sufletul iti este chinuit cand vede cat intuneric este in aceasta lume,si cat ai dorii ca fiecare fiinta pe acest pamant sa vada cea ce vezi tu:lumina care vine de la Dumnezeu in Isus Domnul.
In Domnul avem pacea,mangaierea ,absolut totul de cea ce avem nevoie pentru ca sa biruim  intr-o lume atat de intunecata.
Doresc ca fiecare dintre dumneavoastra sa aveti aceasta pace divina in inima in noul an in care pasim -2017.Sa va linisteasca inimile tulburate de suferinte,sa va dea rabdare in necazuri,sa va tina privirea indreptata spre El.
Ganditi-va ca dupa toate suferintele pe acest pamant vine ziua cand vom ajunge acolo sus la Domnul unde va fi o fericire vesnica fara de sfarsit.
Slava sa Ii fie numai Domnului.
M.W.M

Cum sa iti petreci ziua cu Dumnezeu.

Cum să îţi petreci ziua cu Dumnezeu

de Richard Baxter (1615-1691)


O viaţă sfântă tinde să devină mai uşoară atunci când cunoaştem ordinea obişnuită şi modul de îndeplinire al îndatoririlor noastre – când orice lucru se întâmplă la momentul potrivit. De aceea, vă voi da câteva scurte îndrumări pentru petrecerea zilei într-un mod sfânt.

Somnul
Măsoară bine timpul rezervat somnului, ca să nu iroseşti orele preţioase ale dimineţii trândăvind în pat. Orele de somn trebuie să fie potrivite cu sănătatea şi cu munca ta, nu cu plăcerea leneviei.

Primele gânduri
Îndreaptă către Dumnezeu primele tale gânduri conştiente; înalţă-ţi inima către El cu reverenţă şi recunoştinţă pentru odihna de care te-ai bucurat în noaptea ce a trecut, apoi încredinţează-te Lui pentru ziua ce urmează.
Obişnuieşte-te să fii atât de consecvent în aceasta încât să ajungi să fii oprit de conştiinţă atunci când gândurile vieţii de zi cu zi vor să aibă întâietatea. Gândeşte-te la îndurarea unei nopţi de odihnă şi la faptul că mulţi şi-au petrecut-o în iad; mulţi au petrecut-o în închisoare; mulţi au petrecut-o în adăposturi reci şi neprimitoare; mulţi şi-au petrecut-o suferind din cauza durerilor chinuitoare şi a bolilor, obosiţi de paturile în care zac şi obosiţi de viaţă.
Gândeşte-te la multele suflete care în noaptea ce a trecut au fost chemate din trupurile lor să se înfăţişeze pline de groază în faţa lui Dumnezeu, şi mai gândeşte-te cât de repede trec zilele şi nopţile! Cât de iute va veni ultima ta noapte sau zi! Examinează ce lipseşte sufletului tău ca să fie pregătit pentru o astfel de vreme şi caută acel lucru fără întârziere.

Rugăciunea
Rugăciunea personală (sau împreună cu partenerul tău) să aibă loc înaintea rugăciunii la care participă întreaga familie. Dacă e posibil, pune-o pe primul loc, înaintea oricărei alte lucrări a zilei.

Închinarea familiei
Închinarea împreună cu întreaga familie trebuie îndeplinită cu consecvenţă şi la o oră la care de obicei nu apar întreruperi.

Obiectivul fundamental
Aminteşte-ţi obiectivul tău fundamental, iar atunci când te apuci de munca fiecărei zile, sau înaintea oricărei activităţi din această lume, lasă ca pe inima ta să stea scris „Sfânt Domnului”, în tot ce faci.

Nu fă nici un lucru pe care Dumnezeu nu l-ar aproba şi despre care nu poţi spune cu convingere că El te-a trimis să-l faci. Nu fă nimic în această lume pentru un oricare alt motiv decât acela să Îi fii plăcut Domnului, să Îi dai slavă şi să te bucuri împreună cu El. „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” – 1 Corinteni 10:31.

Fii sârguincios în profesia ta
Îndeplineşte sarcinile profesiei tale cu grijă şi cu sârguinţă. Astfel:

(a) Vei dovedi că nu eşti leneş sau supus firii tale pământeşti (ca aceia care nu i se pot împotrivi), şi vei încuraja omorârea tuturor poftelor şi dorinţelor firii pământeşti, care sunt hrănite de lene şi trândăvie.
(b) Vei ţine gândurile nefolositoare departe de mintea ta, acele gânduri care mişună în minţile persoanelor ce-şi pierd vremea degeaba.
(c) Nu vei pierde timp preţios, un lucru de care persoanele leneşe sunt vinovate zilnic.
(d) Vei rămâne pe drumul ascultării de Dumnezeu, atunci când leneşii comit întruna păcate de omitere.
(e) Vei avea mai mult timp pentru activităţi sfinte dacă lucrezi cu sârguinţă în profesia ta. Persoanele leneşe nu au timp să se roage sau să citească pentru că şi-l pierd tărăgănând lucrurile în munca lor.
(f) Te poţi aştepta la binecuvântarea lui Dumnezeu şi la împlinirea nevoilor tale, atât cele personale cât şi ale întregii familii.
(g) Poţi contribui de asemenea la sănătatea trupului tău, mărindu-i astfel competenţa în slujba sufletului.

Ispite şi lucruri care corup
Cunoaşte în întregime ispitele şi lucrurile care te pot corupe – şi veghează împotriva lor întreaga zi. Trebuie să te păzeşti în special de cele mai periculoase lucruri care corup şi de acele ispite pe care prietenii sau afacerile ţi le pun inevitabil înainte.

Păzeşte-te de păcatele de căpătâi ale necredinţei: ipocrizia, egoismul, mândria, satisfacerea plăcerilor trupului şi dragostea exagerată pentru lucrurile pământeşti. Ai grijă să nu fii atras de modul de gândire al lumii şi de îngrijorările ei nenumărate, sau să râvneşti la o poziţie mai înaltă în societate, sub pretextul sârguinţei în profesia ta.

Dacă lucrezi sau faci afaceri cu alţii, păzeşte-te de egoism şi de orice urmă de nedreptate sau lipsă de generozitate. În legăturile cu ceilalţi, păzeşte-te de ispita conversaţiei seci şi nefolositoare. Păzeşte-te şi de persoanele care te vor ispiti să te mânii. Păstrează-ţi decenţa şi vorbirea curată pe care o cer legile neprihănirii. Dacă discuţi cu linguşitori, ai grijă să nu te umfli de mândrie.

Dacă stai de vorbă cu cei ce te dispreţuiesc şi te rănesc, întăreşte-te împotriva mândriei nerăbdătoare şi răzbunătoare.

La început, aceste lucruri vor fi foarte dificile, câtă vreme păcatul mai are vreo putere în tine, dar odată ce ai câştigat o înţelegere continuă a pericolului otrăvitor pe care îl prezintă fiecare din aceste păcate, inima ta va fi gata să le evite şi o va face cu uşurinţă.

Meditaţia
Când eşti singur în îndeletnicirile tale, profită de acel timp folosindu-l pentru meditaţii practice şi folositoare. Meditează la bunătatea nesfârşită şi la desăvârşirea lui Dumnezeu; la Hristos şi la răscumpărare; la Cer şi la cât de nevrednic eşti să intri în el, şi cum meriţi nenorocirea veşnică în Iad.

Singurul motiv
Orice faci, singur sau împreună cu alţii, fă totul pentru slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:31). Altfel, acel lucru nu va fi primit de Dumnezeu.

Răscumpără timpul
Pune mare valoare pe timpul tău, ai mai mare grijă să nu-ţi pierzi timpul decât ai să nu-ţi pierzi banii. Nu lăsa ca distracţiile fără valoare, discuţiile inutile, prietenii nefolositori sau somnul să îţi răpească timpul preţios.

Ai mai mare grijă să eviţi persoana, fapta sau modul de viaţă care îţi fură timpul, decât te îngrijeşti să eviţi hoţii şi tâlharii.

Asigură-te că nu îţi pierzi niciodată vremea fără folos, ci mai degrabă îţi foloseşti timpul în cel mai profitabil mod cu putinţă şi nu prefera unul mai puţin folositor în locul altuia care-ţi foloseşte mai mult.

Mâncarea şi băutura
Mănâncă şi bea cu moderaţie şi recunoştinţă pentru sănătate, nu pentru plăcerea nefolositoare. Niciodată nu-i fă pe plac trupului prin mâncăruri şi băuturi care dăunează sănătăţii tale.

Aminteşte-ţi păcatul Sodomei: „Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit” – Ezechiel 16:49.

Apostolul Pavel plângea atunci când îi pomenea pe cei al căror sfârşit „va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.” – Filipeni 3:18,19. Deci nu trăiţi după îndemnurile firii pământeşti, ca să nu muriţi (Romani 8:13).

Păcatele învingătoare
Dacă vreo ispită te biruie şi cazi în vreun păcat, pe lângă eşecurile obişnuite, regretă-l şi mărturiseşte-l imediat înaintea lui Dumnezeu; pocăieşte-te fără întârziere, cu orice preţ. Te va costa cu siguranţă mai mult dacă vei continua în păcat şi nu te vei pocăi.

Nu-ţi subestima eşecurile obişnuite, ci mărturiseşte-le şi luptă zilnic împotriva lor, având grijă să nu le înrăutăţeşti prin nepocăinţă şi dispreţ.

Relaţiile
Aminteşte-ţi în fiecare zi de îndatoririle speciale pe care le cer diversele relaţii: soţi, soţii, copii, stăpâni, slujitori, pastori, oameni, judecători, supuşi.

Aminteşte-ţi că fiecare relaţie are îndatoririle ei speciale şi avantajele ei prin binele pe care îl face. Dumnezeu îţi cere credincioşie în această problemă, la fel ca în oricare alta.

Încheierea zilei
Înainte să adormi din nou, este un lucru înţelept şi necesar să faci bilanţul faptelor şi binecuvântărilor zilei ce a trecut, ca să poţi mulţumi pentru toate binecuvântările speciale şi să te smereşti pentru toate păcatele tale.

Acest lucru e necesar ca să îţi poţi reînnoi pocăinţa şi hotărârea de a asculta, şi ca să te cercetezi să vezi dacă sufletul tău e mai bun sau mai rău, dacă păcatul scade şi harul creşte, dacă eşti mai bine pregătit pentru suferinţă, moarte şi veşnicie.

Fie ca aceste îndrumări să se întipărească pe mintea ta şi să devină o practică zilnică a vieţii tale.

Dacă sunt practicate cu sinceritate, ele vor duce la sfinţirea, rodirea şi liniştea vieţii tale şi îţi vor aduce o moarte plină de mângâiere şi pace.

Tradus de Florin Vidu.

http://www.rcrwebsite.com/spend.htm


Umblarea Creştinului

„Nu exista rock crestin,nu exista rap crestin…..”

Dati-mi voie sa va zic ca nu exista asa ceva, biblic vorbind, iar voi stiti asta si nu puteti dovedi biblic. Exista pentru unii, dar pentru Biserica lui HRISTOS nu va exista niciodata aceste genuri de muzica. Referitor la ceea ce citim in Biblie, nu exista rap crestin sau rock crestin asa cum nu exista iluzionism crestin. Am cantat rap, stiu lucrurile, dar ceea ce inteleg acum din Biblie, mai ales din Psalmi, vad un alt fel de muzica. Daca Dumnezeu S-a folosit vreodata de unele lucruri pe care noi le-am facut, de iluzionism sau rap-rock cu tenta crestina, S-a folosit in ciuda slabiciunii noastre, NU CA ESTE BIBLIC, iar noi trebuie sa ne pocaim, sa vedem, sa recunoastem asta si sa predicam Evanghelia asa cum este si sa cantam cum trebuie.

Pentru cei care canta si asculta rock crestin si rap crestin, cum ar putea sa va numeasca lumea, rock-eri crestini si rap-eri crestini ? Unde mai este deosebirea dintre lume si Biserica, pentru ca si in lume si in Biserica, de multe ori gasim aceleasi genuri de muzica, doar ca versurile nu mai sunt lumesti, ci din Biblie. Acum sincer, daca eu care am cantat rap inainte sa IL cunosc pe DOMNUL SLAVEI HRISTOS, as face o melodie, as posta-o pe internet si m-ati vedea, ce ati spune despre mine ? Cand am fost mantuit, DOMNUL ISUS m-a convins ca rap-ul este lumesc, ca iluzionismul este lumesc. Nu as fi putut oare ca sa folosesc aceste lucruri pentru Dumnezeu ? Chiar am si incercat, dupa nasterea mea din nou, sa continui sa mai practic iluzionismul, dar EL, DOMNUL VIETII, nu m-a lasat, ci mi-a zis “HARUL MEU ITI ESTE INDEAJUNS !” Ganditi-va ca acum, oriunde predic, daca as fi continuat cu iluzionismul sau rap-ul, cati din cei care m-au intrebat daca inca mai practic aceste lucruri, nu s-ar fi poticnit si ar fi gasit in mine o asemanare cu ei ?

Dar multi dintre voi, imi ziceti: “tu Aline numai sa critici stii”. Nu critic, ci pentru mine lucrurile sunt clare, Biblia este clara, DOMNUL HRISTOS este foarte clar, Apostolii sunt clari. Cum puteti sa va imaginati pe PETRU sau pe PAVEL cantand rap sau rock crestin ? Tot ce vreau este sa intelegeti Invatatura Sanatoasa care este scrisa; luati Biblia si vedeti !

Posibil ca cei care nu vreti sa va lasati de unele obiceiuri din trecut, de rap, rock sau chiar de iluzionism, posibil ca aceste lucruri pentru voi sa fi devenit idoli, asa cum odata iluzionismul era pentru mine, iar inima voastra este posibil sa fie cuprinsa de o asa mare profunzime ale acestor lucruri, incat ziceti prin articolele voastre, prin comment-urile si parerile voastre, ca Alin e legalist sau “dus”. Din nou va zic si sunt gata sa stau in fata oricarei peroane sa dau socoteala de nadejdea care este in mine, dar cu Biblia deschisa, nu dupa parerile oamenilor. Stiu ca este greu sa va lasati de aceste lucruri, dar va intreb: exista posibilitatea sa fi devenit idoli ? Daca Avraam l-a adus pe Isaac ca jertfa, tot ceea ce avea mai scump, va intreb, veti lasa aceste obiceiuri si genuri de muzica daca Dumnezeu va va spune ? Mie mi-a zis clar, ca trebuie sa ma las de tot (Luca 14:33 – 2Corinteni 4:2), nimeni nu este scutit de lepadarea de sine si lepadarea de lucrurile lumesti. Mi-a fost greu sa renunt la iluzionism, dar prin HARUL DOMNULUI HRISTOS, EL m-a ajutat sa ma lepad de iluzionism, pentru ca era ceva lumesc si idolatru.

Imaginati-va ceva, numai fiti atenti ce va scriu acum, e grav tare. Cum este posibil ca dupa 1-2 ore de rugaciune sa incepeti sa ascultati sau sa cantati rap sau rock crestin ? Cum ? Sau o si mai mare iesire din minti, este ca dupa ce ne rugam, sa ne ridicam si sa va fac un truc. E absolut ridicol ! Imaginati-va ceva, acolo in Glorie, in fata DOMNULUI SLAVEI, credeti ca ingerii canta rap sau rock cu tenta crestina ? ESTE RIDICOL si ceva atat de absurd, incat nu pot sa exprim ceea ce gandesc.

1Petru 4:3 Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.

Inca ceva, in Marcu 14:26 spune asa: După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit pe Muntele Măslinilor.” Va intreb, DOMNUL ISUS HRISTOS cu Apostolii, ce tip de cantari de lauda au cantat, rap sau rock crestin ? Sincer acum sa ne gandim, oare cum au cantat ei acolo ? Am ajuns atat de lumesti, incat in Bisericile noastre se canta genuri de muzica, nu cantari… Biblia e clara din nou…

Am o intrebare foarte clara: Biserica persecutata sau mai bine zis, cei care erau in arene si urmau sa moara din pricina marturiei lor pentru HRISTOS DOMNUL, ce melodii cantau, rap si rock crestin ? MA INTELEGETI CE SPUN ?

Sa nu ne mai mintim ca aceste genuri de muzica, rock sau rap crestin sunt moduri de a ajunge la inima oamenilor sau sunt o forma de inchinare. Adevarata inchinare este in duh si in adevar, iar adevarata lauda data DOMNULUI este total diferita fata de niste cuvinte dure, ritm dinamic sau alte lucruri lumesti imprumutate din lume. Tristeta mea este ca in loc ca lumea sa imprumute lucrurile Bisericii, unii din Biserica adopta lucrurile lumesti, si incearca sa le increstineze, aparand aceste lucruri, mai bine decat ar trebui sa lucreze la apararea si intarirea Evangheliei (Filipeni 1:7,16). Ce sa mai zic ca multi dintre ei au si niste freze care nu se cuvin deloc unor crestini !

Tinerii se expun in evindenta cu darurile lor si isi folosesc talantul cum nu trebuie. Amos 6:5 ”Aiurează în sunetul lăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.”

Celor care sunteti de acord cu aceste genuri de muzica si ziceti ca nu putem sa-L punem pe Dumnezeu intr-un tipar, dati-mi voie sa va contrazic. Dumnezeu este Sfant, Drept, Dragoste, iar tiparul Lui il gasim clar in Biblie.  EL iti da un cuget curat si diferit de lume, cum puteti sa va intinati cugetul cu aceste lucruri lumesti ?

Crestinismul nu inseamna doar sa faci fapte bune si sa fii o persoana buna, crestinismul este si a fost mereu paralel cu lumea si a tot ce este lumesc, este impotriva lumii si niciodata nu va fi prieten cu obiceiurile si lucrurile lumesti. Iacov 4:4 Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Intreb, daca adoptam din lucrurile lumii, oare cum devenim inaintea lui Dumnezeu ? Sa nu uitam ca Crestinismul este radical si transant impotriva obiceiurilor lumii.

Multi sunt influientati de aceste genuri de muzica, dar Biblia e clara. Atunci cand ai o viata intensa cu Dumnezeu, esti sensibil si nu mai poti sa fii ca lumea sau sa imprumuti lucrurile lumii.

Nu va inselati, Dumnezeu nu se lasa batjocorit, EL apreciaza tot ce este ca EL, nu ceea ce este lumesc sau imprumutat din lume. “Fiti sfinti caci El este Sfant !” 1 Petru 1:16.

Post modernismul i-a cuprins pe multi tineri si acesta este doar inceputul. Unii s-au pocait cu adevarat de aceste genuri zise “crestine”, dar cei mai multi isi hranesc mintea cu rap sau rock crestin, iar in loc ca atunci cand sunt tristi, deznadajduiti sau in timpul liber sa alerge la MARELE MIEL, ei isi iau “doza” de muzica, hranindu-se cu o minciuna, inselandu-se ca traiesc cu pasiune pentru Dumnezeu si ca sunt bine.

Nu ca eu sau multi dintre noi nu acceptam aceste lucruri, ci sunt clar scrise, ca nimic lumesc sa nu locuiasca in noi si sa ne pastram neintinati de lume. ( Romani 12:1-2, Iacov 1:27). 

1Ioan 5:21 Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.

In Vechiul Testament daca poporul Israel adopta unele obiceiuri ale neamurilor, Dumnezeu era maniat si pedepsea aceste lucruri (Deuteronomul 18:9) După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora.

14. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta.

Acum multi din adunari, nu numai ca adopta genurile de muzica din lume si incearca sa le increstineze, dar multi au relatii in vederea casatoriei cu cei din lume, multi se si casatoresc cu ce din lume, iar in loc ca ei sa fie asemenea DOMNULUI HRISTOS, se potivesc chipului veacului acestuia, facandu-se in loc de modele demne de urmat, victime. Aici se arata consecventa lor spirituala in Invatatura Sanatoasa, aici se arata nasterea lor din nou.

Cei trei tineri din cartea Daniel, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, cu pretul vietii nu s-au potrivit lumii. Ma intreb daca multi dintre noi suntem gata nu numai sa ne lepadam de lucrurile lumii, ci chiar de ne-ar ameninta ca ne omoara, sa stam tari in DOMNUL HRISTOS.
Daniel 3:28 Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!
29. Iată acum porunca pe care o dau: orice om, din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego va fi făcut bucăţi, şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este niciun alt Dumnezeu care să poată izbăvi ca El.”

Cei care zic, ca unii rap-eri sau rock-eri crestini au ajuns in locuri unde nimeni nu putea sa ajunga cu versurile Biblice si dau aceasta scuza, vreau sa va intreb ceva: Ar trebui sa ma apuc de iluzionism ca sa pot ajunge in unele locatii unde sa pot vesti Evanghelia ? NU, nu, nu, ar fi vai de mine, daca as face asta si nici nu mai pot face asta, pentru ca sunt o faptura noua, cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Pai daca cele vechi s-au dus, la unii care inca nu s-au dus cele vechi, ce inseamna asta? In 2 Corinteni 5:16 spune “Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii”, pai daca acum, repet, daca acum nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii, acestia care adopta din lucrurile lumii si le aduc in adunari nu sunt oare din felul lumii? 1 Ioan 2:15 ”Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.”

Stiu conform Psalmului 22:3 ca Dumnezeu locuieste in mijlocul laudelor, dar intrebarea este ce fel de laude, rock crestin sau rap crestin? Dragilor si fratilor, uitati ce zice Pavel in 1 Corinteni 14:20 ”Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi prunci; iar la minte fiţi oameni mari.”

Interesant este ca cei care pretind ca ei canta pentru Domnul Isus cu acest rock sau rap zis crestin aratand precum ca au darurile de la Duhul Sfant, ei nu au si Invatatura Corecta Sanatoasa din Biblie a Domnului Hristos, ceea ce acest lucruri ar trebui sa ne puna niste semne de intrebare daca aceste daruri si genuri de muzica sunt de la Dumnezeu sau din lume, manati de firea lor si nu de Duhul Lui Dumnezeu. Cum se poate sa ai aceste daruri si aceste genuri de muzica si sa nu fi in Invatatura Sanatoasa a lui Hristos, ci sa ai total o invatatura opusa fata de cea a Domnului Hristos? Cu siguranta ca Duhul Sfant nu da invataturi false si asta ar trebui sa ne alerteze pe toti vazand ca nu toti care au daruri sau aceste genuri de muzica sunt si de la Dumnezeu. Cand vezi ca omul este inaltat datorita darului sau, acolo nu este Duhul Sfant, dar cand IL vezi pe Hristos inaltat prin darul omului acolo cu siguranta este Duhul Sfant, pentru ca Duhul Sfant cand vine intr-un om, Hristos este inaltat prin acel om, smerind omul si inaltand pe Domnul Hristos. Si pentru ca suntem aici, dati-mi voie sa va spun ca aceste genuri de muzica pe care multi le au, le sustin si le practica, nu sunt Biblice, ci este o batjocora la adresa Duhului Sfant, pentru ca ei sustin ca au primit aceste genuri de muzica de la Duhul Sfant atribuindu-i Duhului Sfant aceasta lucrare, cand de fapt este doar o inselare pe fata si Duhul Sfant nu are nimic de a face cu asa ceva. Este pacat sa ii atribui Duhului Sfant vorbe pe care El nu le-a zis, lucruri pe care El nu le-a facut si experiente pe care EL nu le-a produs. Multi atribuie Duhului Sfant ceea ce nu este lucrarea Duhului Sfant.

Condorm textelor din 1 Corinteni 3 si 6, acolo ne spune ca un crestin este templul Duhului Sfant si ca El locuieste in om. Intrebarea este urmatoarea: cum poate un om sa faca lucruri nebiblice ca stil de viata, exemplu fiind concerte lumesti cu genuri de muzica care nu au nici o treaba cu Biblia si totusi acesta sa sustina ca este calauzit de Duhul Sfant?

Inchei cu un verset, care este clar si asa trebuie sa facem, fara discutii sau pareri, desi stiu ca dupa acest articol, multi vor riposta, e si normal sa fie impotriviri, dar ganditi-va doar la ce Evanghelie se predica in vechime si ce evanghelie diluata se predica acum, ce cantari si imnuri superbe se cantau in vechime si ce se canta acum, cum cantau ingerii Glorie Domnului Hristos si ce se canta acum in multe Biserici ? Cine are urechi de auzit sa auda…

Cei care aparent sunt castigati prin aceste genuri de muzica, cei mai multi nu sunt neclintiti si tari in Invatatura Sanatoasa, ci cresc pana la o vreme. Ori se vor intoarce inapoi in lume de unde au venit, ori isi vor da seama ca unele lucruri nu se cuvin crestinilor, se vor pocai si vor da rod spre desavarsire prin DUHUL SFANT, Sfintenia. Nasterea din nou se dovedeste prin faptul ca cei nascuti cu adevarat din DUHUL SFANT, raman in Invatatura Sanatoasa a DOMNULUI ISUS HRISTOS si se vor pastra neintinati de lume. De aceea multi sunt atat de slabi spiritual in sensul teologic, ca sunt schimbati prin aceste zise metode zise crestine si nu de Dumnezeu, pentru ca atunci cand Dumnezeu schimba un om, ii da si Invatatura Sanatoasa. Si daca Dumnezeu a schimbat pe cineva si prin aceste metode, este ca asa a vrut EL, dar propovaduirea Crucii se face prin predicarea Evangheliei, nu prin lucruri lumesti, adoptate din lume, metode si lucruri care nu sunt Biblice.

Nu va inselati sa spuneti ca acum suntem in alta cultura. Acum sau atunci, atunci sau acum, avem aceeasi Biblie, acelasi DUH SFANT si acelasi DOMN, care nu se schimba, ci este si ramane la fel in veci de veci, DOMNUL ISUS HRISTOS (Evrei 13:8).

1Ioan 2:6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

„Trezirea întârzie fiindcã am ieftinit Evanghelia. Avem azi imnuri religioase care se
cântã în tempo de dans, nu numai pe discuri, casete, la radio, ci si în biserici. Am pus
sângele si suferintele Mântuitorului într-o atmosferã de carnaval, închipuiti-vã! L-am
aranjat pe Duhul Sfânt sã fie sincopat! Platforma de evanghelizare aratã ca vitrina
unei prãvãlii de mãruntisuri, o paradã de manechine.” Leonard Ravenhill – De ce intarzie Trezirea.

Alin Lolos

„Pácatul retelelor sociale virtuale.”

Păcatul reţelelor sociale virtuale
Iosif Anca

Dacă în perioada Vechiului Testament, problema numărul unu între capetele de acuzare a Israelului a fost idolatria, situaţia s-a schimbat în perioada venirii Domnului Hristos, când o ipocrizie religioasă tradiţională era vinovăţia principală a evreilor. În perioada prezentă, există o problemă inedită, dar nu mai puţin periculoasă şi vinovată, legată de tehnologia ultimelor decenii. Numărul utilizatorilor de internet din Romania este de aproximativ opt milioane, dar el creşte vertiginos. Un studiu indică foarte clar că parinţii subestimează perioada de timp pe care copiii lor o petrec pe internet (65% dintre copii au afirmat că petrec on-line 3-4 ore zilnic; 45% dintre copii au accesat site-uri cu caracter pornografic, intenţionat sau din întâmplare; 50% au accesat site-uri cu caracter violent; 85% discută cu persoane necunoscute pe internet şi 45% din ei au primit propuneri de a se întâlni cu aceste persoane în viaţa reală, dar numai aproximativ jumătate dintre părinţi ştiu toate acestea şi au dat răspunsuri similare – (http://www.zf.ro/…/upc-romania). Potrivit altui studiu realizat de Intuitext împreună cu Itsy Bitsy FM, în 2008, „63,5% dintre copiii sub 14 ani, accesează zilnic calculatorul, iar aproximativ 59% dintre ei intră în fiecare zi pe Internet, pentru a vizita pagini web şi pentru a se juca, de regulă, jocuri violente. Cifrele cercetării sunt îngrijoratoare, deoarece mulţi copiii mai mici de trei ani intră zilnic pe Internet, iar copiii cu vârstă între 7 si 10 ani, navighează frecvent în spaţiul virtual” (http://www.strategic.ro/pr/prima-biblioteca-itsy-bitsy.html).
Din nefericire, pentru foarte mulţi copii, spaţiul virtual este din ce în ce mai la îndemână decât cel real. Navigarea pe internet, atât de accesibilă astăzi, poate fi comparată cu o plimbare printr-un oraş necunoscut. Site-urile sunt cartiere, hackerii sunt hoţi, soft-urile antivirus sunt poliţiştii, viruşii sunt arme. Copiii, dar şi oamenii maturi îşi petrec din ce în ce mai mult timp pe reţelele sociale (Hi 5, Facebook, Faceparty, Twitter, MySpace). Prin aceste locaţii pot scrie şi împărtăşi cu cunoscuţii sau necunoscuţii din lumea întreagă şi pot posta poze şi imagini, fără nicio restricţie. Copiii, adolescenţii şi tinerii sunt cei care reprezintă interfaţa acestei revoluţii tehnologice, fiind mai receptivi la mijloacele de comunicare modernă şi determinaţi de motive emoţionale, care ţin de înclinaţiile naturale ale vârstei şi contextul social al unui mediu familial grevat de o puternică criză morală. Mulţi părinţi nu sunt conştienţi de pericolele utilizării internetului şi nu ştiu cum să le facă faţă şi cum să procedeze în relaţie cu copiii lor. Unii cred că doar interzicându-le copiilor accesul la calculator, acasă, rezolvă problema, dar timpul petrecut în compania colegilor, în societate şi chiar utilizarea unui telefon mobil permite uşor accesul la spaţiul virtual. Alţii sunt conştienţi că educaţia în familie şi o relaţie bazată pe dragoste cu o comunicare eficientă este soluţia cea mai potrivită. În fond, problema este de natură spirituală, de aceea în primul rând părinţii, prin familie şi concertat la nivel de adunare, trebuie să lupte cu forţele întunericului care au dezlănţuit armaghedonul apocaliptic.
Problemele şi pericolele reţelelor sociale sunt foarte grave prin hărţuirea şi abuzul prin agresiune verbală, calomniere şi furtul de date, prin preluarea unor poze sau date personale şi postarea lor pe alte site-uri, în contexte negative. Cei mai vulnerabili sunt adolescenti şi tinerii, în special fetele. 65% dintre internauţii adolescenţi şi 75% dintre tineri între 18 şi 24 de ani şi-au postat profilul pe un site de acest tip. Astfel, 21% dintre fete şi 28% dintre băieţi, s-au expus riscului de a întâlni un pedofil, ascuns în spatele aşa-zişilor „prieteni internauţi”. Statisticile arată că majoritatea ignoră avertizările legate de pericolele la care se expun la aceste „şezători on-line”, la care se adaugă lipsa de conştienţă şi capacitate de operativitate a părinţilor. Răufăcătorii reuşesc să intre în conturi, pozând în prieteni ai utilizatorului, trimiţând apoi spamuri care direcţionează spre site-uri care fură informaţiile personale şi răspândesc viruşii spre alte PC-uri.
Toate acestea sunt păcate vechi în forme noi. Psalmistul Asaf scria cu trei mii de ani în urmă: „Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale” (Psalmul 50:20), iar Solomon explică „dulceaţa” acestei îndeletniciri: „Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 26:22); „Aşa este omul care înşeală pe aproapele său şi apoi zice: «Am vrut doar să glumesc!»” (Proverbe 26:19). Dumnezeu, prin Scripturi, condamnă ferm orice înjosire sau înşelare a aproapelui, ceea ce trebuie să decidem şi noi în lumea reală şi cea virtuală, ca David care s-a angajat în eliminarea acestui flagel: „Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău. Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; …Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea. În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stîrpesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea” (Psalmul 101:4-8).
O altă latură negativă sunt provocările care îndeamnă la ură şi violenţă, ce permit acţiuni specifice filmelor şi jocurilor virtuale, prin faptul că intră în contact cu abuzatori, persoane întâlnite în chat-rooms (discuţii on-line între mai mulţi utilizatori) sau prin schimbul de mesaje, care pot exploata naivitatea copiilor şi conduc la comiterea de abuzuri sau infracţiuni. Hackerii pot afecta computerele prin viruşi care transmit şi obţin informaţii fără acceptul utilizatorului şi apoi sunt vândute „profesioniştilor”. Astfel, hoţii pot „intra” să afle statutul social al celui pe care urmează să îl jefuiască şi pot afla activităţile şi locaţiile membrilor familiei. „Imprudenţa naivă a celor care comunică orice fel de date personale, a devenit un mediu propice şi pentru terorişti, care strâng informaţii despre «ţinte»”, nota cotidianul The Independent. Există o inundare cu materialele cu un conţinut ilegal şi ameninţător prin comentarii postate pe pagini web, blogguri şi în cadrul discuţiilor de grup virtual. Adesea persoane necunoscute, le spun în special copiilor că îi urmăresc şi că le vor face rău. Uneori sunt păcăleli, dar copiii au exprimat şi sentimente de teamă şi răzbunare. Jumătate dintre băieţii şi 35% dintre fetele, care au răspuns la un chestionar, au primit mesaje jignitoare sau ofensatoare. Cei mai mulţi (70% dintre băieţi şi 80% dintre fete) se simt deranjaţi de aceste mesaje. Totuşi, doar o mică parte (mai puţin de 15%) apelează la adulţi pentru sfaturi sau ajutor.
„Atenţie însă … grooming-ul (ademenirea sau manipularea unui minor în scopul stabilirii unei legături emoţionale cu acesta, pentru a-i reduce inhibiţiile şi pentru a-l face să se apropie de hărţuitor) este unul dintre cele mai grave riscuri, atunci când ne referim la utilizarea internetului de către copii. Şi încrederea se poate dezvolta rapid în mediul on-line, sub masca anonimatului. Grooming-ul asupra copiilor este folosit pentru a-i ademeni la activităţi ilegale ce ţin de exploatare sexuală, prostituţie, pedofilie sau pornografie infantilă. Agresorii on-line, caută copii prin intermediul internetului şi dezvoltă cu aceştia relaţii online – le acordă minorilor o atenţie sporită, fac cu ei schimburi de muzică, sunt la curent cu hobby-urile lor şi simpatizează cu eventualele probleme specifice vârstei. Se poate ajunge până la prezentarea unor clipuri sau imagini pornografice copilului, în speranţa de a-l determina să accepte astfel de acte. Unii agresori intreprind demersuri de a se întâlni cu copii racolaţi în acest mod” (http://www.safernet.ro/).
Agresivitatea este specifică Diavolului, în schimb, învăţătura biblică evidenţiază blândeţea ca o trăsătură obligatorie a creştinului, în manifestările intelectuale şi practice: „Blîndeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii” (Filipeni 4:4); „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică” (Iacov 3:17).
Poate cel mai puternic motiv ce ar trebui să determine pe cei implicaţi, să renunţe la reţelele sociale virtuale este pornografia proliferată din ce în ce mai degradant şi abuziv. Studii efectuate în diverse ţări arată că tot mai mulţi copii sunt expuşi la imagini şi mesaje sexuale, iar unii primesc solicitări agresive cu caracter sexual, sau chiar bani şi cadouri, în scopul obţinerii de favoruri sexuale. Copii şi adolescenţi sunt provocaţi la întâlniri în vederea intreţinerii de raporturi sexuale în viaţa reală sau pe internet (sex virtual – o experienţa ale cărei urmări în plan psihologic şi spiritual sunt încă necunoscute, dar cu siguranţă vor afecta dezvoltarea acelei fiinţe). Au fost situaţii când computerele au fost infectate de viruşi ce a început să trimită fotografii pornografice pe conturile Facebook ale colegilor sau prietenilor. Astfel se promovează narcisismul, mai ales în cazul adolescenţilor, pentru a-şi „vinde” cât mai bine imaginea, dar răscumpărarea este adesea imposibilă.
Înţeleptul Solomon afirma categoric: „Căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge” (Proverbe 5:1-6). Apoi arată posibilitatea împlinirii prin viaţa de familie şi exclude ca lipsită de necesitate şi valoare orice prietenie extraconjugală: „Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? … Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?” (Proverbe 5:15-20).
Va fi suficient sfatul unui om care a cunoscut atât binele cât şi răul relaţiilor sociale? Solomon a fost „muşcat” de multitudinea relaţiilor, specifice şi perioadei noastre globalizate: „Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii. Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine. N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump. Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?” (Proverbe 6:23-28).
Cartea Proverbele descrie un episod de seducere şi urmările lui nebănuite; scena seamănă perfect cu situaţia din reţelele sociale virtuale: „Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă. Şi, iată că, i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată. Era bună de gură şi fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă: când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pândă. Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat şi cu o faţă fără ruşine …Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare. De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul” (Proverbe 7:9-23).
Cum să ne protejăm familia şi în prim-plan copiii, de aceste atacuri demonice? Cel mai simplu este în condiţia acceptării comune a neutilizării internetului. Astfel am apreciat hotărârea unui liceu cu bune rezultate la învăţătură şi cunoscut prin disciplina internă, care anunţa la o şedinţă cu părinţii că elevii nu vor primi teme la care să le fie necesar internetul, tocmai pentru a veni în ajutorul generaţiei în formare. Dacă există nevoia „absolută” de computer, acesta trebuie să stea la vedere, unde poate fi supravegheat în permanenţă – nu în „camere particulare”. Copilul lăsat nesupravegheat în casă, cu acces la internet, va intra din întâmplare sau intenţionat pe reţele sociale şi sub identităţi obişnuite se pot ascunde cei mai înfricoşători oameni. Un copil trebuie ferit total de pornografie, căci pierderea inocenţei va da naştere la pofte vinovate, care îi pot afecta întreg viitorul, iar răufăcătorii, pot trimite un virus capabil să controleze de la distanţă calculatorul. Astfel, un hoţ îţi poate citi e-mailurile, îţi poate afla parolele, îţi poate activa în absenţa ta, camera web şi poate afla dacă cineva se află în casă, acţionând în consecinţă.
Unii cred că prin internet pot să fie prieteni cu toată lumea, dar lucrurile nu funcţionează chiar aşa. Realitatea cercetată dovedeşte că un om normal, poate avea aproximativ 150 de prieteni (numărul lui Dunbar – limita cognitivă de indivizi cu care o persoană poate intreţine relaţii stabile). La capitolul acesta, Biblia este din nou actuală: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui…” (Proverbe 18:24); „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă” (Proverbe 27:5); „Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău, dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău: mai bine un vecin aproape decât un frate departe” (Proverbe 27:10). Concluzia se impune singură: Prieteniile sănătoase se formează la nivelul comunităţii locale şi într-un număr practic, dar fără imixtiunea în problemele intime ale celorlalţi.
„Şeful Google, Eric Schmidt, crede că tinerii de azi vor fi nevoiţi la un moment dat, să-şi schimbe numele, pentru a scăpa de trecutul lor din mediul on-line, pe reţelele de socializare. „Sute de milioane de utilizatori din întreaga lume, divulgă din ce în ce mai multe informaţii personale, fără să-şi dea seama de consecinţele pe care acest lucru le poate avea”, a declarat Schmidt, citat de The Press Association. Dr. Aric Sigman a lansat un avertisment pe baza unui studiu, arătând că lipsa unei socializări „reale”, poate avea consecinţe biologice, asupra internauţilor. Cercetătorul a adăugat ca lipsa contactelor directe, duc la alterarea genelor şi afectează reacţiile imunitare, la nivel hormonal. În acelaşi timp, acest fenomen „paralizează o parte dintre activitaţile mentale şi creşte riscul apariţiei demenţei, afecţiunilor cardiace şi a anumitor forme de cancer”. Dr. Sigman considera că site-urile, care sunt făcute pentru facilitatrea socializării, nu fac altceva decât să izoleze individul de lumea exterioară. El a explicat că socializarea directă, faţă în faţă, are anumite efecte asupra organismului, pe care nu le pot genera contactele electronice”(http:// www. Frontnews. ro/social-si-economic).
Internetul pare o junglă neexplorată şi fascinantă, dar care ne îndepărtează în sălbăticie, reducând capacitatea umană la instincte animalice: sex şi violenţă. Tehnologia reţelelor sociale ne introduce într-un complex robotic ce distruge lumea adevărată şi provoacă deziluzii şi decepţii nebănuite. Comunicarea socială este o nevoie umană, a omului creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, căci „nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18), dar atunci Dumnezeu s-a referit la familie, nu la reţelele sociale care blochează relaţiile familiale dintre soţi şi dintre părinţi şi copii, în favoarea unor relaţii cu necunoscuţi lipsiţi de dragostea naturală, ce încearcă să manipuleze în mod egoist dorinţa umană de socializare. Dumnezeu ne-a destinat să trăim în colectivităţi, dar Satan a folosit nevoia de comunicare a omului, în schimbul unor promisiuni irealizabile. Un profil în reţea fie că expune date reale, codificate sau incorecte are efecte negative, creând o lume paralelă, care prin dependenţă îşi cere dreptul la viaţă, iar copilul, tânărul sau chiar un om mai în vârstă va fi nevoit să se rupă adesea de realitate şi să se transpună cel puţin în parte în noua lume virtuală. Unii au realizat că n-au avut nimic de câştigat în noua lume paralelă şi au încercat să evadeze, ceea ce nu este chiar uşor, atât din punct de vedere psihologic cât şi tehnic, prin faptul că datele stocate pot rămâne în reţea, căci administratorii de reţele au constatat că acţiunea le-ar aduce pierderi financiare, hotărând să blocheze IP-urile şi site-urilor implicate în retragere. Este o situaţie asemănătoare implicării în ocultism, când „oamenii obiect” au devenit dependenţi de un medium irezistibil. Dependenţa de internet este la fel de puternică, prin efectele psihologice şi chiar biologice, ca dependenţa de droguri. Viaţa unui dependent de calculator sau internet se învârte în jurul unui monitor şi a unei tastaturi. Centrul universului e calculatorul. „Cei dependenţi petrec ore în şir în faţa computerului, îşi neglijează activităţile de zi cu zi, ajung să nu mai mănânce normal, dorm puţin şi sunt permanent extenuaţi. La nivel cerebral, dependenţa influentează sistemul de recompensă: atunci când primeşti ceva care provoacă plăcere, se declansează neuromediatori în anumită cantitate, care te fac să te simţi bine. Dacă nu se mai întâmplă acest proces, nu mai simţi plăcere şi devii agitat, irascibil, frustrat, precizează medicul specialist Simona Druga. Izolarea, ignorarea prietenilor şi a familiei, neglijarea activităţilor zilnice şi a responsabilitaţilor, nerespectarea orelor de masă şi nepăsarea faţă de propria sănătate, evitarea oricărei activităţi în ideea de a petrece tot mai mult timp on-line sunt semne care ar trebui să îngrijoreze. Dependenţa se instalează treptat, odată cu creşterea timpului acordat computerului. Tot în cazul copiilor, absenţa părinţilor din viaţa lor cotidiană poate reprezenta un motiv suficient de retragere în lumea virtuală. Odată cu izolarea de familie şi prieteni, persoanei dependente îi este tot mai greu să se adapteze la situaţii din viaţa reală şi să socializeze. Copiii, mai ales, pot împrumuta modele de comportament iresponsabile” (http://www.benessere.ro/Reportaj/1583/Jocul-cu-destinul-Capcanele-lumii-virtuale-html)
Noi oamenii, avem nevoie de relaţii naturale interumane, dar şi de o relaţie spirituală, iar Diavolul încearcă să ne amăgească prin intermediul tehnologiei, pentru a acoperi dimensiunea spirituală ce trebuie împlinită prin părtăşia noastră cu Dumnezeu. Pentru a intra în reţeaua divină, trebuie să fim conectaţi la ea, însă numai Dumnezeu ne poate accepta în „lista lui de prieteni”, după care putem accesa şi noi oricând serviciul, intrând în dialog cu El în rugăciune. Împărtăşeşte cu El problemele tale, nu cu cei de pe Hi 5 sau Facebook, care nu te pot ajuta cu nimic, căci sunt în cel mai bun caz creştini tot atât de fireşti ca şi tine, sau chiar infractori nebănuiţi! Prin Internet, mulţi sunt ispitiţi să-şi povestească necazul sau supărarea, dar adevăraţii consilieri nu sunt în reţele sociale virtuale, care cauzează efecte dezastruoase prin degradarea vieţii morale şi divorţuri familiale. Persoanele cunoscute on-line, sunt provocate fie datorită nevoii naturale de relaţionare, fie unor planuri obscure, să se întâlnească în mod real. Oferte diverse, de la ideea unui câştig rapid, prin afaceri economice, fie prin agenţii de fotomodele (pentru fete) sunt provocări adesea irezistibile, în condiţiile dependenţei de internet, sau a unor nevoi neîmplinite. Seducerea este uşor de realizat pentru că intervine un fenomen legat de viteza şi mărimea fluxului de informaţie pe care un utilizator îl recepţionează. Cu cât viteza şi volumul cresc, utilizatorii nu mai au timp să interpreteze logic faptele expuse, astfel că le consideră adevărate. „Recent un păstor din New Jersey, SUA a cerut celor implicaţi în slujire să-şi şteargă conturile de pe Facebook, sau să renunţe la slujire, datorită marelui număr de probleme familiale, prin relaţii virtuale cu foşti iubiţi sau iubite”. (www.radioelim.ro)
„Mulţi oameni vor să fie prezenţi peste tot, tentaţia omului către omniscienţă fiind egalată doar de cea către ubicuitate. Epidemia acestor reţele este contagioasă şi a fost determinată de imensul succes al Facebook. Ridicolul istoriei continuă, căci unii dependenţi de Facebook au decretat ziua de 31 mai 2010 drept QuitFacebook Day, în care toţi cei care doreau să părăsească reţeaua de socializare erau încurajaţi să-şi găsească curajul pentru a o face. Iniţiatorii acestui gest de frondă au fondat chiar şi un site care a produs 34.062 de abandonări, o simplă picătură de apă în vastul ocean format din cei 500 de milioane de utilizatori. Axioma, precum că naivitatea este cea mai sigură sursă de îmbogăţire este veche, însă în noua societate informaţională ea şi-a găsit o nouă aplicabilitate prin cei care donează identităţile lor eterice. Nu degeaba denumirea perfect aleasă pentru acest imens Internet este World Wide Web, termen greu traductibil, care ar însemna o pânză cu acoperire universală. Anumiţi analişti estimează că societatea Facebook ar genera venituri anuale de 1 miliard de dolari, site-ul postând numai în primele trei luni ale acestui an, 176 de miliarde de mesaje publicitare. Facebook exploatează imensa dorinţă de cunoaştere care caracterizează fiinţa umană, care poate fi atât inocentă, cât şi vinovată. Faptul că la un click distanţă se află o altă persoană, cu profilul ei format din preferinţe diverse (ce muzică îi place, ce cărţi citeşte, ce seriale urmăreşte), dar, mai important, statutul ei sentimental (este atrasă de bărbaţi sau de femei, cu toate combinaţiile posibile) care poate determina şi forma gradul de interes pe care cineva îl poate avea faţă de altcineva, dar şi fotografiile personale, reprezintă atuuri de socializare. Pe de altă parte, niciunul dintre participanţi la acest imens joc global nu este nevinovat. Fiecare are un interes, fie de natură sentimentalo-erotică (precum căutarea unui/or partener/e), fie de natură profesională sau din dorinţa de a promova ceva (idei) sau pe cineva (de obicei pe sine). La o simplă căutare pe Google a cuvintelor facebook scandal, se afişează nu mai puţin de 14 milioane şi jumătate de referinţe. Aceasta dovedeşte un singur lucru: uneltele de care dispune omul pot deveni din ce în ce mai sofisticate, însă setea de scandal şi bârfă rămâne aceeaşi” (http://www.revista22.ro).
Am intitulat acest articol „Păcatul …” nu păcatele, nu pentru că ar fi un singur păcat, căci reţelele sociale virtuale produc multe păcate, ci pentru a evidenţia că orice participare la ele este păcat: mai mic sau mai mare, mai degrabă sau mai târziu, direct sau indirect – MARE PĂCAT! Scopul acestui apel este ieşirea totală din aceste forme de manifestări interactive bazate pe „pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” (1 Ioan 2:16). Apostolul Ioan scria unor oameni biruitori ai lumii şi celui ce o guvernează – Diavolul. Dacă articolul acesta vă găseşte în afara capcanelor, am venit la timp, pentru a le marca mai evident. Dacă aţi fost prinşi în ispita şi păcatul acestor reţele, eliberaţi-vă singuri sau cerând ajutor prin mărturisire, chiar dacă vi se pare că nu sunt păcate ci numai piedici, oricum trebuie date la o parte. Cu siguranţă timpul petrecut on-line şi o pagină pe Facebook sau Hi 5 cu „n” ferestre ce vă provoacă în permanenţă la noi imagini şi relaţii din ce în ce mai provocatoare, nu pot fi decât dăunătoare. Dincolo de lipsa gramaticii limbii române (care lipseşte în majoritatea cazurilor) şi pierderea timpului pentru învăţătură, muncă sau odihnă, reţelele sociale induc către o idolatrie a eului, a „făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci!” (Romani 1:25). Rezultatul apare notat foarte clar în continuare, iar acum poate fi constatat cu tristeţe, de cel ce cunoaşte pe Dumnezeu şi valorile sfinte: „Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire…” (Romani 1:29). Acum şi aici, cu „slove mari” (după cum obişnuia apostolul Pavel) „vă îndemnăm” şi „vă poruncim”: „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le” (Efeseni 5:10-11).

ADEVĂRUL FĂRĂ DRAGOSTE ÎNŞEALĂ. DRAGOSTEA FĂRĂ ADEVĂR E O ILUZIE. – ANONIM.

Sursa:http://www.dragostepentruadevar.ro/text/506/pacatul-retelelor-sociale-virtuale