Păcatele tinerilor fii risipitori.

Baptiști Reformați

Poate că această pildă este și o pildă pentru tinerii noștri ca să învețe care le sunt ispitele tinereții. Este prea simplist să le aruncăm pe toate în categoria sexualității. Sunt felurite ispite. Și fiecare își are forța ei în tinerețea omului. Unii nu scapă de ele până la mormânt. Așa că e bine să învățăm din timp deși „niciodată nu e prea târziu”.
1. Păcatul pretențiilor nefondate: „ce mi se cuvine”. Nu i se cuvenea nimic. Niciunuia dintre noi nu ni se cuvine nimic în fața lui Dumnezeu. Merităm, pentru păcatele noastre, depărtare veșnică de fața Lui binevoitoare. Dar tinerii învață că li se cuvin multe lucruri de la părinți, de la profesori, de la păstori, de la angajați … etc. Asta îi face necugetați, nesimțiți și se lipsesc de multe oportunități.
2. Păcatul îmbogățirii instante: „dă-mi partea de avere ce mi se cuvine”. Deodată este bogat și…

Vezi articol original 544 de cuvinte mai mult

„Blidul de lemn.”

 Baja-Ungaria 2012.Un brat al Dunarii.

 

 

Blidul de lemn

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul și cu nora lui, care aveau un băiețel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau încețoșați, iar pașii împleticiți.
Întreaga familie mânca împreună la masa, însă mâinile nesigure ale bătrânului și vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingura pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsa pe fața de masa. Fiul și nora se simțeau tot mai iritați de neajutorarea lui. Până-ntr-o zi când…
„Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre și să tot aud cum plescăie și troscăie în farfurie!” Așa ca soțul și soția au pus o măsuță în colțul camerei, după ușă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Si pentru ca bunicu’ reușise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.
Uneori, când se uitau în direcția bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiți și triști – singur, după ușă, bunicu’ își mânca bucățica de pâine muiata în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul și nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculița pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băiețelul se uita când la bunicu’, când la mămica și la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…
Apoi, într-o seara, chiar înainte de cina, tatăl a observat că băiețelul meșterește ceva pe covor. S-a apropiat și a văzut că încearcă să cioplească o bucata de lemn. „Ce faci tu acolo ?!”, l-a întrebat tatăl duios.
Băiețelul și-a ridicat ochii mari spre tăticul lui și i-a răspuns la fel de duios: „O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu și mami când cresc eu mare…” A zâmbit și s-a întors la „treaba” lui.
De data aceasta a fost rândul părinților să rămână fără cuvinte. O liniște apăsătoare s-a așternut în cameră. Si lacrimi mari și curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi știau prea bine ce au de făcut.
În seara aceea, soțul l-a luat pe bunic de mână și l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea și în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârșitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul și nici nora nu mai păreau să fie deranjați dacă se vărsa din lapte pe fața de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiță pe covor.
Copiii sunt ca niște radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepție, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le recepționează.

Ce seamănă omul, aceea va și secera.

după o povestire de Lev Tolstoi

„Sa nu necinstim Numele Domnului” .

images (11)Ma ingrozesc cand aud oamenii cum blestema numele Domnului,cum il folosesc intr-un mod usuratic in glumele lor,in discutiile lor,in juramintele lor.La unii aluneca cuvinte de blesteme printre buzele lor ca si cum ar fii unse cu ceva.Parca nu mai stiu sa se opreasca din acest val de murdarie.Isi dau drumul la gura ca sa isi faca vant impreuna cu furia care este in ei,luand si numele Domnului totodata in injuraturile lor.Daca ii trece peste picior o pisica de exemplu,o injura cu cuvinte urate amestecandu-l si pe Dumnezeu….si altele exemple se mai pot adauga.Furia lui trebuie sa aibe un ventil prin care curge acest val de injuraturi necistind si numele Domnului.Nu trebuie sa descriu aceste injosiri in care este folosit numele Lui,ca fiecare din noi le aude pe strada sau in familii in care nu este frica de Dumnezeu….iti este lehamite sa auzi asa ceva.

Cand inca mai locuiam in Romania,ma gandesc mai ales la anii 60,70,nu prea intalnea-i pe strada tineri care sa injure in stilul care este acum de la revolutie incoace,era mai mult respect….Astazi oriunde te duci,auzi femei si barbati,tineri si copii cum scot din gura mizerie de cuvinte….fara sa le fie rusine,fara frica de Dumnezeu.Daca ii avertizezi,sar asupra ta…pentru ca nu suporta sa spui ca este pacat ce scot din gura lor.

Ba mai mult gasesc ca este bine ca sa isi faca vant cu aceste cuvinte ….arucandu-le si asupra celui ce il atentioneaza.Am auzit si vazut cum parinti sau bunici isi laudau copii mici sau nepoteii cand ii auzeau cum ii imita pe cei invarsta la injuraturi…te ingrozesti ce educatie primesc acesti copii mici.Un mic copil de aproape 3 ani era invatat de parintii lui sa injure pe bunica lui ,si ce se amuzau parintii lui cum il auzeau pe acesta care nu stia bine sa vorbeasca inca si isi sucea injuraturile in gurita lui.Atunci nu mai trebuie sa ma mir de roadele care le vad astazi la tineri…daca parintii lor ii educau asa cu un vocabular mizerabil.Le dadeau”o intelepciune draceasca” si aceasta o da multi parinti si astazi copiilor lor.
Astazi cred ca putem sa spunem ca si Isaia 5;20-21

20. „Vai de cei ce numesc raul bine, si binele, rau, care spun ca intunericul este lumina, si lumina, intuneric, care dau amaraciunea in loc de dulceata, si dulceata in loc de amaraciune!
21. Vai de cei ce se socotesc intelepti si se cred priceputi!”

Nu isi dau seama ca prin blestemele si injuraturile lor,isi aduc mania lui Dumnezeu peste ei.
Intreb :oare cum s-ar simtii acesti oameni daca s-ar lua numele lor in desert la orice ocazie de manie sau de glume, si s-ar striga in lume mereu numele lor,oare cum s-ar simtii acestia?

Dumnezeu este sfant,numele Lui nu trebuie pangarit in murdarii de tot felul.Sau un altul se loveste cu ciocanul peste un deget si imediat vine o injuratura urata”Dumnezeu sa te blesteme”.Sau altii zic fara sa se gandeasca:”Doamne,Doamne,oh Dumnezeule,sa te bata Dumnezeu,o Isuse,etc”.Sau aici oamenii in zona noastra si a Bavariei au obiceiul sa se salute cu:”Grüss Gott”adica”saluta pe Dumnezeu”.Se saluta fara sa se gandeasca sa Ii dea cinste lui Dumnezeu,ci Il dispretuiesc…acestia sunt crestini doar pe hartia de la botezul lor ca bebelasi.
Sau aici se mai injura:O Jesus-Maria,O Jemine(O Je=Isuse,mine=Domine),Jesus Maria hilf=cuvinte catolice.
Sau se sta inaintea TV-lui(cu multi ani in urma stateam si eu si auzeam asfel de cuvinte) si numai auzi pe cate o catolica zicand la o scena palpitanta:”Oh Jesus Maria hilf”Intreband pe aceasta catolica:tu ce crezi ca daca strigi asa vine Isus sau Maria sa salveze pe cei din imaginea la care te uiti?Ce minciuna vorbesti aici…Nu a placut femeii,ca adevarul nu il putea suporta…..
Cum am vazut Numele lui Dumnezeu trebuie sa fie pus in orice suparare,sa fie un component in cuvintele nerusinate ale omului.

Iata o experienta cutremuratoare a unui capitan de vapor,care tot timpul injura.El povesteste ca de 7 ani este paralizat si ca este foarte fericit de situatia in care se afla.Cum a ajuns el sa fie paralizat? Odata acest capitan a primit in cabina lui vizita unui tanar pasager.El a povestit acestui tanar cum este viata lui pe mare,ca el nu se ingrijea de Dumnezeu,nu se intreba cine este El.Ca el isi traia viata dura pe mare,neinfricat,ca el mintea si blestema fara rusine,asa cum de fapt traia matrozul pe vapor.

Intr-o zii el povesteste matrozilor sai o poveste inventata de el,si ca sa isi intareasca povestea lui micinoasa a zis:”sa ma faca Dumnezeu incovoiat si sa ma paralizeze daca eu nu va spun adevarul.”
Dupa 8 zile,Dumnezeu care a fost martor la cuvintele lui,a adus cuvintele lui asupra capului sau.El a fost paralizat la tot corpul lui numai capul ii era neatins.Cand el statea asa nemiscat cu corpul lui nu s-a gandit sa se cutremure de judecata primita,ci l-a apucat o furie adanca contra lui Dumnezeu.In loc sa se cutremure de Dumnezeu,a stat 3 ani de zile in aceasta manie.
Dar Dumnezeu s-a indurat de el ,l-a tras la Fiul Lui folosindu-se de starea aceasta in care l-a adus El.El a umplut inima lui cu atata bucurie,incat el spunea deseori lui Dumnezeu ca ininma lui nu mai poate sa suporte atata bucurie.
El spunea ca este un pacat mare ca sa iei in desert numele Domnului,si ca El nu lasa nepedepsita aceasta nelegiuire.Si asta a facut Dumnezeu in viata lui.Facerea 20;7.

Cunosc o femeie care locuieste aproape de mine,venita tot din Romania de mai multi ani,nu stie romana perfect,dar stie sa injure mai rau ca si un birjar pe romaneste.Intr-o zii i-am spus:”Stii cand te aud cum vorbesti parca imi trece asa ca si un cutit prin inima mea,ma cutremur cand stiu ce te asteapta odata….”Ea stie ca sunt credincioasa.
Mi-a spus ca ea asa s-a obisnuit,ca vecinii vorbeau asa,si ca ea nu din inima spune asa ceva,doar pentru ca asa a auzit si asa isi face si ea vant cand se supara pe ceva sau pe cineva.I-am spus ca nu exista sa nu spuna din inima,pentru ca de acolo vin toate cuvintele nelegiute,ca gura spune cea ce este in inima…S-a cam suparat pe mine.Sarea (adevarul)care a fost presarata pe cuvintele ei,a ars-o.
M-a ocolit o vreme.Intr-o zii cand din nou am fost mai des la ea,am observat ca dupa ce a spus ceva in germana vroia sa scoata si ceva injuratura in romana,dar a amutit la jumatatea cuvantului.Intr-o zii imi spune:”Stii ca oridecate ori tu vii la mine,incerc sa fiu atenta ce spun,ca stiu ca nu iti place.”
M-am bucurat sa aud asta,si i-am spus ca este o rusine ca o femeie sa foloseasca asfel de cuvinte murdare,cea ce si la un barbat este la fel o rusine.Am spus ca in Biblie sta scris ca oamenii vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu pentru orice cuvant nefolositor.(Matei 12;36).

Cu mai multi ani in urma,spre sfarsitul anilor ´80, aveam o colega de serviciu tot din Romania.Era catolica pe atunci.Stia bine romaneste,dar si mai bine stia sa injure in romana.Trebuia sa lucrez cu ea impreuna numai doua zile pana sa invete ce trebuia pentru locul ei de munca,insa mie imi era groaza de injuraturile ei.Vorbeam mereu in germana cu ea,dar cand injura numai in romaneste o facea.Imi era asa de greu sa ii spun ca eu nu mai suport cuvintele astea mizerabile.Deja lucrasem cu ea cateva zile in loc de 2 numai,era ciudat pentru mine cea ce facea seful…dar aici era mana lui Dumnezeu….

Am plecat la scurt timp ,dupa ce am cunoscut-o, in concediu.M-am bucurat ca in sfarsit nu am sa mai aud cuvintele astea.Ziceam ca pana ce vin eu inapoi o sa lucreze in alta sectie si asa am scapat de ea.Dar Dumnezeu avea altceva in plan cu ea si cu mine.Dupa ce m-am intors din concediu,supriza neplacuta a fost ca seful tot cu ea m-a pus sa lucrez,inca 3 saptamani….Dar ea tot asa era…
Intr-o zii m-am rugat:”Doamne daca Tu mi-ai trimis-o in cale,te rog fa ceva ca sa nu mai injure atat de ordinar ca nu mai suport…deschide-mi gura ca sa ii spun cu indrazneala ce doresti sa ii spun ca sa ii fac cunoscut cine esti Tu Doamne.”Si a doua zii lucram cu ea in alta sectie unde eram numai singure.Dupa ce am terminat cu lucrul,am stat la o mica pauza si atunci am inceput sa ii spun ca sa nu mai injure ca ma ingrozesc de cuvintele ei si ca Dumnezeu aude totul ce ea vorbeste si ca ma strapunge dureros cuvintele ei in inima.
A amutit deodata si numai asculta ,fara un cuvant.Am crezut ca acum s-a suparat foc pe mine si incepe cu dispret sa vorbeasca contra credintei mele.Dar a tacut mai departe.Mi-a spus ca tot ce eu i-am spus pana acum ea nu a stiut.A doua zii am vorbit din nou cu ea despre credinta.Asta a fost asa cam doua saptamani.Apoi seful a luat-o de langa mine dandu-i un alt loc de munca si asa nu ne-am mai intalnit decat in garderoba.

Mie mi-a parut asa de rau ca nu mai sunt cu ea,atat de tare pe cat am dorit la inceput sa scap de ea din cauza cuvintelor urate.In acest timp eu o purtam mereu in rugaciune ca Dumnezeu sa se indure de ea si sa o mantuiasca dupa voia Sa .La cateva luni insa s-a intamplat ceva care m-a bucurat extrem de mult.Lucra foarte aproape de sectorul meu.

Intr-o zii ne-am intalnit in sectorul ei si am vazut ca era foarte daramata,si plangea.
Am intrebat-o ce s-a intamplat cu ea.Imi spune ca nu intelege ce se intampla cu ea de 2 saptamani,ca este asa o rusine in ea,ca se simte atat de impovarata de pacatele ei si ca nu mai doarme noptile din cauza ca se vede vinovata fata de Dumnezeu,ca este asa de pacatoasa si ca ce sa faca.Mi-am dat seama ca Dumnezeu lucreaza in ea mantuirea.I-am spus ce sa faca.A doua zii a venit la servciu cu o bucurie in inima ei,cu lacrimi imi spune ca are asa o pace in ea cum niciodata nu a avut in viata ei si ca povara cu pacate care o apasa a disparut.
M-am bucurat foarte mult pentru mantuirea ei,ca Dumnezeu ne-a adus impreuna pentru ca o avea in planul Sau de a fii mantuita,sa fie trasa la Fiul Sau Isus Domnul.

Pana astazi avem partasie,macar ca a trecut si ea prin restrictii din partea sotului ei catolic,care i-a interzis sa mai aibe legatura cu mine…dar Domnul a lucrat in asa fel ca sa nu fim despartite macar ca ea locuieste de ani de zile in alta localitate.
Ce indurare a avut Dumnezeu de un suflet care ii necinstea Numele Lui in injuraturi.Cum eu vroiam sa fug de ea,dar Dumnezeu ma aducea iar in calea ei pentru ca El avea planul Lui cu ea.Slava Lui in veci de veci sa fie.

Ce bine ar fii ca gura care pune Numele Domnului in tot felul de cuvinte murdare,sa aduca lauda acestui Nume.
Sa se indure Dumnezeu de acele suflete care traiesc zilnic in injuraturi, cuvinte cu blesteme,si in necinstirea Numelui Sau.Amin.
M.M

„Cum isi ruineaza parintii evanghelici proprii copii.”

Cum isi ruineaza parintii evanghelici proprii copii.
___________________________________________________

Parintii evanghelici isi ruineaza copii cam in felul urmator:
cand parintii nu iubesc pe Dumnezeu, ci lumea in general
cand parintii nu sunt real interesati de aprofundarea Cuvantului, ci doar merg regulat la Biserica ( daca si asta)
cand parintii raspund nedocumentat Biblic la intrebari serioase ale copiilor lor
cand scopul suprem al parintilor si al copiilor este CARIERA sau SCOALA si nu o cariera care sa fie in slujba imparartiei lui Dumnezeu
cand parintii arunca in sarcina Bisericii cresterea spirituala a copiilor lor
cand parintii nu au o viata de rugaciune
cand parintii nu administreaza disciplina in functie de varsta, sau nici un fel de disciplina
cand parintii il privesc pe Domnul Isus doar ca un ajutor in implinirea dezideratelor materialiste ale familiei
cand tatal nu isi indeplineste rolul de preot al casei
cand mama are atitudini feministe si in plus se ia la intrecere in indecenta cu fetele ei mari
cand parintii zic ” sa nu treaca si copii nostrii prin ce am trecut noi” si fac din copii lor niste rasfatzati, aroganti, vedete de Facebook si Instagram
cand parintii lauda excesiv copii, sau ii critica excesiv
cand parintii nu impun reguli de sfintenie si decenta sub pretextul ca nu vor sa fie “legalisti”
cand parintii nu sunt in cunostinta deplina de activitatea pe internet sau pe smartphone ( cui dau SMS-uri ? ) a copiilor lor
cand copii si parintii se uita impreuna la filme degradante
cand parintii nu verifica permanent anturajul copiilor lor
cand copii asculta muzica moderna si sunt la zi cu toate filmele
cand copii primesc cadou gramada de electronice si ultimul tip de smartphone
cand copii nu fac treaba in casa
cand tatal are pasiuni/hobbies mai presus dacat copiii
cand mama este pierduta pe Facebook sau in alte seriale TV lacrimogene
cand tatal si chiar si mama sunt prinsi de pornografie

Tot articolul aici:
http://ioan8.wordpress.com/2014/10/28/cum-isi-ruineaza-parintii-evanghelici-copiii-dand-la-o-parte-jugul-lui-dumnezeu/

Tom si Jerry sau Saul si David?……

Tom și Jerry sau Saul și David? Să nu ne mai ducem la ascuțit secerile și plugul la filisteni!
Parcă seamănă, unul fuge de altul, unul fugărește pe altul.

Dar care ne vin în minte cu mai multe amănunte?

…..

Vreau să scriu despre: Avem voie să hrănim mintea copiilor noștri cu povești ”nevinovate” pline de personaje inventate mai degrabă decât cu istoriile adevărate și pline de tâlc ale Bibliei?

De ce ar trebui un copil de creștini să știe mai bine pleiada de personaje din filme și să rămână indiferent și neștiutor față de bogăția de înțelesuri a istoriilor biblice?

Cu ce-i hrănim pe copiii noștri? Cu Făt Frumos și Ileana Cosânzeana, cu Tom și Jerry, cu sutele de filme că nu ți-ar ajunge viața să le vezi? Sau cu laptele duhovnicesc al Cuvântului pilduitor prin istoriile Biblice?

Să judecăm bine? Mai târziu în viață ce le va folosi la formarea cugetului bun, râsul de ghidușiile lui Jerry sau întristarea pățaniilor lui Iosif?

De ce să nu știe bine viața lui Avraam, cu detalii, cu referințe, cu trimiteri în profeți și Noul Testament?
De ce să nu știe copiii tăi nimic despre Isaac și Ismael, despre Iacov și Esau, despre Iosif și frații lui, despre Moise, Iosua, Ghedeon și Iefta, despre David și Solomon, despre Daniel, Ieremia și ceilalți profeți?
De ce să ascuți mintea copiilor tăi la filisteni?

Să-l lăsăm pe fratele Comenius (când scrie despre renunțarea la studiul scriitorilor păgâni) să ne umilească gândurile spre întristarea unei rațiuni curate și în această privință:

”Cel mai perfect maestru al vorbirii e acel care a plantat-o: Sfântul Spirit, ale cărui vorbe sunt mai dulci ca mierea, mai pătrunzătoare ca o sabie ascuțită,…oare numai păgânii povestesc istorii admirabile? Cartea noastră sfântă e plină de istorii mult mai adevărate și admirabile. …Bolnavă trebuie să fie mintea aceluia care preferă apele de la Damasc, Amana si Parpar, Iordanului și apelor lui Israel. Bolnav trebuie să fie ochiul aceluia căruia Olimpul, Heliconul şi Parnasul îi oferă o privelişte mai plăcută decît Sinai, Sionul, Ermonul, Taborul şi Muntele Măslinilor. Surdă trebuie să fie urechea
aceluia căruia îi sună mai plăcut lira lui Orfeu, Omer şi Virgil, decât harfa lui David. Corupt trebuie să fie gustul aceluia căruia îi place mai mult nectarul, ambrozia poetică şi izvorul Castuiei, decît adevărata mană cerească şi izvoarele Israelului. Perversă e inima aceluia căruia numele zeilor şi ale zeiţelor, ale muzelor şi graţiilor îi procură mai multă plăcere decît numele adorat al lui’Jehova cu armata sa, al mîntuitondui Hristos şi al diferitelor binefaceri ale Sf. Spirit. Oarbă trebuie să fie speranţa care se plimba mai degrabă prin cîmpiile elizee decît prin grădinile paradisului. Căci acolo toate sînt mituri, umbre ale adevărului, iar aici totul este realitate, adevărul însuşi.”

”Să acţionăm aşadar, ca tot ceea ce ne poate face mai înţelepţi, să avem în casă, chiar şi acea înţelepciune externă, aşa
zisă laică, pe care o numim filozofie. Sa admitem că au fost vremi nefericite cînd fiii israeliţi trebuiau să se ducă la filisteni, ca să-şi ascute fierul de plug, ori sapa, ori toporul, ori securea, ori mistria, pentru că nu era nici un fierar pe pămîntul Israelului (1, Sam. 13, 19, 20). Este oare necesar să fim mereu constrînsi şi apăsaţi ca israeliţii? Faptul ne supară doar în sensul că: aşa cum filistenii livrau israeliţilor sape şi securi, dar în nici un caz săbii ce puteau’ fi folosite împotriva lor, tot aşa putem prelua de la filozofii păgîni diferite reguli silogistice, spre a scoate concluzii, ‘ precum şi
figuri de stil, însă in nici un caz săbii şi lăncii pentru combaterea ateismului şi a superstiţiilor. De aceea, dorim mai mult acele timpuri ale lui Solomon şi David, cînd filistenii erau învinşi, iar Israelul domnea si se bucura de ale sale bunuri.”

”Căci unde —mă rog — pot conduce tineretul Terentius, Plaut, Catul şi Ovid şi alţii, decît în asemenea localuri murdare? Ce oferă ei altceva decît farse, glume, ghiftuială, orgii, bacanale, dragoste trivială, necuviinţă, diferite, vicleşuguri si multe altele, de la care trebuie să i se întoarcă ochii şi urechile creştinului, oriunde dă de ele. Credem oare că omul în sine nu este suficient de corupt şi de aceea trebuie să i se ofere din afară fel de fel de necuviinţe, ca să se aţîţe focul cu foaie şi explozor şi intenţionat să-l împingem mai mult în corupţie? Se va reproşa că nu tot ce găsim la autorii
respectivi este rău. Răspund: Răul se prinde mai uşor si este riscant: să oferim tineretului binele amestecat cu răul. Căci
cine vrea să distrugă viaţa cuiva, nu-i dă otrava pură şi nici nu o poate da, ci o amestecă în mâncarea şi băutura cea mai
bună. Iar otrava îşi face efectul, si-l omoară pe cel cea luat-o.
Tot astfel, duşmanul crud şi înrăit trebuie să îndulcească otrăvurile sale infernale, cu zahărul linguşirilor ingenioase ale
cuvântării şi poeziei. Şi noi care ştim aceasta să-i nu-i distrugem maşinaţia nefastă?”

”. Căci ce haos de superstiţii, de păreri contradictorii şi de pofte lumeşti care se luptă între ele nu găsim Ia ei ? Un altfel de spirit infiltrează ei elevilor decum este spiritul lui Hristos, Deoarece Hristos ne cheamă din lume, iar ei ne cufundă în
ea. Hristos ne învaţă abnegaţia de sine, ei iubirea de sine. Hristos îndeamnă la umilinţă, ei din contra la îngâmfare. Hristos caută pe cei buni la suflet, ei îi sălbăticesc. Hristos recomandă simplitatea porumbeilor, ei oferă arta vicleniei în mii de chipuri. Hristos ne îndeamnă la modestie, ei la persiflări, Hristos iubeşte pe credincioşi, ei se arată ca
neîncrezători, limbuţi şi încăpăţînaţi.”

Citate din Didactica Magna. Jan Amos Comenius

Concluzie: laptele duhovnicesc și curat este învățătura Scripturii, învățătură cu tâlc, cu răsunet întotdeauna în două feluri de urechi, ”înțelegeți voi?”

Sursa:http://vesteabuna.wordpress.com