Perfecțiunea lucrării de mântuire.

Ioan 6:44 „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. “ Ioan 6:65 „Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” “ Avem trei expresii […]

über Perfecțiunea lucrării de mântuire  — Baptiști Reformați

Ungerea cu untdelemn:Iacov 5.13-16.

Ungerea cu untdelemn.

Iacov 5.13-16.

de Aurel Munteanu

18 feb. 2016

 

 

  1. Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!
  2. Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
  3. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
  4. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

 

Acest text sfânt al Scripturii este unul destul de dezbătut în mediile evanghelice. Textul este unul care împarte cititorii în tabere. Unii susțin că textul este de actualitate și trebuie efectuată practica ungerii, iar alții sunt de părere că este un obicei iudaic al vremii și noi neamurile nu trebuie să îl practicăm. Cum părerile sunt împărțite, cred că trebuie să mergem la Scriptură deoarece doar aceasta poate dezlega încurcătura. Scriptura este standardul după care trebuie să judecăm orice lucru, standardul care dă soluția corectă. Așadar, să vedem ce are Scriptura de spus despre această practică.

 

Cuvântul tradus în limba română ,,untdelemn” este grecescul – ἐλαίῳ , ἔλαιον (elaiō elaion) care înseamnă ulei de măsline.  În Noul Testament cuvântul  apare de 11 ori : Matei 25:3; Matei 25:4; Matei 25:8; Marcu 6:13; Luca 7:46; Luca 10:34; Luca 16:6; Evrei 1:9; Iacov 5:14; Ap. 6:6; Ap. 18:13.

Cuvântul tradus în limba română  ,,uns” este grecescul – ἀλείφω (aleipho).  În Noul Testament cuvântul  apare de 9 ori: Matei 6:17; Marcu 6:13; Marcu 16:1; Luca 7:38; Luca 7:46; Luca 7:46; Ioan 11:2; Ioan 12:3; Iacov 5:14.

 

Atât uleiul cât și ungerea sunt folosite de foarte multe ori în toată Scriptura. În Vechiul Testament cât și în Noul Testament uleiul era folosit în mai multe moduri:

Era folosit la semnele de aducere aminte: Geneza 28.18; Geneza 35.14.

Era folosit la consacrarea preoților din neamul lui Levi: Ex.28.41; 30.30; 40.15.

Era folosit la ungerea regilor evrei: 1Sam. 9.16; 10.1; 15.1; 16.12, 1Imp.1.39,  etc.. .

Era folosit la jerfa de consacrare a preoților: Exod 29..2.

Era folosit la ungerea uneltelor de la cort și Templu: Lev.8.10-11; Num 7.1, etc. … .

Era folosit la jertfa necurmată de la cort și Templu: Exod 29.40.

Era folosit la jertfele de curățare a leprosului vindecat: Levitic 14.10; 15-21.

Era folosit în industria cosmetică: Ps. 104.15; Estera 2.12; Ez. 16.9; Luca 7.46;

Este folosit cu sens metaforic: Iov 29.6; Ps. 92.10; Pr.21.20;  F.A. 10.38; 1Ioan 2.20,27.

Este folosit ca simbol al bucuriei: Ps.45.7; Pr.27.9; Isaia 61.3; Evrei 1.9.

Este folosit în scop  curativ – terapeutic : Isaia 1.6; Marcu 6.13;  Luca 10.34; Iacov 5.14.

Era folosit în candele pentru iluminat: Matei 25. 3-4.

 

Deoarece cei ce se apropie de text de multe ori au idei preconcepute, doresc să vedem întâi ce nu spune textul nostru:

  • Nu spune că au fost chemați frații din Adunare care aveau darul vindecării. În perioada când scrie Iacov erau mulți frați ce aveau darul acesta în Adunări.
  • Nu se spune că bolnavul era pe patul de moarte și spovedania cu ungerea îi erau administrate ca și sacrament. Ungerea nu aducea har în nici un fel.
  • Nu spune că ungerea cu ulei rezolva singură problema. În text accentul cade pe rugăciunea făcută cu credință.
  • Nu dă detalii despre ulei. Nu spune dacă era ulei simplu sau amestecat cu alte plante curative. Nu spune că era făcut după rețeta celui de la templu (cu acela nici un om nu trebuia uns decât marele preot, urmașii lui, cortul și uneltele cortului și Templului – Ex.30.22-33.). Nu spune de unde să îl procuri, sau dacă trebuie unul la prima stoarcere. Nu spune dacă trebuie să rostești vreo rugăciune asupra lui sau să pui sare în el.
  • Nu spune că prezbiterii ar fi fost dintre neamuri. Nu mai găsim pe nimeni dintre neamuri practicând ungerea. Epistola lui Iacov, cea mai veche a Noului Testament, a fost adresată evreilor.
  • Nu spune că ungerea era aplicată de femei în contextul Adunării sau dacă era aplicată de prezbiteri și celor ce nu erau membri.
  • Nu spune că era aplicată la binecuvântarea copiilor.

 

In textul nostru se pare că undelemnul era folosit în scop curativ-terapeutic. Nu este folosit undelemnul nici în scop cosmetic, nici metaforic, nici în semn de bucurie, nici în vreo ungere specială, ci în scop terapeutic. Deducem aceasta din afirmațiile: ,,Este vreunul printre voi bolnav?… după ce-l vor unge cu untdelemn”.

Textul nostru identifică natura bolii ca fiind una trupească. Ea era de natură fizică deoarece bolnavul nu se putea deplasa. Prezbiterii erau nevoiți să viziteze acasă pe bolnav. Prezbiterii sunt chemați ca slujitori ai Adunării, ca unii care sunt dedicați postului, rugăciunii și predicării cuvântului. Mărturia lor, pocăința bolnavului,  rugăciunea cu credință, duceau într-un final la vindecarea celui vizitat.

Chemarea mai multor prezbiteri acasă la bolnav și nu chemarea unui vindecător mută accentul de pe dar pe slujbă, de pe miraculos pe rugăciunea de mijlocire.

Mai pune accentul în acelaș timp în v.16, că slujba de vindecare este prin ,,rugăciunea credinței” și că aceasta nu este o lucrare specială pe care o fac doar prezbiterii, ci poate fi făcută chiar și de membrii de rând. Accentul nu mai cade pe ungerea cu ulei ci pe puterea rugăciunii cu credință așa cum a practicat-o Ilie. Rugăciune care este la îndemâna fiecăruia care are credință prin Cristos Isus.

Pasajul nostru vorbeşte mai mult despre rugăciune decât despre ungerea cu untdelemn. După cum vedem, cuvântul rugăciune este repetat  de 5 ori în doar 4 versete. Pe când ungerea cu untdelemn este menţionată doar o singură dată.

Totuşi, Cel ce dă vindecarea nu este uleiul şi nici chiar rugăciunea cu credință. Textul spune clar că Domnul (v. 15) este Cel care dă vindecarea! Lucrul acesta este adeverit în multe locuri în Scriptură. Amintiți-vă de Trofim a fost pe moarte și nu la vindecat nici uleiul, nici rugăciunile lui Pavel ci îndurea lui Dumnezeu; lui Timotei i s-a prescris altă rețetă pentru stomac. Domnul este suveran în actul vindecării. El vindecă rugăciunile cu credință care sunt după voia Sa.

Priviți pe Pavel. Nu a avut el credință când a cerut să îi fie luat țepușul? Eu cred că a avut. Avea Pavel, păcate nemărturisite?  Nu, pentru că el ne-a îndemnat să călcăm pe urmele lui.  De 3 ori s-a rugat. De ce nu a căpătat? Păi nu a vrut Domnul. Dacă vindecarea are loc prin credință și aceasta după voia Domnului, atunci mai are vreo însemnătate folosirea uleiului de măsline?

Eu personal cred că nu. Ungerea era o practică evreiască curentă în Israel, la fel ca spălatul picioarelor, spălatul mâinilor, binecuvântarea copiilor, frântul pâinii între prieteni și salutul însoțit de sărutarea frățească. Ungerea cu untdelemn nu este o rânduială a Adunării Domnului deoarece nu trece testul pe care le trece botezul și frângerea pâinii. Orice practică care are pretenția de rânduială a adunării trebuie să:

  • Fie poruncită de Isus Cristos
  • El Însuși să o fi practicat
  • Să fi fost practicată de apostoli și prezbiteri, nu doar în context evreiesc, dar și între neamuri
  • Să avem detalii explicite cu privire acest act
  • Să arate spre Isus Cristos: spre trupul Său, spre moartea, îngroparea și învierea Sa.

 

Ungerea bolnavului cu undelemn nu ilustrează figurativ nici trupul Său, nici moartea, îngroparea și învierea Domnului Isus Hristos. Orice practică nou testamentară nu poate avea pretenția de randuială eclesiastică, dacă nu ilustrează în vreun fel, jertfa lui Hristos și răscumpărarea noastră. Aceasta cred că este regula de bază care ridică sau taie pretenția unei practici, de a avea calitatea de rânduială comemorativă.

https://aurelmunteanu.wordpress.com/2016/02/18/ungerea-cu-untdelemn-iacov-5-13-16/

 

Depravarea totala.

Depravarea Totală (Incapacitatea umană)

T.U.L.I.P.

Depravarea Totală

(Incapacitatea umană)

de Aurel Munteanu 27 ian.2016

Ce înseamnă depravare totală?

Depravarea totală nu înseamnă că fiecare om este cât poate fi el de rău, ci aceasta înseamnă că fiecare parte a omului a fost afectată în mod negativ de păcat. El are gânduri rele, de aceea intelectul său este afectat în rău. El iubeşte sau doreşte lucruri greşite, de aceea, şi emoţiile lui au fost afectate în rău. El face alegeri şi ia decizii greşite văzându-se în aceasta că voinţa sa a fost afectată în rău. Fiecare parte a omului a fost afectată de căderea lui Adam!

Geneza 2.16-17: Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Afectează depravarea totală toți urmașii lui Adam? Da!

Romani 5.12:De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

Romani 5.14: Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam….

Romani 3.23:Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Iov 14.4: Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

Ps.51.5: Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

Iov 15.14,16: „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”?

Datorită incapacității umane mai pot oamenii căuta pe Dumnezeu într-un mod mântuitor? Nu!

Romani 3.11-12: Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Ioan 6.44,65: Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

Filipeni 2.13: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

După cădere se mai pot baza oamenii pe inima lor pentru a-L căuta pe Dumnezeu într-un mod mântuitor ? Nu!

Ieremia 17.9: Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?

Proverbe 20.9: Cine poate zice: „Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul meu”? –

Își pot preda inima lui Dumnezeu, oamenii morți spiritual? Nu! Ea este captivă păcatului și Diavolului și de la el nu o poate smulge și deschide decât Dumnezeu!

Coloseni 1.13: El ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui.

Faptele Apostolilor16.14: Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

Ne naștem având posibilitatea ca să alegem pe cine vrem să slujim pe: Cristos sau pe Diavol? Nu!

Ioan 15.16: Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână….

Isaia 64.6-7: Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine…

Avem noi voința captivă naturii noastre?Da!

Ieremia 13.23: Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul?

Suntem noi captivi voinței Diavolului? Da!

2Corinteni4.3-4: Şi, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,

a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

2Timotei 25-26: să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;

şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.

Efeseni 2.1-3: Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre

în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.

Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Este natura umană atrasă irezistibil de Diavol? Da!

Ioan 3.19-20: …. odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

Ioan 8. 43-44: Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Poate interacționa duhovnicește un om mort spiritual?Nu!

1Corinteni 1.18: Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării….

1Corinteni 1.21:Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

1Corinteni 2.14: Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

Mai rămâne natura veche și păcat în om după nașterea din nou? Da!

Eclesiastul 7.20: Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

1Ioan 1.8-10: Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

Romani 7. 18-20: Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

Are suport biblic această doctrină? În funcție de răspuns știu dacă ești încă în fire sau în Duh.

https://aurelmunteanu.wordpress.com/author/aurelmunteanu

Rugaciunea”Tatal nostru”-Matei 6;7-13

Die Bibel.

Rugăciunea ,,Tatăl nostru”


Matei 6.7-13.

de Aurel Munteanu – 20 sept. 2015

De cele mai multe ori ,,rugăciunea Tatăl nostru” este greşit înţeleasă:

– unii cred că este o formulă magică cu care ai acces la Dumnezeu Tatăl

(îţi deschide poarta la Cel Preaînalt şi îţi acordă bunăvoinţa).

– alţii cred că doar această rugăciune trebuie să o rosteşti şi gata ţi-ai făcut datoria faţă de Dumnezeu.

– alţii o recită mecanic ca pe o liturghie la începutul sau la finalul programului.

– de alţii este folosită drept pedeapsă şi este recitată ca fiind ispăşitoare de păcate fiind numărată pe biluţele rozariului.

1. Să nu spui ,,Tată” dacă nu te comporţi ca un fiu în fiecare zi!

– să ne numim fii ai Celui Preaînalt este cea mai mare onoare de sub soare,

– calitatea de fiu cere ascultare în toate privinţele:citire, rugăciune, post, părtăşie, trăire după Scriptură, nu doar pocăit de duminică.

– cere ascultare şi învăţare.

– amintiţi-vă pilda cu fii trimişi în vie.

– totodată calitatea de fiu include şi disciplina – Ev.12.5-11.

– eşti tu fiu prin comportamentul tău zilnic? Dacă nu, ia seama bine înainte de a spune ,,Tată”.

2. Să nu spui ,,nostru” dacă îţi dispreţuieşti fraţii!

– amintiţi-vă atitudinea fiului cel mare când s-a întors acasă de la câmp şi a auzit muzica.

– în loc să se bucure de salvarea fratelui său, a început să îl urască.

– să nu ai atitudinea lui pentru că poţi întrista pe Tatăl!

– amintiţi-vă şi de cei care ziceau că au de tată pe Avraam şi pe Dumnezeu şi au luat pietre să-L omoare pe Isus Domnul.

– nu aveţi atitudinea lor pentru că ştiţi ce le-a spus Isus pe cine au de tată prigonitorii!

– opiatră de moară atârnată de gât este un colier uşor pentru cei ce se ating de ,,lumina ochilor Lui”

– să te gândeşti bine înainte de a spune ,,nostru” dacă încă îţi mai dispreţuieşti fraţii.

3. Să nu spui ,,care eşti în ceruri” dacă tu eşti preocupat de lucrurile de pe pământ!

– căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumneze şi dreptatea Lui….- aceasta are prioritate.

– apoi toate lucrurile vi se vor da pe deasupra.

– diavolul nu te lasă şomer, el îţi dă de lucru.

– tot ce lucrezi pentru pământ fie putrezeşte fie va arde în ,,ziua aceea”.

– pe când lucrurile spirituale vor rămâne pentru eternitate.

– amintiţi-vă de împăraţii lui Israel : cei credincioşi aveau o amintire glorioasă, cei necredincioşi se spune că erau înmormântaţi în grădina lui Uza. Iosia se spune că a fost pus chiar în cântece ….

– de tine cum îşi vor aduce oamenii aminte? Vor avea un gust amar în gură după ce îţi vor rosti numele sau îl vor rosti cu lacrimi în ochi ca urmare a amintiri credinţei tale? Vor spune ei despre tine:,,Aşa vreau să fiu şi eu!” sau vor zice: ,,Mai bine deloc, decât aşa!…”

– aşa că dacă nu trăieşti aici pe pământ ca pentru cer, gândeşte-te bine înainte de a spune ,,Tatăl nostru care eşti în ceruri”.

4. Să nu spui ,,să vină Împărăţia Ta” dacă o confunzi cu propăşirea ta socială!

– amintiţi-vă de mama fiilor lui Zebedei şi ce a cerut pentru cei doi fii ai săi: glorie şi onoare pământească, propăşire în ochii lumii.

– mulţi au înţeles şi înţeleg greşit Împărăţia. Pentru unii reprezintă un loc bun pentru a fi onoraţi cu funcţii, servicii frumos renumerate, pentru alţii Împărăţia este locul potrivit unde să-şi etaleze doctoratele şi masteratele în teologie.

– pentru alţii Împărăţia este locul ideal în care fraţii le întreţin familia, locul unde găsesc un partener mai fidel de viată, sau locul în care beneficiază de o înmormântare fără cheltuieli.

– ai înţeles tu corect Împărăţia lui Dumnezeu şi care este scopul ei real pe pământ?

– cum o doreşti să vină? Pentru a-ţi împlini nevoile spirituale sau pentru cele sociale?

– aşa că gândeşte-te bine înainte de a recita mecanic: ,,vie Împărăţia Ta!”

5. Să nu spui ,,Sfinţească-se Numele Tău!” dacă tu-L rosteşti cu buze necurate sau prefăcute!

– Numele Său este unul pus deoparte – ex. evreilor când Îl rosteau sau al scribilor când Îl scriau.

– ex. heruvimilor care-şi acopereau feţele şi picioarele în prezenţa lui Yahweh.

– şi noi avem tendinţa să Îl rostim uşuratic: ex. ,,nu zău?”, ,,vai de capul meu”, repetăm cuvinte murdare spuse de alţii, etc….

– amintiţi-vă de Isaia 6 – ,,vai de mine …”

– poate ieşi din acelaşi izvor apă dulce şi apă amară?

– limba va aprinde roata vieţii în ziua de apoi.

– înaintea Lui tremură umbra sub ape şi se topesc munţii ca ceara.

– sfinţeşti tu Numele Său în vocabularul tău zilnic?

– dacă nu, meditează mult înainte de a rosti mecanic ,,Sfinţească-se Numele Tău!”

6. Să nu spui ,,facă-se voia Ta!” dacă nu o accepţi şi atunci când e dureroasă!

– naturii noastre păcătoase nu îi place voia unui Dumnezeu suveran şi sfânt.

– între voia Lui şi natura mea există un război permanent.

– amintiţi-vă cum a reacţionat Iov după ce aude despre moartea copiilor săi.

– Romani 8.28, – nu lucrează toate lucrurile spre binele temporar ci spre binele etern.

– amintiţi-vă că Domnul a băut cupa suferinţei după ce a rostit: ,,Tată facă-se voia Ta şi nu a Mea!”

– tu poţi spune ,,Tată facă-se voia Ta şi nu a Mea!” chiar dacă urmează ceva ce nu înţelegi sau ceva ce nu îi place naturii tale păcătoase?

– dacă nu, meditează mult înainte de a rosti formal ,, Tată facă-se voia Ta!”

7. Să nu spui ,,pâinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi” dacă tu nu te gândeşti şi la cei flămânzi!

– amintiţi-vă de cele trei categorii privilegiate din Israel: văduvele , orfanii şi străinii – Iacov1.27.

– cine dă celui sărac, împrumută pe Dumnezeu.

– Dumnezeu nu rămâne niciodată dator la nimeni!

– mai există şi principiul să împarţi pâinea pe ape.

– dacă dați şi El vă va da chiar şi în deşert – Ilie a primit mâncare acolo prin corbi.

– văduva din Sarepta i-a dat întâi lui Ilie apoi nu i-a mai scăzut uleiul din ulcior şi făina din căpestere.

– așa că înainte de a cere Domnului, dă şi tu mai întâi.

– dacă eşti zgârcit meditează mult înainte de a rosti ,,pâinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi”.

8. Să nu spui ,,ne iartă nouă greşelile noastre” dacă păstrezi ură semenului tău!

– adu-ţi aminte de datornicul nemilos.

– aminteşte-ti de pilda darului adus la altar.

– dacă Dumnezeu ţi-a iertat miliardele de păcate, tu cum ar trebui să te comporţi faţă de cel ce încă mai ai un dinte împotriva lui?

– îi răspunzi cu aceeaşi monedă?

– cine urăşte, Scriptura îl cataloghează ca ucigaşi.

– ai iertat păcatele altora ca să ai pretenţie să ţi se ierte şi ale tale?

– dacă nu, nu fii făţarnic faţă de Creator şi nu spune: ,,ne iartă nouă greşelile noastre”.

9. Să nu spui ,,nu ne duce pe noi în ispită” dacă ai de gând să păcătuieşti în continuare!

– Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni- Iacov1.13-15.

– dacă pleci de aici şi îţi reiei cursul păcătos de trai şi nici o schimbare nu se vede în tine, vii degeaba, vii ca să fii şi mai condamnat.

– eu îţi spun ce i-a spus Daniel lui Nebucadneţar: Impărate rupe-o cu păcatele – Daniel 4.27, şi poate ţi se va prelungi fericirea.

– așa că dacă eşti fatalist nu pune păcatele tale pe seama lui Dumnezeu, El totdeauna te va considera responsabil de ele.

– aşa că gândeste-te bine înainte de a rosti ,, şi nu ne duce pe noi în ispită”.

10. Să nu spui ,,Amin!” dacă nu iei în serios fiecare cuvânt scris în ,,rugăciunea Tatăl nostru”!

– nu privi această rugăciune ca pe o liturghie sau ca pe o formulă magică.

– vei rămâne înşelat pentru totdeauna dacă o priveşti greşit şi nu ai prins niciodată esenţa lucrurilor sfinte.

– ,,Amin” înseamnă: adevărat, aşa să fie!

– spunând un ,,Amin!” fals în prezenţa unui Dumnezeu sfânt, te va pune imediat într-o postură primejdioasă şi deloc prielnică.

11. Îndemn la schimbarea radicală a gândirii cu privire la ,,rugăciunea Tatăl nostru”.

Pastorii ca Pastori al Oilor.

Una dintre cele mai măreţe lucrări ale păstorului este privilegiul de a îngriji oile rănite, accidentate, lovite şi de a le duce la odihnă, în păşuni verzi. Aceasta este o lucarare deosebit de importantă………

SURSA:http://illbehonest.com/romana/pastorii-ca-pastori-ai-oilor-charles-leiter