Cum ne adresăm Domnului Isus și cum vorbim despre EL?

RECRITIX

kneeling-at-crossSursa

Meditam puțin despre modul cum au scris evangheliștii/apostolii despre Domnul Isus Cristos, ca mod de adresare.

1.În evanghelii găsim cele mai multe referințe cu prenumele „Isus” simplu [574x GBV2001 – 912x Cornilescu 1924; „Doamne” de 88x cu diverse utilizări [93x VDC], fie către Domnul Isus, fie în parabole/exemple; „Hristos” de 52x [57x VDC]].

De ce?
Pentru că relatarea avea în vedere Persoana Lui, nu titlurile Sale. Titlurile și perspectiva asupra Persoanei Lui trebuia să reiasă din modul Lui de a fi, manifestările Lui, puterea Lui, nu pentru că ar fi zis-o evangheliștii.
În această manieră cei 4 nu au încercat să prezinte cu forța pe Domnul Isus ca Salvator pînă cînd omul nu este convins cu Cine are de-a face [de ex. cînd Petru recunoaște: „pleacă de la mine căci sînt un om păcatos”].

Concluzia apostolului Ioan este una sugestivă în acest sens „pentru ca voi să credeți…

Vezi articol original 960 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Eretica MADAME GUYON și misticismul fără rațiune

RECRITIX

Jeanne-Marie Bouvier de la Motte-Guyon, 18.04.1648 – 09.06.1717, născută în Franța, promotoarea Chietismului (Quietism, eng.), chiar dacă nu s-a declarat ea însăși o chietistă. A avut legături și cu alt mistic, François de Salignac de la Mothe-FÉNELON, cel mai faimos dintre adepții ei, despre care vom trata altă dată, n.n.

Într-o eră a emoționalismului, maniei experiențiale, senzaționalismului și creștinismului lipsit de rațiune, este ușor de înțeles de ce scrierile unui mistic mort de aproape 300 de ani se bucură de o relansare a audienței. [09.06.2017, 300 de ani post-mortem, n.n.]

Puse în termeni contemporani, învățăturile lui Madame Guyon, o mistică romano-catolică care a trăit în secolele XVI si XVIII, sunt un fel de amalgam al învățăturilor lui Shirley MacLaine, Rebecca Brown, Joyce Meyer și Sister Angelica. Cu toate acestea, unii văd viața și învățăturile ei ca un exemplu de urmat pentru creștini.

Moody Press pare că face parte din acel grup

Vezi articol original 1.422 de cuvinte mai mult

Șapte (7) semne sigure ale unui învățător fals

RECRITIX

falsosmaestrosDoar o schițare a ideilor din articolul/vlog scris de Tim Challies, 4 Decembrie 2017
[multe referințe biblice sînt inserate de noi drept completare; accentuările din texte ne aparțin]. Sursa imagine.

Chiar dacă societatea s-a modificat în timp, metodologia adoptată de învățătorii falși a rămas în principiu aceeași.

1. Se fac plăcuți oamenilor. Deci oamenii le vor agrea prezența și prelegerile. Apostolii nu căutau acest lucru, deoarece slujeau unui singur Stăpîn.

Galateni 1.10 [GBV2001]
„Caut eu acum să-i mulţumesc pe oameni, sau pe Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? [Unele ms. ad. „Pentru că“] Dacă aş mai plăcea oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.”

1 Tesaloniceni 2.5,6 [GBV2001]
„Pentru că nu am fost niciodată cu vorbire linguşitoare, după cum ştiţi, nici cu lăcomie ascunsă, Dumnezeu este martor;

nici n-am căutat glorie de la oameni, nici de la voi, nici de la alţii, deşi am fi putut să fim cu greutate, ca…

Vezi articol original 805 cuvinte mai mult

PAȘTE MIELUȘEII MEI! Autor: Charles Haddon Spurgeon

Este posibil ca un copil să fie mântuit? Ei bine, întrebarea poate să fie inutilă, pentru că răspunsul pare evident. Și totuși, implicațiile acestuia nu sunt la fel de simple. De ce? Pentru că, așa cum observa marele predicator Charles Spurgeon, mulți dintre credincioși și chiar dintre pastori, deși răspund afirmativ întrebării, se comportă și îi tratează pe copiii care vor să Îl urmeze pe Hristos ca și cum răspunsul lor la întrebare ar fi cu totul altul. Și, pentru că nu sunt singurii – până și ucenicii Domnului au făcut această greșeală – Spurgeon arată că tratarea superficială a copiilor de către biserici și de către părinți este o boală destul de răspândită printre bisericile noastre.

​De aceea, cu o abilitate deosebită, dar și cu căldură părintească, Spurgeon face un diagnostic atent al cauzelor problemei și oferă sfaturi înțelepte, izvorâte din texte atent alese ale Scripturii. Deși nu este un susținător al acceptării copiilor ca membri ai Bisericii fără discernământul necesar, autorul arată ce trebuie făcut pentru a evita să dăm false asigurări copiilor necredincioși, și în același timp pentru a nu împiedica pe copiii cu adevărat evlavioși să vină la Hristos.

În Paște Mielușeii Mei!, părinții credincioși și învățătorii de școală duminicală vor descoperi o comoară de adevăruri biblice și, sperăm, vor putea fi revigorați în nădejdea și dedicarea lor spre îndreptarea copiilor către Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos.

„Treaba noastră de bază este să hrănim mielușeii. Orice predică, orice lecție, ar trebui să fie un mesaj prin care să îi hrănim, o predică hrănitoare sau o lecție hrănitoare. Este de puțin folos să ne ridicăm și să strigăm, „Credeți, credeți, credeți!”, când nimeni nu pricepe ce trebuie crezut. Nu văd utilitatea tamburinelor și a viorilor, pentru că nici mieii și nici oile nu pot fi hrăniți cu muzica trompetelor. Pentru ca mieii să poată fi hrăniți cu adevărat, trebuie să li se dea doctrină – învățătura solidă, sănătoasă, învățătura Evangheliei.”

„Dragi mame, aveți parte de cea mai sacră slujire, care vă este dată de către Dumnezeu! De fapt, este ca și cum Dumnezeu vă spune: „Ia acest copil și crește-l pentru Mine, iar eu te voi răsplăti!”.”

http://www.magnagratia.org/094-feedmylambs-spurgeon.html

MODESTIA CREȘTINĂ ȘI DEZBRĂCAREA PUBLICĂ A AMERICII Autor: Jeff POLLARD

Cuvântul lui Dumnezeu are multe lucruri de spus despre felul cum ne îmbrăcăm, în mod special când vine vorba de închinarea înaintea Lui. Modestia Creştină şi Dezbrăcarea Publică a Americii examinează pasaje relevante ale Scripturii şi investighează puţin istoria modei pentru a prezenta, în fine, o doctrină biblică asupra modestiei vestimentare.

Acesta este un important subiect de analiză atât pentru bărbaţi cât și pentru femei. În timp ce acest subiect controversat ajunge adesea să cadă în tărâmul experienţei şi speculaţiei subiective, autorul își începe pledoaria cu un studiu al Sfintei Scripturi. O examinare a cercetătorilor şi istoricilor industriei modei și a culturii moderne arată că industria modei, care crede că atracţia sexuală este totuna cu frumuseţea, și-a luat în serios munca de convingere a societăţii să se dezbrace în public.

Datorită gândirii ei nebiblice, industria modei justifică îndârjit afişarea și senzualizarea trupului omenesc, o tendinţă pe care mulţi creștini lipsiţi de discernământ au îmbrăţișat-o, din păcate, în loc să o respingă.

Cartea pastorului Jeff Pollard reprezintă o chemare urgentă la adresa bisericii lui Isus Hristos să studieze cu atenţie aceste aspecte și să practice o modestie vestimentară care să aducă glorie sfântului nostru Răscumpărător și să dea înaintea societăţii decadente de astăzi o mărturie puternică în favoarea purităţii, inclusiv în acest domeniu.

Chiar dacă aplicațiile autorului sunt referitoare preponderent la America, totuși ideile și concluziile studiului lui sunt în egală măsură aplicabile României.

Cuprins:

​1. Controversa modestiei
2. Definirea termenilor
3. Dumnezeu – Designerul hainelor
4. Definirea problemei: goliciunea și rușinea
5. Dezbrăcarea publică a Americii
6. Teatrul carnalității
7. Impactul industriei media
8. Lumânări printre praf de pușcă
9. Întoarcerea la modestia creștină
Resurse cu privire la istoria modei
Note bibliografice și explicative

http://www.magnagratia.org/065-modestia-crestina-pollard.html

De ce distruge Dumnezeu planurile noastre.

De ce distruge Dumnezeu planurile noastre.

de Aurel Munteanu – 20 iunie 2017

1. Dumnezeu distruge de multe ori planurile noastre ca să:

– ne arate cât este de deșartă viața – Ecl. 1.14. – deșert = lucru lipsit de valoare,

– nu ne mai lase să rătăcim de la fața Sa – Is.53.6.

– nu ne mai bazăm pe noi înșine – Is. 55.8-9.

– înțelegem că El este Stăpânul – Ps.46.10; Dan. 4.35.

– vedem că El are un rol bine definit în viața noastră – ex. Convertirea lui Pavel,

– ne amintim că noi am fost creați pentru El și nu El pentru noi – Dumnezeu nu este chelnerul omului sau milogul care bate la ușile inimilor încuiate,

– ne îndrume pe cărarea pe care ne-a predestinat-o înainte de veșnicie – Rom.8.28.

– numai așa Îi putem fi: plăcuți, utili, sluji de glorie,

– numai așa Își atinge scopul pentru care ne-a creat,

– numai în felul acesta noi ne putem găsi: pacea, fericirea, bucuria

și împlinirea.

2. Ce se întâmplă când Dumnezeu nu intervine să ne distrugă planurile noastre:

– mergem spre o ruină sigură,

– copiii din curvie nu sunt disciplinați,

– avem aceeași destinație cu vasele de ocară,

 

3. A intervenit Dumnezeu să îți distrugă planurile?

– observă motivul pentru care a făcut-o,

– reevaluează-ți viața,

– încearcă să înțelegi scopul pentru care te-a creat,

– împlinește-ți chemarea cu toată puterea,

– atunci vei avea pace cu: tine însuți, cu cei din jur și cu Dumnezeu.

4. Îl iubești tu pentru că ți-a distrus planurile sau Îl urăști?

– ești din categoria celor ce zic: ,,vorbește căci sclavul tău ascultă”?

– sau din a celor ce spun: ,,nu vrem ca Acesta să stăpânească peste noi!”?

– care este poziția ta față de Dumnezeu care-ți distruge planurile?