EFESENI cap.3-

Efeseni 3

Studiu Grup

,,Mărețul Har”

v.1τουτου χαριν εγω παυλος ο δεσμιος του χριστου ιησου υπερ υμων των εθνων

Pentru aceasta, eu, Pavel, întemniţatul lui Hristos Isus pentru voi, naţiunile

– Pentru aceasta. Apostolul Pavel leagă versetul 1, de ideea explicată mai înainte cum Dumnezeu a făcut un singur om nou în Cristos dintre evrei și neamuri, prin credința în evanghelie. Acest om nou, trebuia făcut prin predicarea evangheliei și la neamuri, al căror apostol a fost ales Pavel.

– eu, Pavel, întemniţatul lui Hristos Isus pentru voi, naţiunile. Pavel în momentul scrieri epistolei către Efeseni, era închis în Roma. Mai devreme, din Cartea Faptelor, vedem că în Cezareea a mai fost închis 2 ani (F.A. 24.27). Toate aceste lucruri s-au datorat faptului că și-a onorat slujba cu fidelitate față de Stăpânul său.

Din dragoste pentru aleșii dintre neamuri el a îndurat totul:

,, De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.”(2Timotei 2.10.)

v.2: ειγε ηκουσατε την οικονομιαν της χαριτος του θεου της δοθεισης μοι εις υμας

dacă, în adevăr, aţi auzit de administrarea harului lui Dumnezeu care mi-a fost dată pentru voi:

– dacă, în adevăr, aţi auzit. Aici Pavel este puțin ironic cu Efesenii, deoarece ei știau destul de bine ce slujbă îi încredințase Domnul. Ei ca Adunare au fost constituiți de Pavel, și cu toții știau câtă împotrivire a avut în Efes din partea iudeilor de sinagogă în cei doi ani petrecuți în Efes (F.A. 19.10) și a lui Dimitrie argintarul (F.A.19.21-41.).

– de administrarea harului lui Dumnezeu. Pavel se numește administrator al harului lui Dumnezeu, în sensul că el trebuia să predice evanghelia la timp și nelatimp. Își scoate în evidență autoritatea cu care a fost investit direct de Cristos pe drumul Damascului, cât și responsabilitatea de a predica neamurilor.Versetul nu scoate în evidență faptul că el ar fi avut monopolul pe evanghelia lui Dumnezeu ce trebuia predicată națiunilor și o predica doar unde și când vroia el.

– care mi-a fost dată pentru voi. Pavel recunoaște că această însărcinare pentru neamuri, i-a fost dată în mod suveran de Stăpânul său. Pavel nu a fost chemat de om în această slujbă sau de vreun bord de misiune. Nu a făcut seminare speciale sau strategii de marketing cum fac unii astăzi. El a fost ales de Dumnezeu, uns cu putera Duhului Sfânt și echipat cu daruri spirituale pentru lucrare. El s-a bizuit pe Dumnezeu și pe voia Sa suverană în lucrare, căutând să fie călăuzit să facă voia ascunsă a lui Dumnezeu stabilită pentru el încă din planul etern.

v.3οτι κατα αποκαλυψιν εγνωρισεν μοι το μυστηριον καθως προεγραψα εν ολιγω

că prin descoperire mi-a fost făcută cunoscut taina – după cum am scris mai înainte pe scurt, din care,

– că prin descoperire mi-a fost făcută cunoscut taina. Taina de aici despre care vorbește apostolul este: ,,că naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus, prin Evanghelie”.

Această taină sau mister era ascunsă în veacurile trecute de mintea oamenilor, fapt ceea ce o făcea de neacceptat de cei mai mulți dintre contamporanii săi.

Pavel nu dă amănunte despre momentul când i-a fost descoperită taina aceasta. Cert este că ea i-a fost o revelație personală după ce el a fost născut din nou și înainte de a fi trimis ca apostol în misiune. Pasajul în care vorbește mai pe larg de această descoperire este Galateni 1.11 – 2.10.

– după cum am scris mai înainte pe scurt. Cuvântul taină în greacă este μυστήριον (mustérion). Apare de 28 de ori în Noul Testament. Pavel le scrisese despre această taină mai devreme în capitolul 1.9. Dar în toată epistola mai apare de încă 5 ori amintit în: 3.3; 3.4; 3.9; 5.32 și 6.19.

Chiar dacă anterior vorbise pe scurt, acum de la versetul 2 la 14, el o să vorbească mai pe larg despre acest subiect.

v.4προς ο δυνασθε αναγινωσκοντες νοησαι την συνεσιν μου εν τω μυστηριω του χριστου

citind, puteţi înţelege priceperea mea în taina lui Hristos

– din care, citind puteţi înţelege priceperea mea în taina lui Hristos. Frații din Efes, nu puteau să aibe parte de o descoperire personală a acestei taine la fel cum a avut Pavel. Ei puteau afla despre această taină, citind din cele scrie de el în continuarea acestei epistole. Doar lui îi fusese descoperită această taină și însărcinare, și nu se aștepta ca toți să primească lucrul acesta. Motiv pentru care, vedem că el însuș se temea ca să o facă de cunoscut:

,, M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.” – Galateni 2.2.

v.5ο εν ετεραις γενεαις ουκ εγνωρισθη τοις υιοις των ανθρωπων ως νυν απεκαλυφθη τοις αγιοις αποστολοις αυτου και προφηταις εν πνευματι

care în alte generaţii n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, aşa cum a fost descoperită acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi prin Duh;

– care în alte generaţii n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor. În generațiile trecute taina aceasta nu a fost făcută cunoscută neamurilor. Ei nu știau nici de Dumnezeul adevărat, nici de faptul că o să fie salvați în Mesia al iudeilor. Evreii știau ceva despre faptul că și neamurile vor fi mântuite prin Legământul Avraamic (Gen.12.3. – Gal.3.8.), dar nu știau multe amănunte și oricum ideea le displăcea profund.

– aşa cum a fost descoperită acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi prin Duh. La împlinirea vremii hotărâte de Dumnezeu în planul etern, Domnul a descoperit această binecuvântare a harului Său, ce o avea ascunsă spre gloria Sa. Ea a fost predicată de Domnul Isus mai întâi, apoi de apostolii Săi și de profeții Noului Legământ, până ce au avut cu toții Canonul definitivat. Apostolii cei 12 și Pavel vorbeau despre această taină ce o primiseră prin revelație directă, pe când proorocii o predicau prin puterea Duhului sfânt ce îi insufla direct. De aceea spune în Apocalipsa 19.10: ,,căci mărturia lui Isus este duhul profeției”.

De profeții aceștia era nevoie la fel ca de apostoli, deoarece nu exista Noul Testament scris. Ei înșiși nu auziseră cuvintele direct de la Cristos. Erau foarte multe Adunări, ce nu erau fondate direct de cei 12 apostoli și nu aveau pe nici unul care să le predice la prima mână adevărul lui Cristos. Din acest motiv se spune că cei 12 apostoli, Pavel și proorocii sunt temelia pe care a fost fondată instituțional, Adunarea lui Cristos.

v.6ειναι τα εθνη συγκληρονομα και συσσωμα και συμμετοχα της επαγγελιας αυτου εν τω χριστω δια του ευαγγελιου

că naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus , prin Evanghelie,

– că naţiunile sunt împreună-moştenitoare. În aceasta constă taina ce i-a fost descoperită personal lui Pavel. I-a fost descoperită personal deoarece el, a fost numit apostol la ceva timp după înălțarea Domnului la cer. El nu a făcut parte din numărul celor 12 apostoli ai Domnului, aleși pentru a duce vestea bună evreilor din cele 12 seminții. El a avut un statut aparte, fiind ales pentru neamuri.

Lucrul ce era de neconceput odinioară era materializat acum prin aducerea aleșilor dintre națiuni împreună cu sfinții dintre evrei. Neamurile co-moștenitoare cu evreii! Ce har, ce îndurare și pentru ele! Împreună, nu separați! Egali din toate punctele de vedere.

Harul nu a mai lăsat loc naționalismului, superiorității sau mândriei personale. A nivelat totul amintindu-le că ambii erau morți și fără merit.

– şi din acelaşi trup. Trupul de aici este Trupul metaforic al lui Cristos – Adunarea instituțională. Chiar dacă primii membrii ai Adunării au fost evrei, în timp au fost adăugați evrei din diaspora, samariteni și membrii dintre neamuri. Însăși Adunarea din Efes avea o bună parte din membrii ei, când a luat ființă în școala lui Tiran, frați evrei (F.A. 19.9).

– şi împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus , prin Evanghelie. Promisiunea împlinită în Cristos era promisiunea făcută în Avraam că:

,,Hristos ne-a răscumpărat …, pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la naţiuni în Hristos Isus, ca să primim, prin credinţă, promisiunea Duhului.” Galateni 3.13-14.

Fără auzirea evangheliei și lucrarea internă regeneratoare a Duhului, nu ar fi fost posibilă intraea noastră în posesia promisiunii.

v.7ου εγενομην διακονος κατα την δωρεαν της χαριτος του θεου την δοθεισαν μοι κατα την ενεργειαν της δυναμεως αυτου

al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu dat mie, după lucrarea puterii Lui.

– al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu dat mie. În multe rânduri am văzut că Pavel făcea referire la autoritatea sa dată în slujba de apostol. Probabil era contestat de mulți din iudaizatorii de prin Adunări. El a fost făcut apostol prin nemerit.

El scoate în evidență faptul că a fost făcut de Cristos și nu s-a făcut singur, așa cum aveau unii obiceiul. În Apocalipsa 2.2, vedem că scrie despre unii din Efes, care susțineau că sunt apostoli, au fost puși la probă și au fost găsiți mincinoși.

– după lucrarea puterii Lui. A fost făcut nu doar simplu ucenic, ci apostol ca Dumnezeu să își arate gloria față de el și față de ceilalți oameni. Dumnezeu prin pocăirea lui Saul și-a câștigat gloria:

,,Dar eram necunoscut la înfăţişare adunărilor Iudeii care sunt în Hristos; auzeau numai că „cel care ne persecuta odată, acum vesteşte Evanghelia: credinţa pe care altă dată o nimicea“; şi Îl glorificau pe Dumnezeu datorită mie.” – Galateni 1.22-24.

v.8εμοι τω ελαχιστοτερω παντων των αγιων εδοθη η χαρις αυτη εν τοις εθνεσιν ευαγγελισασθαι τον ανεξιχνιαστον πλουτον του χριστου

Mie, mai mic decât cel mai mic dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta: să vestesc printre naţiuni Evanghelia bogăţiilor de nepătruns ale lui Hristos

– Mie, mai mic decât cel mai mic dintre toţi sfinţii. Apostolul se considera cel mai mic dintre toți sfinții din două motive:

a) când se uita la sine și își aducea aminte că fusese persecutor al sfinților

b) cât se vedea de păcătos și cât de mare era gloria harului revărsată din abundență peste el

– Mie, mi-a fost dat harul acesta. Aici Pavel vorbește despre alegerea vocațională, prin care Dumnezeu îl rânduise mai dinainte de veci, pentru a fi mesager, ca să ducă evanghelia la neamuri. Alegerea aceasta este diferită de cea personală și cea națională a poporului evreu.

– să vestesc printre naţiuni Evanghelia. A fi apostol (mesager) al lui Cristos, includea predicarea bogățiilor nepătrunse ale evangheliei. Printre altele, corintenilor le spune că el nu a fost trimis nici chiar să boteze:

,,De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.” 1Cor.1.17.

– bogăţiilor de nepătruns ale lui Hristos. Vestea bună crezută într-un mod salvator, deschidea izvorul bogățiilor nepătrunse ale harului care sunt descrise în cap. 1.3.

v.9και φωτισαι παντας τις η κοινωνια του μυστηριου του αποκεκρυμμενου απο των αιωνων εν τω θεω τω τα παντα κτισαντι δια ιησου χριστου

şi să pun în lumină înaintea tuturor care este administrarea tainei ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a creat toate

– şi să pun în lumină înaintea tuturor. A pune în lumină taina ascunsă, însemna a expune sub ochii fraților, cu lux de amănunte lucrurile ce i le-a încredințat Cristos.

– care este administrarea tainei ascunse din veacuri în Dumnezeu. Gândul lui Dumnezeu era ca în Cristos, să pună în practică desfințarea barierelor sociale, rasiale și spirituale formând un Trup unit care să fie una în origine, doctrină și practică.

– Dumnezeu, care a creat toate. Dumnezeul Triunic a creat toate aceste lucruri prin hotărârile luate în planul etern după buna Sa plăcere. Versetul scoate în evidență faptul că El este Creator care acționează nefiind influențat din exterior, de cineva sau de ceva.

v.10ινα γνωρισθη νυν ταις αρχαις και ταις εξουσιαις εν τοις επουρανιοις δια της εκκλησιας η πολυποικιλος σοφια του θεου

pentru ca înţelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscut acum, prin Adunare, stăpânirilor şi autorităţilor în cele cereşti

– pentru ca înţelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscut acum, prin Adunare. Legea și profeții Vechiului Legământ au ținut până la începerea lucrării lui Ioan Botezătorul. Până în acel moment evreii și prozeliții dintre neamuri nu cunoșteau decât un singur mod de a se apropia de Dumnezeu – prin lucrurile descoperite în Legământul de pe Sinai. Odată cu Noul Legământ, Dumnezeu se face cunoscut și celor mai îndepărtați locuitori ai planetei.

Însăși Marea Trimitere, vorbește despre înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu, când le spune: ,,şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” – F.A.1.8.

După această Trimitere, ucenicii prin Duhul, au constituit Adunări locale și vizibile, prin care Dumnezeu a adus lumină și în cele mai întunecate zone ale lumii. În felul acesta mulți din cei ce trăiau în întunericul și umbra morții au cunoscut înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.

Dar înțelepciunea aceasta, nu a fost cunoscută felurit numai de oameni, ci și stăpânirilor şi autorităţilor în cele cereşti. Stăpânirile acestea, domniile și autoritățile sunt cele demonice, cu care noi avem de luptat și la care Pavel face referire în cap. 6.12.

În alt loc, spune chiar despre îngerii sfinți că doresc să privească înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. – 1Petru 1.12.

v.11κατα προθεσιν των αιωνων ην εποιησεν εν χριστω ιησου τω κυριω ημων

după planul veacurilor pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru,

– după planul veacurilor. După acest plan etern, a fost făcută de cunoscut înțelepciunea felurită. Aceasta înseamnă că în spatele tuturor lucrurilor care duc la înaintarea evangheliei și a misiunii Adunărilor, există un plan de extindere creat de Însuș Dumnezeu. Nimic nu este la întâmplare, ci toate se desfășoară așa cum a voit El să le hotărască. Un exemplu de lucrare după planul etern, îl avem când Pavel era pe punctul de a trece în Asia iar Dumnezeu intervine și îi schimbă planul. Il schimbă deoarece era predestinat ca el să meargă să evanghelizeze în Macedonia – F.A. 16. 6-10.

– pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. Aici apostolul ne mai amintește încă odată că, planul etern a fost făcut în Cristos Domnul nostru. Aceeaș idee o reia și în Coloseni 1.16-17, când spune:

,,Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.”

Versetul mai arată faptul că Isus este etern, este Creator, că El a luat parte la planul etern și că și-a asumat să împlinească responsabilitățile hotărâte în plan.

v.12εν ω εχομεν την παρρησιαν και την προσαγωγην εν πεποιθησει δια της πιστεως αυτου

în care avem îndrăzneală şi intrare cu încredere, prin credinţa în El

– în care avem îndrăzneală. Îndrăzneala aceasta ce o avem acum, nu caracteriza nici chiar pe evrei în Vechiul Legământ datorită faptului că nu se puteau apropia de Dumnezeu din proprie inițiativă. Ei aveau nevoie de mijlocitori umani, ridicați de Dumnezeu din seminția lui Levi (Evrei 5.4). Aveau nevoie de un mare preot uman, care să aducă întâi ispășire pentru păcatele lui, apoi pentru ale lor. Dar noi avem un Mare Preot, ce S-a adus jertfă pe Sine pentru noi și ne-a făcut intrare slobodă în Locul prea sfânt. Aceasta ne dă îndrăzneală şi intrare cu încredere, prin credinţa în El (Evrei 10.19-22).

v.13διο αιτουμαι μη εκκακειν εν ταις θλιψεσιν μου υπερ υμων ητις εστιν δοξα υμων

De aceea, vă rog să nu vă descurajaţi din cauza necazurilor mele pentru voi, care sunt gloria voastră.

– De aceea, vă rog să nu vă descurajaţi din cauza necazurilor mele pentru voi. După toate acestea, Pavel își îmbărbătează destinatarii. Ca un părinte iubitor, în loc să îl încurajeze ei, îi încurajază el. Ei nu trebuiau să descurajeze chiar dacă din pricina evangheliei încredințate, era arestat. Chiar prin arestarea sa, Dumnezeu își ducea la îndeplinire planul hotărât pentru el. Piedicile și necazurile nu stopau lucrarea ci din contră o făceau să înainteze. De ce pentru că ,,toate lucrau împreună spre bine” (Romani 8.28).

– necazuri, care sunt gloria voastră. Prin necazurile și suferința îngăduită, Dumnezeu produce de multe ori gloria Sa. Pentru omul firesc afirmația aceasta pare o nebunie. Dar Biblia, exemplifică lucrul acesta în nenumărate rânduri. Cel mai cunoscut caz este cel al patriarhului Iosif care îndurând după planul lui Dumnezeu, a adus glorie lui Dumnezeu de pe buzele tribului tatălui său, care erau aproape să piară, în foametea de 7 ani – Geneza 50.20-21.

v.14: τουτου χαριν καμπτω τα γονατα μου προς τον πατερα του κυριου ημων ιησου χριστου

Pentru aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos.

În versetul acesta, Pavel reia ideea începută în versetul 1, și ca o concluzie spune că în fața tuturor acestor lucruri își pleacă genunchii înaintea Tatălui în semn de recunoștință. Tată în greacă este Patera. Versetul arată că Tatăl, este Cel căruia I se aduce toată gloria, pentru răscumpărarea aleșilor dintre neamuri și pentru aducerea lor în Cristos, împreună moștenitori cu evreii.

Chiar dacă Pavel, nu a îngenunchiat fizic în acel moment când a scris versetul, Dumnezeul Triunic este vrednic de preamărit pentru abundența bogățiilor de har revărsate peste noi. Rugăciunea începută la acest verset ține până la finalul v. 21, cu care se încheie acest capitol.

v.15εξ ου πασα πατρια εν ουρανοις και επι γης ονομαζεται

din care este numită orice familie, în ceruri şi pe pământ,

– orice familie. În greacă este ,,pasa apatria”. Patria (familie), are rădăcina în cuvântul Patera (Tatăl), de unde își trage numele. Cuvântul ,,pasa” mai are sensul de toată sau întreaga familie.

În Efeseni 2.21, ,,pasa” este redat ca ,, În El toată clădirea”

În 2 Timotei 3.16, acelaș cuvânt ,,pasa” este tradus prin toată sau întreaga: ,,ToatăScriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare ….”

În cer nu mai sunt familii pământești ca și acestea pe pamant să poarte nume de familie diferite pentru că nu se vor mai căsători. Există o singură familie a lui Dumnezeu formată din totalitatea copiilor Lui. Familie care o să poarte Numele Tatălui care ne-a înfiat. Este vorba doar de cei ce sunt adusi de pe pământ în familia Lui, care au frate mai mare pe Isus. El, Cel întâi născut dintre mai mulți frați.

– în ceruri şi pe pământ. O parte din această familie este în cer la Domnul, o altă parte este pe pamant. Aceasta este definiția despre doctrina familiei lui Dumnezeu. Această doctrină nu trebuie confundată cu Adunarea sau cu Împărăția lui Dumnezeu. Acestea sunt trei lucruri total diferite, între care Biblia face distincție.

v.16ινα δωη υμιν κατα τον πλουτον της δοξης αυτου δυναμει κραταιωθηναι δια του πνευματος αυτου εις τον εσω ανθρωπον

ca să vă dea, după bogăţiile gloriei Sale, să fiţi întăriţi cu putere, prin Duhul Său, în omul dinăuntru

– ca să vă dea, după bogăţiile gloriei Sale. Rugăciunea apostolului începută la v.14, era ca Domnul să de-a fraților din Efes, lucruri după bogățiile gloriei Sale. Versetul arată că Domnul este Cel care dăruiește. Arată că El este bogat în gloria Sa. Faptul că o revărsa și peste cei dintre neamuri, Îl făcea și mai măreț.

– să fiţi întăriţi cu putere, prin Duhul Său. Duhul este Cel care întărește omul și îi dă valoare înaintea lui Dumnezeu. Carnea și sângele nu folosește la nimic. Omul prin propriai natură nu se se poate întări spiritual. Duhul Sfânt este Cel care echipează și îl face pe cel ales, destoinic pentru orice lucrare bună.

– în omul dinăuntru. Omul interior este acea parte spirituală din noi, cu care ne naștem moartă datorită păcatului adamic și care este înviată la nașterea din nou. Acest om dinăuntru, trebuie să crească în noi, să fie întărit prin Duhul spre maturizare. Cu cât se maturizează mai mult cu atât noi, devenim mai asemănători cu chipul Domnului Isus.

v.17κατοικησαι τον χριστον δια της πιστεως εν ταις καρδιαις υμων

ca Hristos să locuiască prin credinţă în inimile voastre, fiind înrădăcinaţi şi întemeiaţi în dragoste,

– ca Hristos să locuiască. Cristos Domnul locuiește în noi în omul lăuntric. Această locuire începe la nașterea din nou prin primirea Cuvântului în mod mântuitor. Atât Cristos cât și Tatăl locuiesc în omul născut din nou, conform cu ce a promis Domnul în : Ioan 14.23:

,, … şi Noi vom veni la el şi vom locui la el”

La fel și Duhul Sfânt, locuiește în cel credincios, împreună cu Fiul și cu Tatăl:

,,pe Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne la voi şi va fi în voi.” – Ioan 14.17.

– prin credinţă în inimile voastre. Credința este darul lui Dumnezeu, dat în urma nașterii din nou. Credința mântuitoare este dovada clară că am crezut în Cristos și că El locuiește în noi. Nu ai credința lui Cristos, nu ai nici Duhul Lui și nici nu ești al Lui (Romani 8.9).

– fiind înrădăcinaţi şi întemeiaţi în dragoste. Dragostea agape de aici, nu este dragostea manifestată de noi, ci este acea dragoste necondiționată ce izvorăște din inima lui Dumnezeu. Ea este fundația salvării noastre. Am fost înrădăcinați în această dragoste prin credința dată-n dar, având o temelie sigură a salvării sufletelor noastre. Dragostea lui neschimbată, este cea care ne face să avem o credință neclintită, o puternică încredințare în lucrurile care nu se văd încă.

v.18εν αγαπη ερριζωμενοι και τεθεμελιωμενοι ινα εξισχυσητε καταλαβεσθαι συν πασιν τοις αγιοις τι το πλατος και μηκος και βαθος και υψος

ca să fiţi deplin în stare să înţelegeţi împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea;

– ca să fiţi deplin în stare să înţelegeţi împreună cu toţi sfinţii. Numai înțelegând dragostea aceasta măreață, ajungem să înțelegem motivul pentru care am fost răscumpărați. În dragostea Lui găsim motivul alegerii, predestinării, răscumpărării și înfierii noastre. Nu în noi. Acest lucru trebuie înțeles deplin de toți sfinții Săi. Acesta este harul necondiționat. Dacă baza alegerii nu ar fi dragostea sa nemărginită, și motivul s-ar găsi în om, atunci nu ar mai fi nevoie de har suveran și gratuit. Ar fi o salvare datorită faptelor. De aceea cu mintea nostră săracă și limitată nu putem decât să ne plecăm genunchii și să-L glorificăm pe Domnul.

– care sunt lărgimea şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea. Acestea sunt cele patru dimensiuni ale dragostei lui Dumnezeu care ne-a fost arătată. Aceste dimensiuni nu le vom înțelege decât în cer, adevărata semnificație.

v.19γνωναι τε την υπερβαλλουσαν της γνωσεως αγαπην του χριστου ινα πληρωθητε εις παν το πληρωμα του θεου

şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece cunoştinţa, ca să fiţi umpluţi până la toată plinătatea lui Dumnezeu.

– şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece cunoştinţa. El ne-a iubit înainte de întemeierea lumii, cu o dragoste care este mai presus de capacitatea noastră de înțelegere.

În această dragoste a stabilit, dezbrăcarea Sa de gloria eternă, întruparea și jertfirea Sa pentru păcatele noastre. Dragoste aceasta nu este pentru întreaga lume ieșită din Adam, incuzând și pe cei ce vor pieri și vor fi condamnați. Această dragoste a Lui este în strânsă legătură cu aleșii pentru care moare, îi răscumpără, îi împacă și îi justifică înaintea Tatălui. Această dragoste arătată că ne-a iubit, pe când îi eram vrășmași. Ea întrece limita umanului. Ea nu își are obârșia în natura noastră, este de origine Dumnezeiască.

– ca să fiţi umpluţi până la toată plinătatea lui Dumnezeu. Dorința finală a acestei scurte rugăciuni a lui Pavel, este ca frații din Efes să fie umpluți până la toată capacitatea omului dinăuntru, de plinătatea ce o toarnă Dumnezeu în copiii Săi. Această umplere, trebuie să fie dorința noastră a fiecăruia care suntem salvați. Bineînțeles că niciodată nu vom putea să fim umpluți de toată capacitatea Dumnezeirii, nici aici jos și nici în veșnicie sus. Dorința aceasta nu este una păcătoasă (luciferică), ci una ce izvorăște din Duhul Său, care dorește să ne asemene cât mai mult cu chipul Fiului Său, ce a luat contur în noi.

v.20τω δε δυναμενω υπερ παντα ποιησαι υπερ εκπερισσου ων αιτουμεθα η νοουμεν κατα την δυναμιν την ενεργουμενην εν ημιν

Iar a Celui care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim noi, potrivit puterii care lucrează în noi,

– Iar a Celui care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim noi. Pavel își încheie rugăciunea, cu atenția îndreptată tot spre Dumnezeul, care și-a început lucrarea în noi și o va duce-o la bun sfârșit. Pavel afirmă că Dumnezeu poate face mult mai multe pentru noi, decât percem sau ne imaginăm noi acum pe moment.

Gândurile noastre nu sunt și ale Lui: ,,Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre” – Isaia 55. 8-9.

Lucrul acesta o să îl înțelegem pe deplin în veșnicie când vom vedea toate acestea împlinite pe deplin cu privire la fiecare dintre noi.

– potrivit puterii care lucrează în noi. Toate acestea sunt lucrate cu puterea Sa cea mare, putere care lucrează acum în noi și prin noi în viețile altora. Ideea de aici este din nou reluată la finele epistolei: ,,Încolo, fraţilor, fiţi tari în Domnul şi în tăria puterii Lui” (cap.6.10). Versetul scoate în evidență că suntem tari, nu prin noi ci prin Cel Atotputernic și dacă vom fi întăriți, vom putea totul în Cristos care ne întărește (Filipeni 4.13).

v.21αυτω η δοξα εν τη εκκλησια εν χριστω ιησου εις πασας τας γενεας του αιωνος των αιωνων αμην

a Lui fie gloria în Adunarea în Hristos Isus, pentru toate generaţiile veacului veacurilor! Amin.

– a Lui fie gloria. A Tatălui, căruia I se ruga Pavel, înaintea căruia spunea că își pleacă genunchii în v.14.

– în Adunarea în Hristos Isus. Tatăl își primește gloria în Adunare, în Cristos. De ce? Pentru că așa cum a explicat, a făcut parte de mântuire și slujire, aleșilor dintre naţiuni, făcându-le împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus, prin Evanghelie (v.6).

– pentru toate generaţiile veacului veacurilor! Aici apostolul Pavel, scoate în evidență faptul că Domnul v-a avea Adunarea Sa, din neam în neam în vecii vecilor. Această teorie a succesiunii neîntrerupte de Adunări1 din timpul Domnului până la răpire este vehement combătută de catolici (ramura răsăriteană și apuseană), de reformatori și de către neoprotestanți. Ea are suport biblic și este menționată în Scriptură. Cele mai cunoscute versete ce o scot în evidență sunt:

,,Şi Eu de asemenea îţi spun că tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea şiporţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge.’’ – Matei 16.18.

,,Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.-Mat.28.20.

Pentru mai multe detalii, în legătură cu teoriile ce stau la baza fondării bisericilor actuale, clik aici: https://aurelmunteanu.wordpress.com/

1Această teorie susţine că : ,,Apostazia a apărut în creştinism la scurt timp după începuturile lui, dar apostazia nu a fost universală, căci au existat atunci Adunari care au rămas fidele creştinismului original. Când creştinismul a devenit religie oficială, aceste Adunari au continuat să existe, dar neoficial. Chiar dacă aceste Adunari nu au fost identice una cu alta, ele au rămas fidele învăţăturilor fundamentale ale Întemeietorului lor. Deşi au fost persecutate aspru de „creştinii” aflaţi la putere, o rămăşiţă a lor a continuat să existe pe tot parcursul evului mediu întunecat, a epocii Reformei şi a celor ulterioare ei, ajungând până în zilele noastre “ .

Susţinătorii acestei teorii înţeleg prin „succesiune neântreruptă de Adunări” faptul că Marea Trimitere, care include botezul, Evanghelia şi toate învăţăturile lui Isus (Matei 28:18-20) împreună cu promisiunea prezenţei Sale perpetue, au fost date ucenicilor în calitate de Adunare, de Ecclesie. Adunarea, conform spuselor apostolului Pavel din 1 Timotei 3:15, este considerată stâlpul şi temelia adevărului. Ea transmite mai departe adevărul prin predicarea Evangheliei, botezarea convertiţilor şi întemeierea de noi Adunări în care se învaţă toate poruncile lui Cristos. Dacă toate Adunările de pe pământul întreg ar cădea în apostazie, atunci credinţa şi rânduielile (botezul şi Cina) ar înceta să mai existe, fără ca cineva să fie mandatat de Dumnezeu să le reinstituie.

Anunțuri

Ecumenism.

ECUMENISM

Ezra 4.1-5.

v.1 – vrășmașii Domnului

v.1 – fii robiei

v.1 – zideau Templul

v.1 – Templu era pentru Dumnezeu

v.2 – vrășmașii contactează conducătorul și capii semințiilor

v.2 – vrășmașii le propun să zidească împreună

v.2 – motive invocate:- chemăm acelaș Dumnezeu

– Îi aducem jertfe

v.3 – răspunsul fiilor robiei: Nu! Zidim singuri.

 

  1. Fii robiei zideau un templu pentru Dumnezeu:
  • În anul 537 î.e.n., ei vin din robie
  • În anul al doilea în luna a doua pun temelia Templului (anul 535-Ezra 3.8-10)
  • În anul 516 î.e.n. termină Templul de zidit, în luna a 12-a, ziua a 3-a (Ezra 6.15)
  • 19 ani lucrează la Templu
  • Ei făceau lucrarea poruncită de Dumnezeu.

 

  1. Vrășmașii Domnului: 2Împ. 17.24, 29-34.
  • Nu erau evrei, nu erau urmașii lui Avraam,Isaac și Iacov.
  • Erau idolatrii: babilonienii aveau de idol pe Sucot Benot; cei din Cut pe Nergal; cei din Hamat pe Așima; cei din Ava pe Nibhaz și Tartac; cei din Sefarvaim ardeau copiii în foc idolilor: Adramelec și Anamelec.
  • Totodată se închinau și lui YAHWEH: și-au luat oameni din popor la fel ca Ieroboam (1Împ. 12.31). Acești preoți ai lor nu erau leviți.
  • Ei doar foloseau numele lui YAHWEH dar, aveau: dumnezei diferiți; mijlocitori diferiți; învățături și tradiții amestecate.
  • Ei urau Dumnezeul adevărat și lucrarea Domnului: au muiat inima poporului-v.4; l-au înfricoșat; au mituit pe sfetnici. Rezultatul: pe tot timpul domniei lui Cirus până la Darius, lucrarea a fost suspendată.
  • Ei s-au împotrivit sistematic sub domnia lui Asuerus și Artaxerxes – cap.4.23-24.

 

  1. Strategia diavolului de a compromite lucrarea:
  • Vrășmașii contactează conducătorul și căpeteniile poporului (lovește la vârf)
  • Nu vine să îi persecute ci să colaboreze
  • Nu vine să le impună cu forța dumnezeii lor
  • Nu le impun cu forța nici preoții lor
  • nici sistemul lor fals de închinare
  • vrășmașii au vrut: ,,Unitate în Diversitate!” Să fim uniți dar să credem fiecare ce vrem.
  • Era o noutate, ce le propuneau ei? Nu! Israelul, avusese asta de la domnia lui Ieroboam la cea a lui Osea, ultimul împărat al celor 10 seminții.

Mai cunoașteți voi pe cineva astăzi care cere lucrul acesta și acționează întocmai? ECUMENISMUL!!! El acționează la fel ca și vrășmașii Domnului din textul cărții Ezra.

  • În ecumenism catolicii au dumnezeul lor, ortodocșii pe al lor, protestanții și neoprotestanții pe al lor. Toți au doctrine diferite între ei, rânduieli cât și botezuri diferite.

 

Ei folosesc numele lui Dumnezeu în închinare, se roagă la Isus.

  • Au mijlocitori diferiți între om și Dumnezeu: pe Maria, îngeri, papi, sfinți, nu au doar pe Isus Cristos.
  • Au slujitori diferiți: popi, țârcovnici, mitropoliți, patriarhi, reverenți, cardinali, papi, slujbe despre care Scriptura nu pomenește.
  • Au învățături diferite: unii socotesc tradiția mai presus decât Biblia, alții țin ritualuri și sărbători pur păgâne, alții promovează învățături iudaice, etc.. .
  • Mulți dintre slujitorii lor sunt idolatrii, nemântuiți, puși în slujbă de oameni, nefiind chemați de Dumnezeu.

 

Unii dintre ei la fel ca vrășmașii Domnului din cartea Ezra, urăsc pe YAHWEH si lucrarea Sa:

  • De-a lungul secolelor unii dintre care azi cer: ,,Unitate în Diversitate”, au persecutat și ars pe rug pe frații Domnului. Catolicii, ortodocșii și protestanții au făcut aceasta în mod sistematic! Nu au făcut-o doar cu Adunarea lui Cristos, ci și cu evreii și musulmanii.
  • Vrășmașii Domnului s-au folosit de puterea politică în Ezra ca să oprească lucrarea lui Dumnezeu. Acelaș lucru se petrece și azi: religia falsă manipulează puterea politică. Sunt monente când religia falsă domină puterea seculară și sunt momente când puterea seculară subjugă religia falsă. Această luptă de a domina, se va purta până la sfârșitul Necazului celui Mare când ,,Curva care călărește pe neamuri” va fi arsă cu foc de Anticrist – Apocalipsa 17.15-17.
  • Partea religioasă, posibil biserica de azi ce se vrea unită în diversitate,  va face din nou lucrurile pe care le-a făcut în trecut: va da un decret ca acela care nu va accepta semnul 666 și nu se va închina Antiscristului să i se taie capul – Apocalipsa 13.11-18.

 

Vrășmașii Domnului din Ezra au mituit pe sfetnicii lui Israel și sub influența lor lucrarea Domnului a fost compromisă.  Și astăzi mulți lideri care cunosc pe Domnul, se leapădă de Adevăr trădându-și Stăpânul, pentru funcții și onoare lumească prinzându-se în marea horă ecumenică.

  • Vrășmașul a lovit în căpeteniile religioase, acestea aderând la ecumenism la nivel național, european și mondial, cooptându-i în marele Consiliu Mondial al Bisericilor.

 

  1. Ce se întâmpla dacă evreii acceptau zidirea Templului cu vrășmasii săi:
  • Străinii ar fi avut drept de folosință asupra Templului lui Dumnezeu
  • Ar fi avut slujitori alături de leviți și marele preot
  • Religia falsă, închinarea falsă și dumnezeii falși ar fi fost pe picior de egalitate cu Templul Dumnezeului lui Israel
  • Templele samaritene ar fi fost egale Templului din Sion – cum ar fi decurs discuția cu samariteanca din Ioan 4?
  • Religia falsă și slujitorii ei ar fi fost finanțați din zeciuielile Templului – vezi Neemia 13.4-8.
  • Poporul evreu ar fi plecat din start cu o religie compromisă
  • Dumnezeul lui Israel nu se mai putea identifica cu religia poporului Său cu ai cărui părinți făcuse legământ

 

Ca aplicație a acestui principiu în zilele noastre: colaborarea ,,Unitate în Diversitate”, are rezultate devastatoare! Evreii au întâmpinat probleme că nu au vrut să colaboreze . Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi colaborat. Cât de mult și-ar fi complicat situația . Gânduți-vă astăzi la cei ce colaborează cât de mult complică lucrurile. Acceptând colaboarea ei  dovedesc următoarele:

  • acceptând colaboarea dovedesc că toate doctrinele și practicile vrășmașilor lui Dumnezeu, sunt biblice
  • consideră slujitorii lor ca fiind slujitorii ordinați ai Domnului Dumnezeu
  • consideră bisericile lor ca fiind Mireasă a lui Cristos
  • consideră bisericile lor ca fiind soră și egale cu bisericile false
  • botezuriile lor și cina care sunt mântuitoare pentru unii dintre ei, trebuie privite ca fiind scripturale ( trebuie amintite de fapt toate cele 7 taine, așa ca să nu fim acuzați că luăm fără context)
  • idolatria trebuie acceptată ca pe o alternativă a închinării la Dumnezeu
  • toți membrii lor și buni și răi trebuie priviți ca pe frați în Cristos!
  • dovedesc că sunt călăuziți de acelaș duh.

 

Concluzie:

Au procedat corect evreii, când au respins oferta de colaborare pentru zidirea Templului lui Dumnezeu? Dacă da, atunci de ce se acceptă ,, Unitatea în Diversitate ” a ecumenismului ca fiind voia lui Cristos?

„Nu exista rock crestin,nu exista rap crestin…..”

Dati-mi voie sa va zic ca nu exista asa ceva, biblic vorbind, iar voi stiti asta si nu puteti dovedi biblic. Exista pentru unii, dar pentru Biserica lui HRISTOS nu va exista niciodata aceste genuri de muzica. Referitor la ceea ce citim in Biblie, nu exista rap crestin sau rock crestin asa cum nu exista iluzionism crestin. Am cantat rap, stiu lucrurile, dar ceea ce inteleg acum din Biblie, mai ales din Psalmi, vad un alt fel de muzica. Daca Dumnezeu S-a folosit vreodata de unele lucruri pe care noi le-am facut, de iluzionism sau rap-rock cu tenta crestina, S-a folosit in ciuda slabiciunii noastre, NU CA ESTE BIBLIC, iar noi trebuie sa ne pocaim, sa vedem, sa recunoastem asta si sa predicam Evanghelia asa cum este si sa cantam cum trebuie.

Pentru cei care canta si asculta rock crestin si rap crestin, cum ar putea sa va numeasca lumea, rock-eri crestini si rap-eri crestini ? Unde mai este deosebirea dintre lume si Biserica, pentru ca si in lume si in Biserica, de multe ori gasim aceleasi genuri de muzica, doar ca versurile nu mai sunt lumesti, ci din Biblie. Acum sincer, daca eu care am cantat rap inainte sa IL cunosc pe DOMNUL SLAVEI HRISTOS, as face o melodie, as posta-o pe internet si m-ati vedea, ce ati spune despre mine ? Cand am fost mantuit, DOMNUL ISUS m-a convins ca rap-ul este lumesc, ca iluzionismul este lumesc. Nu as fi putut oare ca sa folosesc aceste lucruri pentru Dumnezeu ? Chiar am si incercat, dupa nasterea mea din nou, sa continui sa mai practic iluzionismul, dar EL, DOMNUL VIETII, nu m-a lasat, ci mi-a zis “HARUL MEU ITI ESTE INDEAJUNS !” Ganditi-va ca acum, oriunde predic, daca as fi continuat cu iluzionismul sau rap-ul, cati din cei care m-au intrebat daca inca mai practic aceste lucruri, nu s-ar fi poticnit si ar fi gasit in mine o asemanare cu ei ?

Dar multi dintre voi, imi ziceti: “tu Aline numai sa critici stii”. Nu critic, ci pentru mine lucrurile sunt clare, Biblia este clara, DOMNUL HRISTOS este foarte clar, Apostolii sunt clari. Cum puteti sa va imaginati pe PETRU sau pe PAVEL cantand rap sau rock crestin ? Tot ce vreau este sa intelegeti Invatatura Sanatoasa care este scrisa; luati Biblia si vedeti !

Posibil ca cei care nu vreti sa va lasati de unele obiceiuri din trecut, de rap, rock sau chiar de iluzionism, posibil ca aceste lucruri pentru voi sa fi devenit idoli, asa cum odata iluzionismul era pentru mine, iar inima voastra este posibil sa fie cuprinsa de o asa mare profunzime ale acestor lucruri, incat ziceti prin articolele voastre, prin comment-urile si parerile voastre, ca Alin e legalist sau “dus”. Din nou va zic si sunt gata sa stau in fata oricarei peroane sa dau socoteala de nadejdea care este in mine, dar cu Biblia deschisa, nu dupa parerile oamenilor. Stiu ca este greu sa va lasati de aceste lucruri, dar va intreb: exista posibilitatea sa fi devenit idoli ? Daca Avraam l-a adus pe Isaac ca jertfa, tot ceea ce avea mai scump, va intreb, veti lasa aceste obiceiuri si genuri de muzica daca Dumnezeu va va spune ? Mie mi-a zis clar, ca trebuie sa ma las de tot (Luca 14:33 – 2Corinteni 4:2), nimeni nu este scutit de lepadarea de sine si lepadarea de lucrurile lumesti. Mi-a fost greu sa renunt la iluzionism, dar prin HARUL DOMNULUI HRISTOS, EL m-a ajutat sa ma lepad de iluzionism, pentru ca era ceva lumesc si idolatru.

Imaginati-va ceva, numai fiti atenti ce va scriu acum, e grav tare. Cum este posibil ca dupa 1-2 ore de rugaciune sa incepeti sa ascultati sau sa cantati rap sau rock crestin ? Cum ? Sau o si mai mare iesire din minti, este ca dupa ce ne rugam, sa ne ridicam si sa va fac un truc. E absolut ridicol ! Imaginati-va ceva, acolo in Glorie, in fata DOMNULUI SLAVEI, credeti ca ingerii canta rap sau rock cu tenta crestina ? ESTE RIDICOL si ceva atat de absurd, incat nu pot sa exprim ceea ce gandesc.

1Petru 4:3 Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.

Inca ceva, in Marcu 14:26 spune asa: După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit pe Muntele Măslinilor.” Va intreb, DOMNUL ISUS HRISTOS cu Apostolii, ce tip de cantari de lauda au cantat, rap sau rock crestin ? Sincer acum sa ne gandim, oare cum au cantat ei acolo ? Am ajuns atat de lumesti, incat in Bisericile noastre se canta genuri de muzica, nu cantari… Biblia e clara din nou…

Am o intrebare foarte clara: Biserica persecutata sau mai bine zis, cei care erau in arene si urmau sa moara din pricina marturiei lor pentru HRISTOS DOMNUL, ce melodii cantau, rap si rock crestin ? MA INTELEGETI CE SPUN ?

Sa nu ne mai mintim ca aceste genuri de muzica, rock sau rap crestin sunt moduri de a ajunge la inima oamenilor sau sunt o forma de inchinare. Adevarata inchinare este in duh si in adevar, iar adevarata lauda data DOMNULUI este total diferita fata de niste cuvinte dure, ritm dinamic sau alte lucruri lumesti imprumutate din lume. Tristeta mea este ca in loc ca lumea sa imprumute lucrurile Bisericii, unii din Biserica adopta lucrurile lumesti, si incearca sa le increstineze, aparand aceste lucruri, mai bine decat ar trebui sa lucreze la apararea si intarirea Evangheliei (Filipeni 1:7,16). Ce sa mai zic ca multi dintre ei au si niste freze care nu se cuvin deloc unor crestini !

Tinerii se expun in evindenta cu darurile lor si isi folosesc talantul cum nu trebuie. Amos 6:5 ”Aiurează în sunetul lăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.”

Celor care sunteti de acord cu aceste genuri de muzica si ziceti ca nu putem sa-L punem pe Dumnezeu intr-un tipar, dati-mi voie sa va contrazic. Dumnezeu este Sfant, Drept, Dragoste, iar tiparul Lui il gasim clar in Biblie.  EL iti da un cuget curat si diferit de lume, cum puteti sa va intinati cugetul cu aceste lucruri lumesti ?

Crestinismul nu inseamna doar sa faci fapte bune si sa fii o persoana buna, crestinismul este si a fost mereu paralel cu lumea si a tot ce este lumesc, este impotriva lumii si niciodata nu va fi prieten cu obiceiurile si lucrurile lumesti. Iacov 4:4 Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Intreb, daca adoptam din lucrurile lumii, oare cum devenim inaintea lui Dumnezeu ? Sa nu uitam ca Crestinismul este radical si transant impotriva obiceiurilor lumii.

Multi sunt influientati de aceste genuri de muzica, dar Biblia e clara. Atunci cand ai o viata intensa cu Dumnezeu, esti sensibil si nu mai poti sa fii ca lumea sau sa imprumuti lucrurile lumii.

Nu va inselati, Dumnezeu nu se lasa batjocorit, EL apreciaza tot ce este ca EL, nu ceea ce este lumesc sau imprumutat din lume. “Fiti sfinti caci El este Sfant !” 1 Petru 1:16.

Post modernismul i-a cuprins pe multi tineri si acesta este doar inceputul. Unii s-au pocait cu adevarat de aceste genuri zise “crestine”, dar cei mai multi isi hranesc mintea cu rap sau rock crestin, iar in loc ca atunci cand sunt tristi, deznadajduiti sau in timpul liber sa alerge la MARELE MIEL, ei isi iau “doza” de muzica, hranindu-se cu o minciuna, inselandu-se ca traiesc cu pasiune pentru Dumnezeu si ca sunt bine.

Nu ca eu sau multi dintre noi nu acceptam aceste lucruri, ci sunt clar scrise, ca nimic lumesc sa nu locuiasca in noi si sa ne pastram neintinati de lume. ( Romani 12:1-2, Iacov 1:27). 

1Ioan 5:21 Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.

In Vechiul Testament daca poporul Israel adopta unele obiceiuri ale neamurilor, Dumnezeu era maniat si pedepsea aceste lucruri (Deuteronomul 18:9) După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora.

14. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta.

Acum multi din adunari, nu numai ca adopta genurile de muzica din lume si incearca sa le increstineze, dar multi au relatii in vederea casatoriei cu cei din lume, multi se si casatoresc cu ce din lume, iar in loc ca ei sa fie asemenea DOMNULUI HRISTOS, se potivesc chipului veacului acestuia, facandu-se in loc de modele demne de urmat, victime. Aici se arata consecventa lor spirituala in Invatatura Sanatoasa, aici se arata nasterea lor din nou.

Cei trei tineri din cartea Daniel, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, cu pretul vietii nu s-au potrivit lumii. Ma intreb daca multi dintre noi suntem gata nu numai sa ne lepadam de lucrurile lumii, ci chiar de ne-ar ameninta ca ne omoara, sa stam tari in DOMNUL HRISTOS.
Daniel 3:28 Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!
29. Iată acum porunca pe care o dau: orice om, din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego va fi făcut bucăţi, şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este niciun alt Dumnezeu care să poată izbăvi ca El.”

Cei care zic, ca unii rap-eri sau rock-eri crestini au ajuns in locuri unde nimeni nu putea sa ajunga cu versurile Biblice si dau aceasta scuza, vreau sa va intreb ceva: Ar trebui sa ma apuc de iluzionism ca sa pot ajunge in unele locatii unde sa pot vesti Evanghelia ? NU, nu, nu, ar fi vai de mine, daca as face asta si nici nu mai pot face asta, pentru ca sunt o faptura noua, cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Pai daca cele vechi s-au dus, la unii care inca nu s-au dus cele vechi, ce inseamna asta? In 2 Corinteni 5:16 spune “Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii”, pai daca acum, repet, daca acum nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii, acestia care adopta din lucrurile lumii si le aduc in adunari nu sunt oare din felul lumii? 1 Ioan 2:15 ”Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.”

Stiu conform Psalmului 22:3 ca Dumnezeu locuieste in mijlocul laudelor, dar intrebarea este ce fel de laude, rock crestin sau rap crestin? Dragilor si fratilor, uitati ce zice Pavel in 1 Corinteni 14:20 ”Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi prunci; iar la minte fiţi oameni mari.”

Interesant este ca cei care pretind ca ei canta pentru Domnul Isus cu acest rock sau rap zis crestin aratand precum ca au darurile de la Duhul Sfant, ei nu au si Invatatura Corecta Sanatoasa din Biblie a Domnului Hristos, ceea ce acest lucruri ar trebui sa ne puna niste semne de intrebare daca aceste daruri si genuri de muzica sunt de la Dumnezeu sau din lume, manati de firea lor si nu de Duhul Lui Dumnezeu. Cum se poate sa ai aceste daruri si aceste genuri de muzica si sa nu fi in Invatatura Sanatoasa a lui Hristos, ci sa ai total o invatatura opusa fata de cea a Domnului Hristos? Cu siguranta ca Duhul Sfant nu da invataturi false si asta ar trebui sa ne alerteze pe toti vazand ca nu toti care au daruri sau aceste genuri de muzica sunt si de la Dumnezeu. Cand vezi ca omul este inaltat datorita darului sau, acolo nu este Duhul Sfant, dar cand IL vezi pe Hristos inaltat prin darul omului acolo cu siguranta este Duhul Sfant, pentru ca Duhul Sfant cand vine intr-un om, Hristos este inaltat prin acel om, smerind omul si inaltand pe Domnul Hristos. Si pentru ca suntem aici, dati-mi voie sa va spun ca aceste genuri de muzica pe care multi le au, le sustin si le practica, nu sunt Biblice, ci este o batjocora la adresa Duhului Sfant, pentru ca ei sustin ca au primit aceste genuri de muzica de la Duhul Sfant atribuindu-i Duhului Sfant aceasta lucrare, cand de fapt este doar o inselare pe fata si Duhul Sfant nu are nimic de a face cu asa ceva. Este pacat sa ii atribui Duhului Sfant vorbe pe care El nu le-a zis, lucruri pe care El nu le-a facut si experiente pe care EL nu le-a produs. Multi atribuie Duhului Sfant ceea ce nu este lucrarea Duhului Sfant.

Condorm textelor din 1 Corinteni 3 si 6, acolo ne spune ca un crestin este templul Duhului Sfant si ca El locuieste in om. Intrebarea este urmatoarea: cum poate un om sa faca lucruri nebiblice ca stil de viata, exemplu fiind concerte lumesti cu genuri de muzica care nu au nici o treaba cu Biblia si totusi acesta sa sustina ca este calauzit de Duhul Sfant?

Inchei cu un verset, care este clar si asa trebuie sa facem, fara discutii sau pareri, desi stiu ca dupa acest articol, multi vor riposta, e si normal sa fie impotriviri, dar ganditi-va doar la ce Evanghelie se predica in vechime si ce evanghelie diluata se predica acum, ce cantari si imnuri superbe se cantau in vechime si ce se canta acum, cum cantau ingerii Glorie Domnului Hristos si ce se canta acum in multe Biserici ? Cine are urechi de auzit sa auda…

Cei care aparent sunt castigati prin aceste genuri de muzica, cei mai multi nu sunt neclintiti si tari in Invatatura Sanatoasa, ci cresc pana la o vreme. Ori se vor intoarce inapoi in lume de unde au venit, ori isi vor da seama ca unele lucruri nu se cuvin crestinilor, se vor pocai si vor da rod spre desavarsire prin DUHUL SFANT, Sfintenia. Nasterea din nou se dovedeste prin faptul ca cei nascuti cu adevarat din DUHUL SFANT, raman in Invatatura Sanatoasa a DOMNULUI ISUS HRISTOS si se vor pastra neintinati de lume. De aceea multi sunt atat de slabi spiritual in sensul teologic, ca sunt schimbati prin aceste zise metode zise crestine si nu de Dumnezeu, pentru ca atunci cand Dumnezeu schimba un om, ii da si Invatatura Sanatoasa. Si daca Dumnezeu a schimbat pe cineva si prin aceste metode, este ca asa a vrut EL, dar propovaduirea Crucii se face prin predicarea Evangheliei, nu prin lucruri lumesti, adoptate din lume, metode si lucruri care nu sunt Biblice.

Nu va inselati sa spuneti ca acum suntem in alta cultura. Acum sau atunci, atunci sau acum, avem aceeasi Biblie, acelasi DUH SFANT si acelasi DOMN, care nu se schimba, ci este si ramane la fel in veci de veci, DOMNUL ISUS HRISTOS (Evrei 13:8).

1Ioan 2:6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

„Trezirea întârzie fiindcã am ieftinit Evanghelia. Avem azi imnuri religioase care se
cântã în tempo de dans, nu numai pe discuri, casete, la radio, ci si în biserici. Am pus
sângele si suferintele Mântuitorului într-o atmosferã de carnaval, închipuiti-vã! L-am
aranjat pe Duhul Sfânt sã fie sincopat! Platforma de evanghelizare aratã ca vitrina
unei prãvãlii de mãruntisuri, o paradã de manechine.” Leonard Ravenhill – De ce intarzie Trezirea.

Alin Lolos

Pastorii ca Pastori al Oilor.

Una dintre cele mai măreţe lucrări ale păstorului este privilegiul de a îngriji oile rănite, accidentate, lovite şi de a le duce la odihnă, în păşuni verzi. Aceasta este o lucarare deosebit de importantă………

SURSA:http://illbehonest.com/romana/pastorii-ca-pastori-ai-oilor-charles-leiter

Cum traiau crestinii in vremea cand nu erau uniti cu statul?

Die Bibel.

Edward Gibbon face observaţii cu privire la creştinii acelor vremuri. Iată câteva dintre aceste observații:

-Primii creştini nu foloseau jurămintele.

-N-ar fi vărsat sângele semenilor lor sub nici o formă.

-Au crezut că este rău să se implice în politică, să folosească sabia dreptăţii sau să meargă la război.

-Ei s-au supus cu blândeţe autorităţiilor reprezentate de conducătorii acelor vremuri.

-Erau morţi față de afacerile şi plăcerile acestei lumi.

-Au exercitat disciplinarea în Biserică şi punerea deoparte a membrilor neascultători. Aceasta însemna că atunci când o persoană era exclusă, își pierdea drepturile pe care le avuse ca membru: participarea la consilii, Cina Domnului și celelalte activități legate de Biserică. Chiar și în viaţa de zi cu zi nu mâncau cu membrul neascultător şi nu aveau relaţii strânse cu el. Doreau prin aceasta ca persoana respectivă să se pocăiască de păcatul comis şi să se întoarcă în Biserică.

-Creştinii evitau mândria sub orice formă: îmbrăcăminte luxoasă, case şi mobilă elegantă. Ei credeau într-o viaţă simplă şi aveau proprietăţi şi bunuri numai în mod moderat. Ei considerau bogăția excesivă şi educația ca o amenințare pentru credința lor. Ei preferau să aibă atâta educație cât să poată citi Cuvântul lui Dumnezeu şi să-şi câştige pâinea în mod smerit.

-Credeau de asemenea, că nu trebuie să fie leneşi, ci să muncească ca să se poată întreţine.

Cum au pierdut bisericile noastre”secretul”rugaciunii?

Cum au pierdut bisericile noastre „secretul” rugăciunii?

Astăzi Biserica e în criză, are forma evlaviei, dar îi lipsește puterea (2 Timotei 3:5). Și e foarte greu să-l convingi pe un preot, pe un păstor sau pe membri că nu e bine, mai ales dacă serviciile de închinare decurg bine și e popor mult. Atunci toți se cred bine, ca biserica din Laodicea (Apocalipsa 3:17) – sunt bogați.

Fără să aibă o organizație centrală, nu a avut nici un papă sau patriarh, căci Domnul era capul, fără catedrale, ci se adunau uneori în case sau pe câmp sau în catacombe sub pământ, fără coruri, orchestre sau fanfare, fără orgă sau pian, fără radio sau televiziune, fără reviste, fără literatură, nu aveau nici Biblii, fără Seminarii Teologice, fără mijloace de transport și comunicație, totuși creștinismul a fost ca un foc care a aprins Israelul, Asia Mică, nordul Africii, a trecut în Europa și a ajuns , încă din primul secol, până în India și până în Insulele Britanice.

Azi, Biserica are preoți, predicatori talentați în ale oratoriei, oameni cu înalte studii teologice, cu organizații, cu catedrale maiestuoase, cu Biblii în format atrăgător, cu vagoane de literatură creștină, cu zeci de reviste, cu coruri excelente, cu fanfare și orchestre care se întrec la concursuri, dar rezultatele sunt minime, lumea nu se întoarce la Dumnezeu, oamenii nu se pocăiesc de păcatele lor.

De ce? Biserica a pierdut Sursa puterii, relația vie cu Dumnezeu cel viu, prin Duhul Sfânt. Nu se mai ține cont de El deși Duhul Sfânt i-a fost dat Bisericii ca să o conducă în tot adevărul (Ioan 16:3). Nu se mai ține cont de El, este neglijat. Se încearcă să se facă lucrarea lui Dumnezeu prin puterea firii pământești, cu ajutorul rațiunii.

„Azi avem teologi mari, avem oratori mari, avem clădiri cum n-au fost din vremuri străvechi, cu confort, cu sisteme de înregistrate video și audio, și totuși lipsește puterea. Atunci mă gândesc mai bine fără mari teologi, fără mari oratori și mai bine fără catedrale, dar cu oameni ai rugăciunii, căci Dumnezeu nu lucrează decât prin oamenii ai rugăciunii” (V. Popovici).

La ora de rugăciune este trimis câte un frate mai slăbuț, care el însuși nu prea se roagă, căci de aceea e slăbuț; atunci cum ar putea să inspire biserica la rugăciune?

Unii păstori nici nu veneau (nu vin!) la ora de rugăciune și partea cea mai mare dintre membri le urmau (și le urmează) pilda, așa că prezenți erau doar câțiva moși și babe, care se rugau aceleași rugăciuni formale.

Unii chiar au scos ora de rugăciune din biserici, că nu mai e modern. Unii o au, dar cu rugăciuni formale, lungi, obositoare pentru creștinii nervoși de azi.

E bine să învățăm de la Domnul Isus: în secret, El se ruga toată noaptea, dar rugăciunile Lui publice sunt scurte, mai puțin de un minut. Rugăciunea ta trebuie să învioreze biserica, și toți să zică Amin.

Fiecare credincios trebuie să fie torță vie a dragostei, aprinsă de Duhul Sfânt, care să lumineze și să-i aprindă pe alții cu dragoste pentru Dumnezeu.

Acum Casa Domnului nu mai este „Casa de rugăciune”, ci casă de predicare, de oratorie cu definiții, de ornamente și filozofare a adevărului evanghelic.

Petru Popovici, Dragostea Marea Forță a Bisericii, Carmel Print 2012

__________________________________________________________________

Cititi si aici:https://awakening2011.wordpress.com/2015/07/22/iata-de-ce-nu-te-duci-la-ora-de-rugaciune/

CITITI SI AICI IN ACEST LINK,UN ARTICOL cu o REALITATE TRISTA in ADUNARI.