Craciunul-o pepiniera a ereziilor teologice.

Crăciunul – o pepinieră a ereziilor teologice.

 

în top aș pune această strofă eretică și aberantă

cafs

Mai amintesc următoarele strofe:

1. Cântarea „Iesle sfântă, tron divin” (Ami și Crista). Ferească Dumnezeu să ne închinăm ieslei „sfinte”. Isus a fost pruncul sfânt, nu ieslea. Nu este nimic fantastic în faptul că ieslea l-a încălzit pe Isus. Cu atât am rămas? Cu a ne închina și a cânta despre ieslea sfântă? Doamne ferește! Atât de lipsiți de imaginație suntem încât să ajungem să ne închinăm ieslei? Suntem evanghelici, pentru numele Domnului, sau ce suntem?

O iesle sfanta, tron divin

O lume-ti canta nencetat

C-ai incalzit in noaptea sfanta

Pe Fiul Celui Prea Inalt

2. Cântarea „O noapte sfântă”. Noi nu mai suntem conduși spre iesle pentru că nu mai este nici o iesle. Nu suntem nici conduși de stea. Nimeni și niciodată. Regele nu mai stă în nici o iesle. Este înălțat în glorie, stă la dreapta lui Dumnezeu și conduce tot universul.

Conduși de stea spre ieslea Lui săracă

Și noi ca magii adânc ne smerim

Vrem darul nostru pruncului să placă

Întreagă viață Lui o dăruim

El rege-al regilor stă într-o iesle

Simțind din plin necazul nostru greu.

3. Cântarea „Astăzi vin să-mi pleci genunchii”. Nu ne putem închina înaintea niciunei iesle pentru că nu există vreo iesle în care să fie Isus. Copilașul nu este obosit de frig și cale. Aceste versuri sunt compuse pentru a stârni o milă nedemnă de întruparea Fiului lui Dumnezeu.

Astazi vin sa-mi plec genunchii

Inaintea ieslei Tale,

/: Copilas din alta lume,

Obosit de frig si cale.

4. Cântarea „Hai deschide inima ta” (Callatis Praise). În inimile noastre nu există nici o minune pe care trebuie să o descoperim. În viața noastră nu este nici o iesle. Și Hristos nu se mai naște în nici o iesle niciodată. Inimile noastre sunt stricate pentru că ne naștem în păcat. Dumnezeu schimbă inimile împietrite (Ez. 36:26) și le eliberează de păcat (Col. 2:11; Deut. 30:6). Dumnezeu zidește inimi curate (Ps. 51:10) și El le deschide (Fapte 16:14). Această cântare este pelagiană în însăși esența ei. Înlătură realitatea transformării de care avem nevoie.

Hai deschide inima ta

Sa gasesti minunea din ea

Ca intr-o iesle si-n viata ta

S-a nascut Mesia

5. Cântarea „Îngerii mii în ceruri cântă”. Am și eu atâta minte să înțeleg că este o figură de stil chemarea „vino azi la ieslea sfântă”. Deși înțeleg puțin faptul că nu este o chemare la a veni la iesle în mod literal totuși nu văd vreo explicație coerentă a acestei figuri de stil. La ce iesle să vii? Plus că nu găsesc valid teologic faptul că viața noastră trebuie „predată” Lui ca un fel de „dar dorit”. Îl arată pe Isus în postura de Acela care tânjește după ceva ce, de fapt, noi avem obligația să îi dăm pentru că El este Creatorul nostru cu drepturi depline asupra noastră iar noi niște robi necredincioși care trebuie să facem ce suntem datori să facem.

Vino azi la ieslea sfanta,

Lauda sa-I aduci smerit,

Viata ta doar Lui predata

Pentru El e-un dar dorit.

6. Cântarea „O ce veste îmbucurătoare”. Sunt cel puțin două versuri (subliniate mai jos) care nu văd să prezinte corect mântuirea și venirea Mântuitorului. El „ne scapă din nevoi”? Din care? Ce „nevoi”? Termenul nevoi poate fi interpretat în prea multe feluri și de obicei nu îl folosim pentru a prezenta adevăratele noastre nevoi spirituale. Apoi „Ea stâmpără orice dureri” la ce se referă? Ce „dureri” stâmpără? De stomac, de cap, de măsele? Dureri sufletești sau ..? Ne stâmpără dureri prin faptul că ne ia de pe pământ când murim sau că suntem vindecați fizic deplin? Este foarte confuz pentru mine să integrez într-o teologie biblică acest tip de propoziții care, mi se pare mie, sunt compuse ca să facă rimă nu ca să exprime un adevăr biblic.

Iata, S-a nascut Isus

Mantuire ne-a adus !

El ne scapa din nevoi

Dumnezeu este cu noi !

.

O, ce veste imbucuratoare !

Ea stampara orice dureri !

Domnul de sus la noi se coboara

Cel Sfant, ca sa ne ridice la cer.

https://awakening2011.wordpress.com/2015/12/26/craciunul-o-pepiniera-a-ereziilor-teologice/

 

2 gânduri despre “Craciunul-o pepiniera a ereziilor teologice.

  1. Oamenii acestei lumi, religiosi, pot compune poezi sau rugaciuni mecanice asa cum le place lor, dar sa nu aiba nici-o acoperire din Cuvantul lui Dumnezeu. Adevarul Scripturi este cu totul altul decat il infatiseaza ei.Iata din cuvintele Mantuitorului la fantana lui Iacov cu Femeia Samarinteanca.Explicand-i ce fel de inchinatori doreste Tatal.

    21. „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine dela Iudei. 23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Ioan 4;21-23.

    O seara binecuvantata!

    John!

  2. Pingback: Crăciunul – o pepinieră a ereziilor teologice | ARMONIA MAGAZINE - USA

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s