Fragment din cronica fratilor huteriti.

Featured image

Cronica fraților hutteriți (continuare) Viziunea. (2)

Viziunea.

Această cronică este povestea unei treziri în care mii de oameni, și mai târziu zeci de mii, au perceput adevărul lui Dumnezeu cu o nouă claritate.

Această cronică este istoria unei mișcări care a convertit inimi, răscumpărat vieți, creat o nouă societate, sfidat biserici și care a strâns o frăție creștină pe Pământ.

Această cronică este o istorisire de primă mână al unui act al lui Dumnezeu gravat în istoria omenirii.

Spiritul lui Dumnezeu caută să se întrupeze în oameni care benevol I se predau Lui și care se aliniază de partea lui în bătălia recuceririi Pământului pentru domnia Sa, împotriva Satanei, stăpânul lumii. Înspre îndeplinirea acestui scop, Dumnezeu a făcut o înțelegere cu Avram și i-a dat legile lui Moise, astfel încât un popor al Lui să ia ființă, o societate care reflectă voința lui pe Pământ.

Dar istoria poporului evreu, descendenții lui Avram, a devenit una a pendulării între credincioșie și necredință. Iar și iar profeții au chemat poporul lui Dumnezeu înapoi la El. Apar câțiva care ascultă, printre ei aproapele era iubit, exista grijă pentru văduvă, străinul și oaspetele era onorat, săracul era îngrijit, sclavul eliberat și dreptatea era respectată. Dar un popor permanent dedicat, gata să reprezinte imaginea regatului lui Dumnezeu pe Pământ, nu a existat. Nu până Fiul lui Dumnezeu însuși a murit pe cruce câștigând o victorie decisivă împotriva lui Satan n-a fost posibil ca Duhul Sfânt să se pogoare asupra unui grup de oameni care I s-au predat. Această revărsare a dat naștere unei Biserici vizibile- un corpus de credincioși deschis spre și încrezător în conducerea Spiritului Domnului. Fondarea Bisericii timpurii de Rusalii a declanșat o trezire nemaiîntâlnită în istorie. Însă chiar și această revelare clară a voinței lui Dumnezeu a fost încet estompată când compromisul s-a strecurat, iar dragostea și ascultarea au fost părăsite în favoarea confortului și a egoismului. Când creștinismul a devenit treptat religie de stat în secolul al IV-lea, Biserica nu mai era în exclusivitate un corpus de credincioși. Satan a zădărnicit planurile lui Dumnezeu. Dar sub cenușa primului foc încă mai licărea jarul: oamenii erau încrezători, o rămășiță a voinței Sale se păstra pe ici pe colo. Din când în când focul era ațâțat de Duhul Domnului, revărsându-se în limbi de foc printre mici grupuri de credincioși: valdenzii, franciscanii timpurii, Frăția Moravă, Frații Vieții Comune și mulți alții.

Apoi, în secolul al XVI-lea în timpul Reformei, cenușa Evului Mediu a fost îndepărtată, iar lumina adevărului strălucea în continuare cu putere. Cu Biblia acum disponibilă lor prin traduceri în limba de rând, oamenii au văzut iarăși o viziune a voinței lui Dumnezeu pentru creația Sa și mii de oameni erau dispuși să își sacrifice viața pentru crearea adevăratei Biserici pe Pământ. În căutarea lor de a avea acea viziune, acești bărbați și femei au pus cu entuziasm și ascultare în practică raspunsurile pe care le primiseră. Au onorat chemarea lui Dumnezeu la parteneriatul care avea ca scop lupta pentru regatul Său și au revendicat promisiunea lui Dumnezeu pentru întregul Pământ. Lui Satan nu i s-a lăsat ultimul cuvânt.

____________________________________________________________________________________________

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s