„Sa nu necinstim Numele Domnului” .

images (11)Ma ingrozesc cand aud oamenii cum blestema numele Domnului,cum il folosesc intr-un mod usuratic in glumele lor,in discutiile lor,in juramintele lor.La unii aluneca cuvinte de blesteme printre buzele lor ca si cum ar fii unse cu ceva.Parca nu mai stiu sa se opreasca din acest val de murdarie.Isi dau drumul la gura ca sa isi faca vant impreuna cu furia care este in ei,luand si numele Domnului totodata in injuraturile lor.Daca ii trece peste picior o pisica de exemplu,o injura cu cuvinte urate amestecandu-l si pe Dumnezeu….si altele exemple se mai pot adauga.Furia lui trebuie sa aibe un ventil prin care curge acest val de injuraturi necistind si numele Domnului.Nu trebuie sa descriu aceste injosiri in care este folosit numele Lui,ca fiecare din noi le aude pe strada sau in familii in care nu este frica de Dumnezeu….iti este lehamite sa auzi asa ceva.

Cand inca mai locuiam in Romania,ma gandesc mai ales la anii 60,70,nu prea intalnea-i pe strada tineri care sa injure in stilul care este acum de la revolutie incoace,era mai mult respect….Astazi oriunde te duci,auzi femei si barbati,tineri si copii cum scot din gura mizerie de cuvinte….fara sa le fie rusine,fara frica de Dumnezeu.Daca ii avertizezi,sar asupra ta…pentru ca nu suporta sa spui ca este pacat ce scot din gura lor.

Ba mai mult gasesc ca este bine ca sa isi faca vant cu aceste cuvinte ….arucandu-le si asupra celui ce il atentioneaza.Am auzit si vazut cum parinti sau bunici isi laudau copii mici sau nepoteii cand ii auzeau cum ii imita pe cei invarsta la injuraturi…te ingrozesti ce educatie primesc acesti copii mici.Un mic copil de aproape 3 ani era invatat de parintii lui sa injure pe bunica lui ,si ce se amuzau parintii lui cum il auzeau pe acesta care nu stia bine sa vorbeasca inca si isi sucea injuraturile in gurita lui.Atunci nu mai trebuie sa ma mir de roadele care le vad astazi la tineri…daca parintii lor ii educau asa cu un vocabular mizerabil.Le dadeau”o intelepciune draceasca” si aceasta o da multi parinti si astazi copiilor lor.
Astazi cred ca putem sa spunem ca si Isaia 5;20-21

20. „Vai de cei ce numesc raul bine, si binele, rau, care spun ca intunericul este lumina, si lumina, intuneric, care dau amaraciunea in loc de dulceata, si dulceata in loc de amaraciune!
21. Vai de cei ce se socotesc intelepti si se cred priceputi!”

Nu isi dau seama ca prin blestemele si injuraturile lor,isi aduc mania lui Dumnezeu peste ei.
Intreb :oare cum s-ar simtii acesti oameni daca s-ar lua numele lor in desert la orice ocazie de manie sau de glume, si s-ar striga in lume mereu numele lor,oare cum s-ar simtii acestia?

Dumnezeu este sfant,numele Lui nu trebuie pangarit in murdarii de tot felul.Sau un altul se loveste cu ciocanul peste un deget si imediat vine o injuratura urata”Dumnezeu sa te blesteme”.Sau altii zic fara sa se gandeasca:”Doamne,Doamne,oh Dumnezeule,sa te bata Dumnezeu,o Isuse,etc”.Sau aici oamenii in zona noastra si a Bavariei au obiceiul sa se salute cu:”Grüss Gott”adica”saluta pe Dumnezeu”.Se saluta fara sa se gandeasca sa Ii dea cinste lui Dumnezeu,ci Il dispretuiesc…acestia sunt crestini doar pe hartia de la botezul lor ca bebelasi.
Sau aici se mai injura:O Jesus-Maria,O Jemine(O Je=Isuse,mine=Domine),Jesus Maria hilf=cuvinte catolice.
Sau se sta inaintea TV-lui(cu multi ani in urma stateam si eu si auzeam asfel de cuvinte) si numai auzi pe cate o catolica zicand la o scena palpitanta:”Oh Jesus Maria hilf”Intreband pe aceasta catolica:tu ce crezi ca daca strigi asa vine Isus sau Maria sa salveze pe cei din imaginea la care te uiti?Ce minciuna vorbesti aici…Nu a placut femeii,ca adevarul nu il putea suporta…..
Cum am vazut Numele lui Dumnezeu trebuie sa fie pus in orice suparare,sa fie un component in cuvintele nerusinate ale omului.

Iata o experienta cutremuratoare a unui capitan de vapor,care tot timpul injura.El povesteste ca de 7 ani este paralizat si ca este foarte fericit de situatia in care se afla.Cum a ajuns el sa fie paralizat? Odata acest capitan a primit in cabina lui vizita unui tanar pasager.El a povestit acestui tanar cum este viata lui pe mare,ca el nu se ingrijea de Dumnezeu,nu se intreba cine este El.Ca el isi traia viata dura pe mare,neinfricat,ca el mintea si blestema fara rusine,asa cum de fapt traia matrozul pe vapor.

Intr-o zii el povesteste matrozilor sai o poveste inventata de el,si ca sa isi intareasca povestea lui micinoasa a zis:”sa ma faca Dumnezeu incovoiat si sa ma paralizeze daca eu nu va spun adevarul.”
Dupa 8 zile,Dumnezeu care a fost martor la cuvintele lui,a adus cuvintele lui asupra capului sau.El a fost paralizat la tot corpul lui numai capul ii era neatins.Cand el statea asa nemiscat cu corpul lui nu s-a gandit sa se cutremure de judecata primita,ci l-a apucat o furie adanca contra lui Dumnezeu.In loc sa se cutremure de Dumnezeu,a stat 3 ani de zile in aceasta manie.
Dar Dumnezeu s-a indurat de el ,l-a tras la Fiul Lui folosindu-se de starea aceasta in care l-a adus El.El a umplut inima lui cu atata bucurie,incat el spunea deseori lui Dumnezeu ca ininma lui nu mai poate sa suporte atata bucurie.
El spunea ca este un pacat mare ca sa iei in desert numele Domnului,si ca El nu lasa nepedepsita aceasta nelegiuire.Si asta a facut Dumnezeu in viata lui.Facerea 20;7.

Cunosc o femeie care locuieste aproape de mine,venita tot din Romania de mai multi ani,nu stie romana perfect,dar stie sa injure mai rau ca si un birjar pe romaneste.Intr-o zii i-am spus:”Stii cand te aud cum vorbesti parca imi trece asa ca si un cutit prin inima mea,ma cutremur cand stiu ce te asteapta odata….”Ea stie ca sunt credincioasa.
Mi-a spus ca ea asa s-a obisnuit,ca vecinii vorbeau asa,si ca ea nu din inima spune asa ceva,doar pentru ca asa a auzit si asa isi face si ea vant cand se supara pe ceva sau pe cineva.I-am spus ca nu exista sa nu spuna din inima,pentru ca de acolo vin toate cuvintele nelegiute,ca gura spune cea ce este in inima…S-a cam suparat pe mine.Sarea (adevarul)care a fost presarata pe cuvintele ei,a ars-o.
M-a ocolit o vreme.Intr-o zii cand din nou am fost mai des la ea,am observat ca dupa ce a spus ceva in germana vroia sa scoata si ceva injuratura in romana,dar a amutit la jumatatea cuvantului.Intr-o zii imi spune:”Stii ca oridecate ori tu vii la mine,incerc sa fiu atenta ce spun,ca stiu ca nu iti place.”
M-am bucurat sa aud asta,si i-am spus ca este o rusine ca o femeie sa foloseasca asfel de cuvinte murdare,cea ce si la un barbat este la fel o rusine.Am spus ca in Biblie sta scris ca oamenii vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu pentru orice cuvant nefolositor.(Matei 12;36).

Cu mai multi ani in urma,spre sfarsitul anilor ´80, aveam o colega de serviciu tot din Romania.Era catolica pe atunci.Stia bine romaneste,dar si mai bine stia sa injure in romana.Trebuia sa lucrez cu ea impreuna numai doua zile pana sa invete ce trebuia pentru locul ei de munca,insa mie imi era groaza de injuraturile ei.Vorbeam mereu in germana cu ea,dar cand injura numai in romaneste o facea.Imi era asa de greu sa ii spun ca eu nu mai suport cuvintele astea mizerabile.Deja lucrasem cu ea cateva zile in loc de 2 numai,era ciudat pentru mine cea ce facea seful…dar aici era mana lui Dumnezeu….

Am plecat la scurt timp ,dupa ce am cunoscut-o, in concediu.M-am bucurat ca in sfarsit nu am sa mai aud cuvintele astea.Ziceam ca pana ce vin eu inapoi o sa lucreze in alta sectie si asa am scapat de ea.Dar Dumnezeu avea altceva in plan cu ea si cu mine.Dupa ce m-am intors din concediu,supriza neplacuta a fost ca seful tot cu ea m-a pus sa lucrez,inca 3 saptamani….Dar ea tot asa era…
Intr-o zii m-am rugat:”Doamne daca Tu mi-ai trimis-o in cale,te rog fa ceva ca sa nu mai injure atat de ordinar ca nu mai suport…deschide-mi gura ca sa ii spun cu indrazneala ce doresti sa ii spun ca sa ii fac cunoscut cine esti Tu Doamne.”Si a doua zii lucram cu ea in alta sectie unde eram numai singure.Dupa ce am terminat cu lucrul,am stat la o mica pauza si atunci am inceput sa ii spun ca sa nu mai injure ca ma ingrozesc de cuvintele ei si ca Dumnezeu aude totul ce ea vorbeste si ca ma strapunge dureros cuvintele ei in inima.
A amutit deodata si numai asculta ,fara un cuvant.Am crezut ca acum s-a suparat foc pe mine si incepe cu dispret sa vorbeasca contra credintei mele.Dar a tacut mai departe.Mi-a spus ca tot ce eu i-am spus pana acum ea nu a stiut.A doua zii am vorbit din nou cu ea despre credinta.Asta a fost asa cam doua saptamani.Apoi seful a luat-o de langa mine dandu-i un alt loc de munca si asa nu ne-am mai intalnit decat in garderoba.

Mie mi-a parut asa de rau ca nu mai sunt cu ea,atat de tare pe cat am dorit la inceput sa scap de ea din cauza cuvintelor urate.In acest timp eu o purtam mereu in rugaciune ca Dumnezeu sa se indure de ea si sa o mantuiasca dupa voia Sa .La cateva luni insa s-a intamplat ceva care m-a bucurat extrem de mult.Lucra foarte aproape de sectorul meu.

Intr-o zii ne-am intalnit in sectorul ei si am vazut ca era foarte daramata,si plangea.
Am intrebat-o ce s-a intamplat cu ea.Imi spune ca nu intelege ce se intampla cu ea de 2 saptamani,ca este asa o rusine in ea,ca se simte atat de impovarata de pacatele ei si ca nu mai doarme noptile din cauza ca se vede vinovata fata de Dumnezeu,ca este asa de pacatoasa si ca ce sa faca.Mi-am dat seama ca Dumnezeu lucreaza in ea mantuirea.I-am spus ce sa faca.A doua zii a venit la servciu cu o bucurie in inima ei,cu lacrimi imi spune ca are asa o pace in ea cum niciodata nu a avut in viata ei si ca povara cu pacate care o apasa a disparut.
M-am bucurat foarte mult pentru mantuirea ei,ca Dumnezeu ne-a adus impreuna pentru ca o avea in planul Sau de a fii mantuita,sa fie trasa la Fiul Sau Isus Domnul.

Pana astazi avem partasie,macar ca a trecut si ea prin restrictii din partea sotului ei catolic,care i-a interzis sa mai aibe legatura cu mine…dar Domnul a lucrat in asa fel ca sa nu fim despartite macar ca ea locuieste de ani de zile in alta localitate.
Ce indurare a avut Dumnezeu de un suflet care ii necinstea Numele Lui in injuraturi.Cum eu vroiam sa fug de ea,dar Dumnezeu ma aducea iar in calea ei pentru ca El avea planul Lui cu ea.Slava Lui in veci de veci sa fie.

Ce bine ar fii ca gura care pune Numele Domnului in tot felul de cuvinte murdare,sa aduca lauda acestui Nume.
Sa se indure Dumnezeu de acele suflete care traiesc zilnic in injuraturi, cuvinte cu blesteme,si in necinstirea Numelui Sau.Amin.
M.M

Un gând despre “„Sa nu necinstim Numele Domnului” .

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s