Pericolele invitatiilor in cadrul slujirii in evanghelizare.De Jim Ehrhard.

Shepherd-with-Flock-610x351

INTRODUCERE
Ca slujitor tânăr, am făcut odată “greşeala” să închei serviciul divin de Miercuri seara fără a
oferi o invitaţie publică [pentru cei care vor să fie mântuiţi – n.trad.]. În dimineaţa următoare,
devreme, un soţ iritat a venit în biroul meu. Soţia lui nemântuită venise cu el la biserică pentru
prima dată după mulţi ani. “Dacă ai fi făcut o invitaţie”, a explicat el supărat, “ea ar fi venit în
faţă”.
I-am explicat că dacă sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu a fost semănată în inima ei, atunci
ea va veni la credinţă. Apoi, ea ar putea “veni în faţă” Duminică şi să împărtăşească cum a
lucrat Dumnezeu în viaţa ei. Explicaţia pe care am dat-o a căzut peste nişte urechi surde.
Ratasem momentul oportun, şi dacă ea nu avea să vină la Hristos vreodată, eu urma să am pe
conştiinţă pentru toată veşnicia condamnarea ei, după cum a replicat soţul.
În lunile care au urmat, Dumnezeu mi-a oferit multe oportunităţi să vorbesc personal cu
această doamnă despre situaţia ei spirituală. Nu doar că era evident că ea nu se afla sub
convingerea de păcat, ci avea cu adevărat o înţelegere precară a Evangheliei. De-a lungul
discuţiilor, ea a ajuns să îşi vadă păcatul şi convingerea reală de păcat a făcut-o să se simtă
jalnic. Într-o dimineaţă, m-a sunat la telefon şi mi-a spus: “În sfârşit, am venit la Iisus. Acum
înţeleg despre ce vorbeai”.
Această experienţă, ca şi multe altele care au urmat, m-au determinat să re-examinez
convingerile mele cu privire la sistemul invitaţiilor1
, despre care presupuneam dintotdeauna că
face parte din Evanghelie la fel de mult ca şi moartea şi învierea lui Iisus. Implicarea mea în
organizaţia Campus Crusade2
, participarea la numeroase şcoli de evanghelizare, ca şi tradiţia
denominaţiei mele, m-au condus să consider invitaţiile publice ca fiind vitale evanghelizării.
Studierea Scripturilor, a istoriei predicării şi a trezirilor au început să mă conducă la o
concluzie diferită. Dar procesul de a renunţa la ceva care fusese atât de “normal” pentru mine,
a fost unul de o luptă emoţională intensă. Trebuia să ştiu că pericolele unui astfel de sistem
depăşeau beneficiile pe care toată lumea le pretindea de la el3
. Trebuia să ştiu că pot să continui
să fiu evanghelistic fără a apela la o chemare publică în faţă [altfel denumită şi “chemare la
altar” – n.trad.]. Voiam să ştiu că există o cale mai bună.
Speranţa mea este că această broşură te va ajuta în acest subiect. Nu mi-am propus nici pe
departe să fac aici o analiză detaliată a acestui sistem al invitaţiilor şi al istoriei lui. Dar …….

Mai departe se poate citii aici:http://www.wdjd.ro/pericolele-invitatiilor.pdf

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s