„Harul contra arminianismului.”

Die Bibel.

Toti cei ce sunt randuiti sa fie mantuiti de Dumnezeu (FAPTELE AP.2;47,Cap.13;48) vor birui pentru ca ei pastreaza Adevarul Lui in inima lor,indiferent ce au de suferit pentru numele Lui.In Apocalipsa Domnul spune la cele 7 biserici, la sfarsitul mesajului spre ele de fiecare data: „cine va birui „va primii de la El …..Toti cei mantuiti de Dumnezeu sunt pastrati prin credinta pana la sfarsitul vietii lor.Rugaciunea Domnului din IOAN cap.17  ne descrie cum sunt alesii Domnului,cum sunt paziti de Dumnezeu ……Pentru ca El a inceput lucrarea Sa in ei,tot El o va duce pana la capat,( FILIPENI 1;6) nu Isi retrage nimic din ea,ii sfinteste ca sa fie partasi sfinteniei Lui pana la capatul vietii lor.EVREI 12;10b-11).M.M

_______________________________________________________

HARUL CONTRA ARMINIANISMULUI.

Materialul urmator pune in contrast cele cinci puncte ale „calvinismului” cu cele cinci puncte ale arminianismului in cea mai clara si concisa forma. Noi credem ca aceste doctrine poreclite „calvinism” sunt adevarate si biblice, noi refuzam sa fim identificati cu John Calvin. Noi suntem baptisti. El a fost un botezator de copii, un protestant si membru al unei societati facuta de oameni numita biserica. Mai mult el a fost un persecutor al baptistilor. De aceea noi folosim termenul „calvinism” cu prudenta, si numai din convenienta.

Cele cinci puncte ale arminianismului

Vointa libera sau abilitatea umana
Cu toate ca natura umana a fost serios afectata de cadere, omul nu a fost lasat intr-o stare de totala neajutorare spirituala. Dumnezeu da cu bunavointa posibilitatea fiecarui pacatos sa se pocaiasca si sa creada, dar El nu se interfereaza cu libertatea omului. Fiecare pacatos poseda o vointa libera, iar destinul sau etern depinde de cum o foloseste. Libertatea omului consta in abilitatea sa de a alege binele mai presus decat raul in cele spirituale; vointa sa nu este inrobita de natura sa pacatoasa. Pacatosul are puterea fie de a coopera cu Duhul Domnului si sa fie regenerat ori puterea sa se impotriveasca harului lui Dumnezeu si sa piara. Pacatosul pierdut are nevoie de asistenta Duhului, dar el nu trebuie sa fie regenerat de Duh inainte ca el sa poata crede, credinta fiind actul (actiunea) omului si precede nasterea din nou. Credinta este darul pacatosului pentru Dumnezeu; este contributia omului la mantuire.

Alegerea conditionata
Alegerea lui Dumnezeu pentru anumiti indivizi inainte de intemeierea lumii a fost bazata pe prevederea Sa, ca ei vor raspunde chemarii Sale. El i-a ales doar pe cei care El a stiut ca prin propria libertate vor crede Evanghelia. De aceea alegerea a fost determinata sau conditionata de ceea ce va face omul. Credinta pe care Dumnezeu a anticipat-o si pe care El si-a bazat alegerea nu a fost data pacatosului de Dumnezeu (nu a fost creata prin puterea regeneratoare a Duhului Sfant) ci a rezultat doar prin vointa omului. A fost lasat in intregime la latitudinea omului sa creada sau nu, si astfel sa fie ales pentru mantuire. Dumnezeu i-a selectat pe toti cei despre care El stia ca prin propria lor vointa libera, l-ar alege pe Cristos. Astfel alegerea lui Cristos de catre pacatos si nu alegerea pacatosilor de catre Dumnezeu este cauza finala a mantuirii.

Rascumpararea universala sau ispasirea generala
Munca rascumparatoare a lui Cristos a facut posibila mantuirea pentru oricine, dar practic nu a asigurat mantuirea pentru nimeni. Cu toate caci Cristos a murit pentru toti oamenii si pentru fiecare om, doar acei ce cred in El sunt mantuiti. Moartea Sa ii da posibilitatea lui Dumnezeu sa ierte pacatosii cu conditia ca ei sa creada, dar practic nu indeparteaza pacatul nimanui. Rascumpararea lui Cristos devine eficace doar daca omul alege sa o accepte.

Impotrivire eficace contra Duhul Sfant
Chemarea interioara a Duhului este in toti aceea care aud chemarea exterioara a invitatiei Evangheliei. El face tot ce poate sa aduca fiecare pacatos la mantuire. Dar deoarece omul este liber, el se poate impotrivi cu succes chemarii Duhului. Duhul nu poate sa regenereze pacatosul pana cand el nu va crede; credinta (care este contributia omului) precede si face posibila nasterea din nou. Astfel vointa libera a omului limiteaza Duhul in aplicarea lucrarii mantuitoare a lui Cristos. Duhul Sfant poate doar sa-i atraga la Cristos pe toti acei ce ii ingaduie sa implineasca voia Lui in ei. Inainte ca pacatosul sa raspunda, Duhul nu poate da viata. Deci, harul lui Dumnezeu nu este invincibil; se poate, si deseori se intampla ca omul sa-i reziste si sa i se impotriveasca.

Caderea din har
Acei ce au crezut si sunt mantuiti cu adevarat pot sa-si piarda mantuirea esuand in pastrarea credintei lor, etc. Nu toti arminienii sunt de acord la acest punct; unii sustin caci credinciosii sunt vesnic pastrati in Cristos – ca odata ce pacatosul a fost regenerat, el nu mai poate niciodata sa se piarda.

Cele cinci puncte ale calvinismului

Inabilitatea totala sau depravarea totala
Din cauza caderii, omul este incapabil prin el insusi sa creada Evanghelia in mod mantuitor. Pacatosul este mort, orb, si surd fata de lucrurile lui Dumnezeu; inima sa este inselatoare si corupta, nespus de rea. Vointa sa nu este libera, este inrobita naturii sale rele, deci el nu va dori –el nu poate – alege binele si nu raul in domeniul spiritual. In consecinta e nevoie de mai mult decat asistenta Duhului pentru a aduce un pacatos la Cristos – este nevoie de regenerare prin care Duhul il inviaza pe pacatos si ii daruieste o natura noua. Credinta nu este ceva, cu care omul contribuie la mantuire ci ea insasi este o parte a darului lui Dumnezeu, mantuirea – este darul lui Dumnezeu pentru pacatos, nu darul pacatosului catre Dumnezeu.

Alegerea neconditionata
Dumnezeu a ales anumiti indivizi pentru mantuire inainte de intemeierea lumii bazat numai pe vointa Sa suverana. Alegerea sa pentru anumiti pacatosi nu a fost bazata pe nici un fel de raspuns anticipat de ascultare din partea lor, cum ar fi credinta, pocainta, etc. Din contra, Dumnezeu da credinta si pocainta fiecarui individ pe care El l-a ales. Aceste actiuni sunt rezultatul, nu cauza alegerii lui Dumnezeu. Deci alegerea nu a fost determinata sau conditionata de calitati virtuase anticipate in om. Pe acei alesi de Dumnezeu in mod suveran El ii aduce prin puterea Duhului la vointa acceptarii lui Cristos. Astfel, alegerea pacatosului de catre Dumnezeu, si nu alegerea pacatosului pentru Cristos, este cauza hotaratoare a mantuirii.

Rascumpararea particulara sau ispasirea limitata
Lucrarea de rascumparare a lui Cristos a intentionat sa-i mantuiasca doar pe cei alesi si practic sa asigure mantuirea pentru ei. Moartea Sa a fost substituirea in indurarea pedepsei pentru pacat in locul anumitor pacatosi specifici. In plus fata de stergerea pacatului poporului Sau, rascumpararea lui Cristos el a asigurat tot ce a fost necesar pentru salvarea lor, inclusiv credinta care ii uneste pe ei cu El. Darul credintei este in mod desavarsit aplicat de Duhul tuturor celor pentru care a murit Cristos, garantand prin aceasta mantuirea lor.

Harul eficace sau harul irezistibil
In completare la chemarea generala exterioara la mantuire care este facuta tuturor celor ce aud Evanghelia, Duhul Sfant ofera alesilor o chemare interioara speciala care in mod inevitabil ii aduce la mantuire. Chemarea interioara (care este facuta doar celor alesi) nu poate fi respinsa; ea are intotdeauna ca si rezultat convertirea. Prin intermediul acestei chemari speciale, Duhul il atrage in mod irezistibil pe pacatos la Cristos. El nu este limitat in lucrarea Sa de realizare a mantuirii de vointa umana si succesul Sau nu depinde de cooperarea oamenilor. Duhul, prin har il determina pe pacatosul ales sa coopereze, sa creada, sa se pocaiasca, sa vina liber si de buna voie la Cristos. Deci, harul lui Dumnezeu este invincibil; nu esuiaza niciodata in a avea ca rezultat mantuirea celor ce au parte de el.

Perseverenta sfintilor
Toti acei ce sunt alesi de Dumnezeu, rascumparati de Cristos, si carora Duhul le da credinta sunt mantuiti pentru eternitate. Ei sunt pastrati in credinta de puterea Dumnezeului Atotputernic si astfel ei persevereaza pana la sfarsit.

Potrivit arminianismului:

Mantuirea este dusa la indeplinire (realizata) prin efortul combinat al lui Dumnezeu (care are initiativa) si al omului (care trebuie sa raspunda) – raspunsul omului fiind factorul determinant. Dumnezeu a facut mantuirea posibila pentru toti, dar aceasta devine eficienta doar pentru acei ce prin propria vointa libera, „aleg” sa coopereze cu El si sa accepte oferta harului Sau. In momentul crucial, vointa omului joaca rolul decisiv; in acest fel omul, si nu Dumnezeu este cel care hotaraste cine vor fi destinatarii darului mantuirii.

Potrivit calvinismului:

Mantuirea este dusa la indeplinire (realizata) de atotputernicia Dumnezeului Triunic. Tatal a ales un popor, Fiul a murit pentru ei, Duhul Sfant face eficienta moartea lui Cristos prin aducerea celor alesi la credinta si pocainta, prin aceasta determinandu-i sa se supuna voit Evangheliei. Intreg procesul (alegere, rascumparare, regenerare) este lucrarea lui Dumnezeu si este doar prin har. In acest fel Dumnezeu, nu omul, determina cine vor fi destinatarii darului mantuirii.

In limba romana de Aurel Miclea Jr.

SURSA:

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/har_contra_arminianismului%5B1%5D.har.htm

Un gând despre “„Harul contra arminianismului.”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s