„Stiati ca credinta….nu se poate pierde?”Paul Dan.

NOTA:pentru intelegerea articolului postat aici,trebuie citit si articolul de sub linkul de desubtul acestei note.M.M

http://ioan8.wordpress.com/2013/10/19/stiati-ca-amenintarea-cu-iadul-in-epistole-ii-vizeaza-numai-pe-falsii-credinciosi/

__________________________________________________________________________________

In discutile despre siguranta mantuirii, credinta joaca un rol vital. Este bine de stiut ca in Evanghelia dupa Ioan termenul “credinta” se gaseste de 98 de ori, mai mult de jumate din tot Noul Testament. In aceasta Evanghelie credinta este sub forma de verb (pisteuo) si niciodata ca substantiv. Sper ca nu am inhibat cititorul cu remarca aceasta gramaticala. Garantez ca multi vor ramane shocati cand vor vedea ce spune apostolul Ioan despre credinta in evanghelia sa. Ioan este autoritatea numarul unu intre apostoli in ce priveste natura credintei, facand distinctia intre credinta de la Dumnezeu si credinta venita de la om care duce la faliment spiritual.
Deci sa incepem cu Evanghelia dupa Ioan:
Numai superficialii gandesc ca cei care afirma credinta sunt si credinciosi. Mantuitorul nu se increde in credinta originata in om. Pe cînd era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe cari le făcea. Dar Isus nu Se încredea în ei, pentrucă îi cunoştea pe toţi. Şi n’avea trebuinţă să -I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuş ştia ce este în om. (Ioan 2:23,24)
Nicodim si femeia Samariteanca nu aveau nici o sansa ca sa creada: Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri? (Ioan 3:10). Eşti Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, (Ioan 4:12). Si totusi Domnul Isus, prin convorbirile cu ei, creaza credinta mantuitoare in amandoi. “Ştiu” i -a zis femeia, ,,că are să vină Mesia,” (Ioan 4:25). Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe (Ioan 19:39).
Credinta mantuitoare este precedata de alegerea Tatalui pentru mantuire. Cei ce nu cred nu au fost alesi. Dar sînt unii din voi cari nu cred.“ Căci Isus ştia dela început cine erau ceice nu cred, şi cine era celce avea să -L vîndă. Şi a adăogat: ,,Tocmai de aceea v’am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i -a fost dat de Tatăl Meu” (Ioan 6:64,65).
Iata un alt exemplu de credinta falsa care degenereaza in blasfemie: Pe cînd vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El. (Ioan 8:30), Falsii credinciosi blasfemiaza: Iudeii I-au răspuns: ,,Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac? (Ioan 8:48), si chiar incearca sa il ucida pe Domnul: La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El (Ioan 8:59).
Orbul din nastere a fost predestinat sa se nasca asa, dar primeste pe langa vindecare, vedere si credinta mantuitoare: Isus a auzit că l-au dat afară; şi, cînd l -a găsit, i -a zis: ,,Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” (Ioan 9:35), Cred, Doamne”, I -a zis el; şi I s’a închinat (Ioan 9:38).
Credinta mantuitoare decurge din calitatea de oaie a Domnului. Dumnezeu nu schimba caprele in oi, si nici spinii in struguri. Dar voi nu credeţi, pentrucă, după cum v’am spus, nu sînteţi din oile Mele (Ioan 10:26).
Ucenicul Toma a cazut complet la examenul de credinta. Totusi pentru ca a fost ales ca ucenic, Domnul Cristos ii daruieste credinta adevarata. Credinta noastra va esua, credinta daruita de El va rezista. Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios. Drept răspuns, Toma I -a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ,,Tomo” i -a zis Isus, ,,pentrucă M’ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.” (Ioan 20:27-29).
Credinta mantuitoare este exclusiv lucrarea Domnului Isus. Noi credem dar cu credinta furnizata de El. Să ne uităm ţintă la Căpetenia (archēgos) şi Desăvîrşirea (teleiōtēs) credinţei noastre, adică la Isus (Evrei 12:2). Credinta de la El nu ramane la jumatatea drumului, ci ajunge la final, la poarta cerului. Garantorul este El. Deaceea in capitolul 10 din aceasta epistola Pavel spune ca noi nu suntem din aceea care dau inapoi ca sa se piarda, ci au credinta pentru mantuirea sufletului.
Simon vrajitorul a crezut si a fost si botezat, dar credinta era a lui, nu de la Domnul, si de aceea nu ramane. Chiar Simon a crezut; şi dupăce a fost botezat (Fapte 8:13). Tu n’ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu (Fapte 8:21).
Credinta mantuitoare decurge din alegerea suverana facuta de Dumnezeu pentru mantuire. Şi toţi cei ce erau rînduiţi (tassō) să capete viaţa vecinică, au crezut. (Fapte 13:48). In Romani 13:1 Pavel foloseste acelasi termen cand spune ca stapanirile au fost randuite de Dumnezeu.
Pavel pune sub semnul intrebarii credinta multor corinteni datorita gravelor abateri de natura morala si doctrinara din acea biserica. Deci cei care traiesc ca paganii nu au credinta mantuitoare ci o credinta de sorginta umana. Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sînteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sînteţi lepădaţi. (2 Corinteni 13:5).
Credinta este darul lui Dumnezeu, nu fapta omului: Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8,9).
Nici un apostol nu a cazut de la credinta, afara de Iuda caruia Domnul i-a spus de la inceput ca este un drac. Apostolul Petru ne spune tuturor ca avem credinta de acelasi pret cu a lui, deci toti cei autentic nascuti din nou nu vor cadea de la credinta. Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către ceice au căpătat (lagchanō) o credinţă de acelaş preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos (2 Petru 1:1). In acest verset se intampla un lucru extraordinar. Credinta care s-a capatat asa cum spune Petru, este credinta care ne-a revenit prin tragere la sorti, acesta este sensul cuvantului lagchano in limbajul original. Deci noi nu puteam sa determinam sortul nostru, ci a fost determinat de Dumnezeu. “Tu îmi îndrepţi sorţul meu” (Psalm 16:5). Credinta de la El data noua are acelasi pret cu credinta apostolica!

Concluzie:

Oriunde in Noul Testament se vorbeste de cadere de la credinta, se are in vedere o credinta produsa de om care este un act religios fara interventie divina. Acest tip de credinta este temporar si nu duce la mantuire ci la apostazie.
In urmatorul articol vom vedea cum apostolii nu se asteptau ca toti membrii bisericii sa fie crestini autentici. Deaceea avertismentele cu privire la caderea de la credinta se adreseaza nu credinciosilor ci celor ce se inseala singuri.

SURSA AICI:

http://ioan8.wordpress.com/2013/10/09/stiati-ca-in-noul-testament-nu-tot-ce-este-credinta-duce-la-mantuire/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s