„Sta pocainta in haine?”

Stă pocăința în haine?

De A.Croitoru.

Circulă o prostiuță prin bisericile românești sub forma asta„pocăința nu stă în haine” sau „pocăința nu stă în batic și fustă.”De cealaltă parte a baricadei avem oameni care propovăduiesc duminică de duminică că pocăința stă în haine, în fustă și batic. Sunt două extreme și adevărul este undeva la mijloc. Trebuie doar descoperit – el e acolo.
Pentru prima categorie de oameni aș spune că Biblia accentuează de multe ori legătura dintre interior (inimă) și exterior. Deodată ce Biblia stabilește clar această legătură între starea morală/spirituală a inimii și exterior înseamnă că este corect să afirmi că într-un sens pocăința stă în haine. Să luăm câteva exemple:

Proverbele 7:10 Şi iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.

Geneza 3.7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

Marcu 5:15 Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.

1 Timotei 2.9-10 Vreau, de asemenea, ca femeile să se roageîmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.

1 Petru 3.3-4 Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei.

Femeia curvă din Proverbe 7.10 se exteriorizează fiind „îmbrăcată ca o curvă.” Există așadar o îmbrăcăminte care arată că ești curvă și, de asemenea, invers, o îmbrăcăminte care arată că nu ești curvă. Bineînțeles că există ipocrizie și variații.

În Geneza 2-3 îmbrăcămintea este legată de căderea în păcat. Dumnezeu Însuși face șorțuri de piele rezistente pentru oameni pentru a le acoperi goliciunea pe care o simțeau datorită păcatului. Nesimțirea și dezgolirea nu este un semn de maturizare spirituală sau „libertate.”

În 1 Timotei 2 practica duhovnicească a rugăciunii este legată într-un mod strâns de îmbrăcămintea cuviincioasă deoarece ambele sunt acțiuni spirituale deodată ce îmbrăcămintea reflectă inima care se roagă. Îmbrăcămintea trebuie să fie o oglindă a inimii.

În 1 Petru 3 este dat îndemnul ca podoaba să nu fie afară ci îninimă. Contrastul este evident arătând că cele două posibilități se exclud reciproc. Acest tip de împodobire aparține „sfintelor femei” legându-se din nou îmbrăcămintea de sfințenie.

Unde se greșește? Se greșește când se face o afirmație absolută care leagă în mod extremist pocăința doar de haine. Formularea corectă ar fi: „pocăința nu stă doar în haine.” Acesta ar trebui să fie răspunsul cizelat al celor care sunt mai „libertini” în acest domeniu. Sau fraza ar suna corect astfel: „pocăința nu stă în principal în haine”. Această reformulare arată că pocăința nu stă exclusiv în purtarea unui anumit tip de îmbrăcăminte. Sau altfel spus – pocăința nu trebuie limitată la purtarea hainelor. De ce stă totuși o parte din pocăință în purtarea hainelor? Care este explicația?

1. Explicația logică este că inima se reflectă în afară prin comportament, acțiuni și chiar îmbrăcăminte. Așadar îmbrăcămintea este o parte a exteriorului nostru care reflectă inima. Dacă inima este pocăită atunci se va vedea această pocăință și în îmbrăcăminte.

2. Pe de altă parte, dacă obișnuiai să păcătuiești prin îmbrăcămintea indecentă, extravagantă, strălucitoare și exhibiționistă atunci cu siguranță pocăința are de-a face în mod direct cu renunțarea la acest tip de îmbrăcăminte. Deci pocăința se leagă de îmbrăcăminte.
Pe de altă parte, fanaticii ar trebui să răspundă libertinilor reformulând expresia astfel: „pocăința stă și în haine”. Acest „și” arată că pocăința stă în principal în altceva dar cuprinde și acest domeniu – ceea ce este perfect adevărat. De ce stă pocăința în principal în altceva și nu în haine?

1. Datorită locului din care începe pocăința. Pocăința începe din inimă și nu din schimbarea exteriorului. Pocăința nu stă în primul rând în ceea ce se vede ci în ceea ce nu se vede. Pocăința este ceva din inimă.

2. Pe de altă parte, deodată ce cineva se poate îmbrăca cuviincios din motive false înseamnă că purtarea hainelor decente nu este un semn distinctiv/unic/principal al pocăinței. Și o curvă se poate îmbrăca decent dacă ar vrea – asta nu o transformă în pocăită.

3. Cel mai ușor de schimbat este exteriorul. Chiar faptele bune exterioare sunt ușor de făcut. Moralitatea este experimentată de mulți atei. A fi decent ține pentru unii oameni de educație, cultură și de bun simț și nu de pocăință.

http://blogultrezirespirituala.wordpress.com

Anunțuri

Un gând despre “„Sta pocainta in haine?”

  1. Pocainta sta in toate aspectele vieti.Daca ai fost mintuit scos desupt influienta lumi, atunci intelegi ca purtarea ta este deosebita decit a celor care nu cunosc pe Mituitoru.Cred ca nu se intelege ce inseamna sa fi pocait.In limba Greaca inseamna schimbarea gindurilor , a mentalitati de a gindi si implicit a comportamentului.Pocainata intrun suflet face diferenta intre el si un ne credincios.Ap, Pavel spune, Voi sunteti o priveliste pentru cei de afara.Asa ca o inima schimbata de Dumnezeu nu are nevoie sa-i spuna cineva cum sa se imbrace, cum sa se comporte in socetate.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s