„Despre Depresie,prin prisma Scripturii.”

Despre depresie, prin prisma Scripturii

de Gary E. Gilley

Omul care stătea în faţa mea pur şi simplu nu-mi răspundea la întrebări. Stătea nemişcat şi privea îndelung la podea. Faptul că trecuse printr-o grea perioadă de stres era cunoscut de toţi cei dragi lui, dar că era atât de aproape de „limită” a constituit o surpriză pentru noi toţi. Curând el va ajunge la secţia de psihiatrie a spitalului local, sub administrarea medicamentaţiei şi fiind supus atât terapiei individuale cât şi celei în grup. Din nefericire viaţa lui nu va mai fi niciodată aceeaşi. Omul acesta ajunsese în această stare aprofundată de depresie (unii o denumesc, „clinică”) din cauza unor decizii nebiblice şi păcătoase pe care le-a luat în viaţa lui. Dar chiar dacă în cele din urmă el şi-a învins depresia, consilierea de care a avut parte între timp i-a întărit şi confirmat tocmai acele decizii greşite. Pentru că într-un final, el îşi va părăsi nevasta şi copilul, va lăsa biserica şi îşi va vedea de stilul lui de viaţă păcătos.

Se spune că problemele din căsnicie reprezintă cauza numărul unu pentru care în Statele Unite oamenii solicită consiliere. Deprimarea vine imediat pe locul doi. Apoi, problemele financiare sunt principalul motiv pe care mulţi îl indică ca sursă a depresiei lor. Putem să înţelegem de ce este aşa, având în vedere datoriile mari pe care oamenii le au în zilele noastre, cu toate acestea nu privim decât la vârful aisbergului. În fapt, problemele noastre financiare pot fi doar un bun indiciu că multe alte aspecte ale vieţilor noastre au scăpat de sub control şi că împreună ele ne pot arunca în depresie.

Într-adevăr cu toţii avem zile când ne simţim apăsaţi, bulversaţi, plictisiţi sau epuizaţi. Poate denumim aceste stări forme moderate de depresie, dar poate descurajare ar fi un termen mai potrivit pentru ele. A ne aştepta să trăim în această lume fără a cunoaşte deziluzii ocazionale sau mâhniri, ar fi complet nerealist. Practic fiecare personaj important al Bibliei a cunoscut momente de mâhnire, de apăsare sau de tristeţe, inclusiv Isus Hristos. O parcurgere rapidă a Psalmilor, a cărţilor Ieremia şi Ecleziastul ne va releva că o parte destul de mare a vieţii, chiar şi a celor evlavioşi, este deprimantă până la lacrimi, plină de tristeţe sau dezorientare. Cu toate acestea, Dumnezeu nu se simte obligat să se scuze pentru asta. Dimpotrivă, ne aduce la cunoştinţă că El se foloseşte de toate acestea pentru a ne conforma definitiv chipului Fiului Său, adică pentru a întipări profund în noi caracterul Lui (Iacov 1:2-4, Rom.8:28,29 şi Rom.5:3-5). Trăirea perfectă a unei fericiri netulburate şi cunoaşterea împlinirii totale fără să mai resimţim efectele păcatului, ne aşteaptă doar în eternitate. Goliciunea, mâhnirea şi insatisfacţia cunoscute în această viaţă reprezintă consecinţele directe ale păcatului care lucrează în lume. În ciuda acestui fapt, Dumnezeu foloseşte aceste încercări pentru a ne împiedica să devenim prea comozi în situaţia noastră prezentă. Urmărind ca asemenea lui Avraam şi noi să aşteptăm „cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.” (Evrei 11:10). Astfel că, deşi ne bucurăm de o mare pace în Hristos şi avem multe lucruri frumoase şi minunate de care să ne bucurăm în această viaţă, ar fi fără îndoială nebiblic să emitem o astfel de pretenţie.

Să ne dăm seama că dacă noi ne aşteptăm să ne simţim ocazional descurajaţi, alţii se luptă cu nişte depresii profunde. Putem defini depresia după cum urmează: „acea dispoziţie de neputinţă, sentiment sau simţământ de deznădejde care se concretizează într-un refuz de a mai trăi.” Un om ajuns în această stare, cel puţin parţial se va stinge. Adică, va înceta să mai funcţioneze normal în mai multe domenii ale vieţii sale. Omul deprimat va dori să doarmă mai tot timpul (sau, cel puţin să zacă într-un fotoliu toată ziua), s-ar putea să-i vină foarte uşor să plângă, poate nu va mai merge la muncă, sau nu va mai face treburile necesare într-o casă, ori s-ar putea opri să mănânce, sau va mânca tot timpul. Ajuns în acea stare, omul va considera că viaţa este fără rost. Scopul acestui studiu este să privească la cauzele depresiei, urmările depresiei, iar în final, cum să lupţi cu depresia în felul lui Dumnezeu !

Cauzele depresiei

Este important să ne dăm seama că deprimarea nu este o problemă de sine stătătoare, sau una izolată. Ea reprezintă o reacţie faţă de ceva anume. Din acest motiv Scriptura nu spune aproape nimic despre deprimare. Pur şi simplu, nu pomeneşte de ea! Cu toate acestea, are multe de spus despre originile depresiei.

Biblia ne învaţă că depresia nu este cauzată de anume circumstanţe prezente în viaţa noastră, ci mai precis de acele reacţii nebiblice ale noastre faţă de respectivele circumstanţe (desigur, cu excepţia anumitor probleme fizice sau tulburări mintale de care ne vom ocupa imediat). Lucrul acesta se poate dovedi atât biblic cât şi în urma observaţiei. Exemple ale modului diferit în care Iuda şi Petru au reacţionat la păcatele lor se găsesc din belşug în Scripturi. Apoi, în viaţa de zi cu zi îi vedem pe unii cum se mâhnesc şi se arată constant deprimaţi poate din cauza unui accident care i-a lăsat schilozi pe viaţă. Sau, aflăm de persoane precum Joni Erickson Tada care în cele din urmă au putut să se folosească de situaţii similare ca de un prilej pentru a se împlini spiritual. Deosebirea vedem, constă din răspunsurile lor.

Din nefericire, omul deprimat de regulă nu ia o singură decizie nebiblică la problemele sale, mai degrabă el deja a luat o serie de astfel de decizii, complicând în acest fel procesul recuperării sale. Ştim că o gândire greşită rezultă într-un comportament iresponsabil, un fapt care adânceşte depresia cuiva, fapt care la rândul lui stimulează să se gândească şi mai greşit în continuare…(„Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui”, Prov.5.22).

Cu alte cuvinte, depresia apare adesea în urma unui ciclu descendent în care am intrat printr-o problemă, am reacţionat faţă de ea într-un mod păcătos, cauzând o complicare a problemei şi urmând o serie de alte răspunsuri păcătoase (greşite) din partea noastră, etc. Aşa cum vom afla mai târziu, acest ciclu trebuie stopat şi trebuie început un ciclu de reacţii biblice ascendente.

Unele dintre cauzele generale ale depresiei

Problemele fizice

Unii oamenii pot suferi de depresie ca urmare a unei afecţiuni a creierului sau a unui alt tip de boală. Alţii poate au fost diagnosticaţi cu un dezechilibru chimic şi deşi trebuie să lăsăm loc acestei posibilităţi, nu credem că această cauză este chiar aşa de comună cum consideră unii. Teoria dezechilibrului chimic a atins proporţiile unei mode în prezent, în consecinţă terapia principală la care se recurge pentru cei deprimaţi fiind medicaţia. Însă atunci când cineva este diagnosticat ca suferind de un dezechilibru chimic al creierului, acesta ar trebui să-şi pună următoarea întrebare (sugerată de către doctorul Bob Smith, un medic creştin care aduce o contribuţie serioasă la consilierea biblică): „Despre care element chimic este vorba şi cât de dezechilibrat este?” În cele mai multe cazuri răspunsul la această întrebare va fi, „nu ştim.” Un asemenea răspuns venit din partea comunităţii medicale ar trebui fără îndoială să-l pună serios pe gânduri pe un credincios.

Ce se mai întâmplă este că în loc de a-i învăţa pe oameni cum să se ocupe de problemele lor, de prea multe ori acestea le sunt pur şi simplu îngropate în medicamente. Şi deşi utilizarea medicamentaţiei pentru tratarea depresiei este tot ce are mai bun lumea necredincioasă de oferit, din fericire la dispoziţia creştinului se mai găsesc câteva resurse. Cu asta în minte, ar fi foarte înţelept să apelăm la medicamente ca ultim resort, dar nu ca o primă soluţie. Ar trebui să începem examinând atent concepţiile şi faptele din vieţile noastre care s-ar putea să stea la baza problemei noastre. Cu toate acestea, E. Fuller Torrey (un cercetător în psihiatrie care nu subscrie la poziţia noastră asupra psihologiei) recunoaşte că în jur de 5% dintre numărul celor care ajung la un psihiatru este reprezentat de cei care de fapt suferă de boli congenitale sau afecţiuni ale creierului, circa 75% este reprezentat de cei care pur şi simplu întâmpină probleme în viaţă, iar restul de 20% este reprezentat de cei care într-adevăr necesită o examinare atentă pentru a se putea trage o concluzie (din, How to Counsel from Scripture, pag. 4). Acestea fiind spuse, noi mai recomandăm şi o examinare completă a celui care se luptă cu o puternică depresie.

Oboseala fizică şi/sau emoţională cât şi obiceiurile alimentare proaste pot de asemenea constitui un factor. Din cartea I a Împăraţilor, în cap. 19, aflăm că o principală cauză a deprimării lui Ilie pare să fi fost sfârşeala lui, adică extenuarea fizică de care el a fost cuprins. Ca prin urmare, prima terapie a lui Dumnezeu pentru Ilie aflăm că au fost mâncarea şi somnul (de la versetele 5 la 8). Mai încolo Dumnezeu l-a ajutat pe Ilie să-şi ia ochii de la el însuşi şi să-i îndrepte la Dumnezeu (ce-şi revela suveranitatea Lui între timp, vezi versetele 11 şi 13). După aceea, l-a mai ajutat să arunce o privire realistă asupra vieţii (vers.18), în cele din urmă Dumnezeu reuşind să-şi implice din nou profetul în lucrare (de la versetele 15 la 19). Întregul proces a durat mai multe săptămâni.

Exemplul lui Ilie este unul pe care cel deprimat ar trebui să-l examineze fiindcă asemenea acestui mare om al lui Dumnezeu, mulţi dintre cei ce suferă de depresie adesea îşi îndreaptă toată atenţia asupra lor înşişi în loc de a o acorda lui Dumnezeu sau altora. În plus, această eroare este de multe ori agravată suplimentar prin extenuare şi o dietă inadecvată. Adesea remediul constă din redirecţionarea atenţiei noastre, cât şi din odihna şi alimentaţia corespunzătoare.

Vinovăţia

Psalmii 32, 38 şi 51 descriu la unison deprimările celui vinovat. (Notaţi aici Psalmul 32:3-5 unde s-a spus: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.”) Astfel că unii cred că sursa numărul unu a depresiei este reprezentată de vinovăţia persistentă din viaţa cuiva. Adeseori această vinovăţie este rezultată din păcatele anilor petrecuţi în care iertarea lui Dumnezeu nu a fost niciodată solicitată ori primită. Iar dacă vinovăţia nu este înlăturată în urma mărturisirii păcatului (1 Ioan 1:9), depresia va fi rezultatul firesc. Creştinii nu ar trebui să se aştepte să practice păcatul cu bună-ştiinţă fără să suporte consecinţe, dintre care una poate fi depresia.

O perspectivă nebiblică asupra vieţii

În Psalmul 73 îl vedem pe Asaf că este deprimat din cauza faptului că celor răi le merge bine. El a ajuns să creadă că degeaba a trăit el curat în timp ce necredincioşilor le mergea din plin. Ps. 73:12, 13 ne spune, „Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile. Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mânile în nevinovăţie.” Doar atunci când acesta priveşte viaţa din punctul de vedere al lui Dumnezeu (aceasta fiind perspectiva biblică!), ajunge în stare să se ridice din deprimarea lui. Aşa că în Ps. 73:16, 17 el spune: „M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în sfântul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.” Într-o lume confuză, o perspectivă nebiblică asupra vieţii n-are cum să nu fie o cauză majoră a depresiei.

O viaţă cu priorităţi greşite

Întrebaţi-l pe orice creştin care-i sunt priorităţile vieţii sale şi va răspunde: Dumnezeu, familia şi munca (enumerându-le exact în această ordine). Cu toate acestea, să recunoaştem că priorităţile noastre sunt stăpânite de ceea ce se poate denumi „tirania urgentului”, lucrurile din viaţa noastră care fac cel mai mare zgomot fiind şi cele care reuşesc în cele din urmă să ne solicite cel mai mult atenţia.

Drept urmare, descoperim că timpul nostru este în realitate dominat de muncă, de ducerea copiilor în excursii, de menţinerea casei, de desăvârşirea studiilor noastre sau de satisfacerea hobby-urilor, etc. Deşi toate acestea pot fi lucruri bune şi necesare, de multe ori ele ne lasă extrem de puţin timp să petrecem cu Dumnezeu sau familia. Atunci va veni inevitabil ziua când sursele noastre se vor epuiza (Ieremia 2:13 „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă”), ne vom confrunta cu epuizarea, şi ne vom crede loviţi poate de „criza vârstei de mijloc”, sau că vom suferi de cine ştie ce alte maladii nemaiîntâlnite. Jalnic, căci probabil nici nu ne vom da seama de adevărata natură a problemei!

Din fericire, problema reală este simplă şi limpede. Poate că nu am săvârşit vreun mare păcat, dar pentru atât de mult timp am ignorat „Izvorul apelor vii” încât în final am ajuns să plătim preţul. Adică, să suferim.

Standarde nebiblice

Dacă-i legalism, misticism sau perfecţionism, orice ar fi, ne evaluăm vieţile după standardul necorespunzător. Standardul lui Dumnezeu impune ca noi să fim nişte credincioşi în continuă formare, în creştere şi maturizare (vezi, Evrei 5:11, 2Petru 1:5-8 şi 2Petru 3:18). Nu suntem perfecţi, iar Dumnezeu ştie asta, în schimb ţinta noastră ar trebui să fie asemănarea noastră tot mai mare cu El.

Preocuparea faţă de sine

Ca şi creştini noi am fost chemaţi să acordăm altora întâietatea (vezi, Filip.2:3,4 şi Fapte 20:35), şi să ne preocupăm cu Dumnezeu (Matei 6:33). Însă totul din societatea noastră se opune, învăţându-ne mai degrabă să ne preocupăm de sine. Ne este spus să ne respectăm pe noi înşine, chiar să ne iubim pe sine, să ne afirmăm sau să fim încrezători în sine, mai ales, să ne purtăm de grijă, ş.a.m.d.

Dar Isus ne-a spus să ne lepădăm de sine, care înseamnă să ne abandonăm pe sine Lui (Luca 9:23, 24), apoi ne-a mai învăţat să nu ne punem nici o încredere în lucrurile pământeşti sau fireşti (Filip.3:3), iar ca un semn al vremurilor noastre rele ne este relevat faptul că oamenii sunt iubitori de sine (2Tim.3:2). Mai este atunci de mirare că cei ce trăiesc exact opusul la ce-i învaţă Scriptura, cu greu fac faţă vieţii?

Urmările depresiei

Fără îndoială că mai există şi alte cauze ale depresiilor, dar cele mai multe se includ în categoria generală a problemelor ridicate anterior. Doresc acum să pomenesc unele dintre urmările depresiei, adică acele experienţe pe care este probabil să le întâmpini când ajungi să fii deprimat.

Înainte însă, ar fi de folos să evidenţiez acest lucru: chiar dacă ni se poate întâmpla să fim deprimaţi, noi suntem încă socotiţi răspunzători pentru faptele noastre. De pildă, în 2 Corinteni, cap. 12, ni se pomeneşte de o problemă fizică a lui Pavel care era binecunoscută pe atunci şi care nu era vina lui. Fără îndoială că devreme ce s-a simţit rău de multe ori şi poate a suferit enorm de respectiva boală, Pavel ar fi avut tot dreptul să fie un pic iritabil şi deprimat. Dar, nu a fost deloc aşa! (2Cor.12:9, 10 „Şi El mi-a zis: ,,Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.”) Sper că devine evident atunci că problemele şi durerea nu ne dau dreptul să ne purtăm păcătos!

Astfel că deşi omul poate să nu fie considerat vinovat de problema lui iniţială, el este totuşi socotit răspunzător de a-şi trăi viaţa într-un mod plăcut lui Dumnezeu, iar când nu reacţionează biblic, ci în loc devine posomorât, plin de compătimire de sine, sau de mânie, depresia poate fi urmarea pe care să o sufere.

Scriptura oferă nişte descrieri foarte clare ale celor deprimaţi. Ne spune că îi caracterizează,

mâhnirea şi pesimismul (Ps. 32:3)
apatia şi oboseala (Ps. 32:4)
disperarea (Ps. 38:2-4 şi vers.10)
problemele fizice – durerile de spate, durerile de cap, etc. (Ps. 38:5-8)
izolarea (retragerea din lume) – blamarea frecventă a altora (Ps. 38:11; Ps. 55:6-8)
sentimentele de vinovăţie şi persistenţa vinei (Ps. 51:3)
lipsa somnului, sau somnul tulburat (Ps. 42:2, 3)
pierderea productivităţii (a eficienţei la lucru) (1Împăraţi 19:3-5)
contemplarea morţii, ori a sinuciderii (1Împăraţi 19:4)
Cum să luptăm cu depresia

Vom privi acum la nişte acţiuni practice şi biblice pe care le putem întreprinde pentru a ne învinge depresia, în funcţie de cauză.

Acceptaţi-L pe Hristos

Hristos nu se va lăsa manipulat! Niciodată El nu trebuie căutat pentru vreun alt motiv decât de dragul Lui. Însă unul dintre beneficiile nemaipomenite ale primirii noastre în familia Lui este iertarea păcatelor noastre (Rom.5:1-11). Aşa cum am aflat înainte, de multe ori depresia este o consecinţă a unei vinovăţii rămase nerezolvate. Mântuirea însă, ne înlătură acea vinovăţie.

Schimbaţi-vă felul de a gândi

Într-o mare măsură sentimentele noastre ascultă de gândurile pe care le nutrim. Ar fi înţelept ca cel deprimat să-şi ţină un jurnal al gândurilor sale atunci când este la pământ. În acest fel, acele gânduri ale sale care-l conduc la deprimare să poată să fie înfruntate onest printr-o mentalitate biblică (Filip.4:8 şi Rom.12:2). Spre exemplu, un om deprimat ca urmare a compătimirii de sine, trebuie să se arate îndeajuns de sincer încât să recunoască că această atitudine este păcătoasă. Gândurile sale de compătimire trebuiesc atunci mărturisite imediat şi înlocuite cu cele care-l onorează pe Dumnezeu şi sunt conforme Scripturii (exemple, Rom.8:28 şi Iacov 1:2-4).

Împotriviţi-vă comportamentului păcătos

Trebuie să evaluaţi toţi factorii (incidentele, etc.) şi/sau obiceiurile din vieţile voastre care au dus la reacţiile faţă de problemele iniţiale. După aceea, ar trebui să aflaţi ce acţiune biblică trebuie întreprinsă şi prin puterea lui Dumnezeu să înlocuiţi respectivele reacţii păcătoase cu atitudini biblice, recurgând la principiul „dezbrăcării-îmbrăcării” explicat în Efeseni 4:22-24.

Slujiţi-le semenilor voştri

Oamenii deprimaţi tind să devină obsedaţi de sine. Drept urmare, depresia lor se agravează. În consecinţă, unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poate face cel deprimat, ar fi să se preocupe de cei din jur (Filip. 2:4).

Să nu înţelegeţi greşit! Noi nu venim aici cu o nouă tehnică de învingere a depresiei, cât ne dorim să-i încurajăm pe unii să revină la perspectiva biblică asupra vieţii. Este adevărat că atunci când uităm de noi înşine şi ne îndreptăm atenţia asupra altora, îi suntem plăcuţi lui Dumnezeu. Ca un beneficiu secundar, cel deprimat s-ar putea să se trezească înviorat spiritual.

Concentraţi-vă atenţia asupra purtării, şi nu asupra simţămintelor

Nu faceţi ceea ce faceţi fiindcă vă simţiţi într-un anume fel, mai degrabă vă simţiţi aşa din cauza a ceea ce faceţi şi gândiţi (Filip.4:6-9). Amintiţi-vă pentru asta de purtarea lui Cain (Gen.4:5-8).

Concepeţi un plan anume de acţiune

Puneţi-vă la punct un plan de atac împotriva acelor porniri păcătoase ale inimii omului care o fac să cedeze repede simţămintelor în loc de a rămâne pe calea responsabilităţii creştine. Întocmiţi-vă o listă de opţiuni şi paşi pe care să-i urmaţi pentru a rezolva această situaţie.

Îmbunătăţiţi-vă „frecvenţa” la biserică

Retragerea şi izolarea voastră reprezintă unul dintre cele mai nefericite lucruri pe care le puteţi face în cazul în care vă simţiţi deprimaţi deoarece aceste acţiuni conduc tocmai la adâncirea depresiei şi a obsesiei de sine. Mai degrabă, s-ar cuveni să ne găsim în preajma celor care pot să ne ridice şi să ne încurajeze, chiar căutând să facem şi noi acelaşi lucru pentru ei (Gal.6:1 şi Evrei 10:24, 25). Nu vrem sub nici o formă să se înţeleagă că învăţăm manipularea altora pentru ca nevoile noastre să fie împlinite, ci că ar fi înţelept să ne dăm seama că Dumnezeu ne-a pus în mijlocul unor fraţi de credinţă atât pentru a fi zidiţi dar şi pentru a zidi.

Aveţi grijă cu introspecţia

Deşi autoobservarea este importantă pentru a putea învinge depresia, aceasta poate deveni foarte nesănătoasă dacă este exagerată şi devine morbidă (1Cor.4:3-5).

Terminaţi cu răfuiala!

Răzbunarea sau alte forme de mânie pot cauza depresie (Rom.12:14-21 şi Efes.4:26, 27).

Asumaţi-vă responsabilitatea pentru depresie

A da vina tot timpul pe alţii, nu ajută deloc! Chiar atunci când alţii v-au greşit, depresia nu vă este cauzată de răul făcut, ci de reacţiile voastre păcătoase faţă de acesta.

Amintiţi-vă că există speranţă

Când afirmăm că în mare parte depresia este consecinţa reacţiilor noastre păcătoase şi nebiblice faţă de diverse probleme, noi putem părea foarte duri şi lipsiţi de înţelegere. De fapt, opusul e adevărat! Când ne dăm seama că tocmai respectivele reacţii ale noastre ne cauzează depresia, vom putea să ne ocupăm de ele aşa cum ne învaţă Dumnezeu s-o facem. Conştientizarea acestui fapt ne dă speranţă că prin ajutorul lui Dumnezeu, se poate ajunge la o îndreptare (Filip.4:13).

Rezolvaţi problema vinei

Chiar şi în viaţa unui credincios poate exista o vinovăţie nerezolvată. Dacă este aşa, iertarea lui Dumnezeu trebuie cerută şi primită (1Ioan 1:9). Apropo, niciunde în Scriptură nu suntem îndemnaţi sau învăţaţi să „ne iertăm singuri” fiindcă noi nu avem nici o putere să o facem. În schimb, doar Dumnezeu poate ierta păcatele, de aceea nouă ne revine responsabilitatea să-l credem pe cuvânt şi să primim iertarea Sa atunci când ne mărturisim păcatele.

Aveţi grijă de corp

Indiferent de cât de mult ne-am apropia de Dumnezeu, să ne amintim că nu suntem doar nişte creaturi spirituale. De aceea, rămâne să aveţi grijă de corpurile voastre. Somnul necesar, alimentaţia, odihna, recreerea şi exerciţiul fizic sunt utile în combaterea depresiei (amintiţi-vă iarăşi de exemplul lui Ilie, din 1Împăraţi, cap. 19).

Materialul de mai sus provine din articolul lui Gary E. Gilley, „Think on These Things”, publicat în decembrie 1997, volumul 3, numărul 10.

Tradus de Teo Macavei.

SURSA:http://www.rcrwebsite.com/depression.htm

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s