„Religia in care nu cred.”

Religia în care nu cred.

Religia mâinilor întinse și a ochilor dați pe spate. Religia extazului de orice origine și a lipsei de Cuvânt.

O religie plină de sentiment, dar fără pocăință.

O religie a pretențiilor dar a lipsei roadelor.

O religie a râvnei fără nici un pic de pricepere.

O religie în care catolici idolatri ce se numesc pe ei carismatici și
dansează în același ritm cu evanghelici fără evanghelie.

Apostolii n-au avut religia asta.
Apostolii stăruiau în Cuvânt, Pavel scria ”adu-mi cărțile”, nu chitara.
Toți apostolii învățau iar cei ce-i ascultau stăruiau în învățătura lor.
A fi plin de Duh nu înseamnă să îți crape pieptul de emoții, ci să-ți fie plină mintea de Cuvânt.
A fi fierbinte în Duhul nu înseamnă să-ți treacă fiori de emoții negândite pe șira spinării ci să-ți ”clocotească” în inimă cuvinte pline de farmec, cuvinte pentru Împăratul, cuvintele Lui.

Biserica primară nu era așa, nu era ca în poză…

Ei stăruiau în învățătura apostolilor. ”Care-i aia?” zic unii. ”Când te-am văzut noi?” întreabă ce-i ce-L caută pe la amvoane, prin temple. Ei se învățau unii pe alții, se îndemnau, se mângâiau unii pe alții, nu unul pe alții.

Biserica primară?
Ei stăruiau în legătura frățească, se vizitau unii pe alții, se întrebau de sănătate, de grijuri, de nevoi. Se ajutau, nu construiau temple, nu plăteau popi, nici zeciuială. La adunare se dialoga, ca în familie. Nu era circul din templele carismatice. La Troa se discuta așa de calm și liniștit, era o atmosferă atât de monotonă că unul a adormit pe geam și a căzut de la etajul 3. În mod sigur dacă apostolul Pavel urla vorbind, rămânea treaz omul.

Ei stăruiau în frângerea pâinii. Des, se pare că în fiecare zi, astăzi unora le este greu și în fiecare săptămână. Și ferească Dumnezeu s-o dea unul neordinat. Uite sunt peste 23 de ani de când frângem pâinea fără a fi ”ordinați” și Dumnezeu ne-a dat din harul Său. Vestim moartea Domnului!

Ei stăruiau în rugăciune. Nu se arată des că în public, Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm în odăiță, cu ușa închisă.
Nu trimiteau bilete nicăieri pentru că nu aveau amvoane, desigur nici temple.

În religia din poză nu cred!

Astăzi cea mai acceptată învățătură este învățătura că n-are importanță ce învățătură ai! Că învățătura nu e importantă.

Atunci de ce ar fi importantă învățătura că ”n-are importanță ce învățătură ai”?

E un fel de tăierea crăcii de sub picioare: emoționiștii învață pe alții că ”învățătura e ”literă” și nu e importantă”, dar ei susțin și învațăferoce această învățătură! Să râzi? Să plangi?

http://vesteabuna.wordpress.com

Un gând despre “„Religia in care nu cred.”

  1. Oamenii pot crede in ce vor ei. Dar un copil al lui Dumnezeu nu poate crede decat in Dumnezeu care i-a dat aceasta credinta. Vezi Efeseni 2;8..Fireste poti sa iti alegi orce religie doresti. Cel nascut din nou in a carui viata a intervenit Dumnezeu are un singur scop, sa slaveasca pe Cel ce la adus la viata din moarte.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s