„Copilasilor,paziti-va de idoli.”

,,Copilasilor, paziti-va de idoli!”

(1 Ioan 5:21)

 

De Carroll R. Bierbower

 

 

Prefata

MESAJUL acestei brosuri este scris poporului Domnului.  Lumea nu cunoaste nimic despre aceste lucruri; ei nici macar nu-i pasa in vreun fel de Dumnezeu si de Cuvantul Sau.  Adevaratul credincios spune: „Cuvantul pe care il am, il tin ascuns in inima mea, de aceea am putere sa nu pacatuiesc impotriva Lui.” Cuvantul Sau este pur si este pentru totdeauna „neschimbat in Cer”.  Citim asa: „Cuvantul Domnului ramane in veac”; in lumina Cuvantului Sau infailibil, noi ar trebui sa fim sarguinciosi, pentru a fi „gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina, si in pace”.  Tinta noastra este cereasca, nu pamanteasca.  Nu tot asa este cu un credincios carnal, firesc.  Lucrurile placute ale acestei lumi, sarbatorile si distractiile, il atrag mai mult decat cararea separarii pe care Domnul nostru o cere poporului Sau, el gasind o multime de scuze pentru nesupunerea lui.

Vorbind despre ai Sai, Domnul nostru a spus: „Ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume.”  El de asemenea a spus: „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume.”   De ce?  Pentru ca „Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.”  Este infiorator, dar adevarat.  „Suflete prea curvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu?”  Nu ar trebui ca aceasta sa ne motiveze sa ne cercetam pe noi insine, ca sa nu fim gasiti printre cei care merg jos in iad?

Daca suntem ai Lui, atunci suntem „…o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi”.  Noi nu mai facem lucrurile care ne-au atras odata, si nu mai mergem in locurile pe care obisnuiam sa le frecventam.  Nu mai suntem gasiti printre cei cu care ne amestecam odata pentru ca „toate lucrurile s-au facut noi”.  Este aceasta adevarat in viata ta crestina?  Haideti sa nu uitam ca supunerea fata de Cuvantul lui Dumnezeu este semnul care identifica un adevarat credincios.  Poti tu spune impreuna cu psalmistul: „Povatuieste-ma pe cararea poruncilor Tale, caci imi place de ea”, si din nou: „iubesc poruncile Tale, mai mult decat aurul, da, mai mult decat aurul curat”.  Este aceasta cale prea stramta?  Nu auziti aceste cuvinte: „Ma iubesti tu mai mult decat acestia?”

„De aceea, prea iubitii mei, fugiti de inchinarea la idoli.”  Ce inseamna aceasta?  De ce spune Dumnezeu: „copilasilor, paziti-va de idoli”?  Dictionarul Webster spune: idolatria este „dragoste excesiva sau veneratie pentru orice”.  Dumnezeu este un Dumnezeu gelos si El nu va imparti dragostea poporului sau cu nici un fel de idoli.  Sarbatori precum Craciunul, Pastele, Vinerea mare, Postul mare (sau Postul Pastelui), Sfantul Valentin, Halloween si altele, sunt pagane, lumesti si idolatre, iar daca noi le sarbatorim sau avem vreo participare in aceste sarbatori, ne facem vinovati de idolatrie.  Daca nu crezi aceasta, du-te la Enciclopedia ta, si citeste acolo cand au inceput, cine le-a inceput, pentru ce scopuri au fost facute si sunt folosite.  Apoi intreaba-te: pot eu, ca si crestin, sa am ceva de-a face cu ele?

Cum putem noi trai „in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie” luand parte la aceste distractii si sarbatori?  Dumnezeu pune o intrebare: „Ce intelegere poate fi intre Cristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios?  Cum se impaca Templul lui Dumnezeu cu idolii?”  ,,Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu.”

 

 

Idolii

 

Cand cineva se gandeste la idolatrie in ziua de azi, crede ca aceasta este o expresie care apartine epocii intunecate, sau asa-ziselor „tari pagane”.  Poporul Domnului a fost intotdeauna avertizat cu privire la aceste lucruri in timpul Vechiul Testament la fel ca in era Noului Testament.  Aceasta a fost o regula stricta data neamurilor: „sa se fereasca de pangaririle idolilor” (Fapte 15:20).  Idolatria este mentionata printre faptele firii, si „cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” (vezi Galateni 5:19-21).

Idolatria a fost intotdeauna marele pacat care a aprins mania Domnului impotriva lui Israel.  Cand Moise se afla pe munte pentru a primi cele doua table ale legii, poporul lui Israel a venit la Aaron si i-a spus: „Haide! fa-ne un dumnezeu care sa mearga inaintea noastra” (Exod 32:1).  Deci, ei si-au facut un vitel de aur, au dansat in jurul lui si i s-au inchinat.  Acesta era unul din zeii Egiptului.  Trei mii dintre ei au fost omorati din cauza acestui mare pacat.

Se pare ca natura umana este cea care vrea sa se inchine la ceva ce poate fi vazut si admirat; toti idolatrii fac asa. Copiii lui Israel au ajuns fata in fata cu o noua forma de inchinare atunci cand au intrat in tara Canaan.  Domnul le-a dat instructiuni inainte ca ei sa intre in tara promisa: „Sa nu te inchini inaintea dumnezeilor lor, si sa nu le slujesti; sa nu te iei dupa popoarele acestea, in purtarea lor, ci sa le nimicesti cu desavarsire, si sa le darami capistele”1 (Exod 23:24).  Dupa cum stim, Israel nu a facut asa, ci mai tarziu, odata cu trecerea timpului, a preluat inchinarea la idolii canaaniti.  Aceasta este o forma de inchinare ce s-a pastrat bine de-a lungul epocilor; totul a inceput cu Nimrod, vanatorul viteaz.  Nimrod a fost nepotul lui Ham, acel fiu rau al lui Noe.  El a construit turnul Babel, Babilonul original, vechea Ninive si multe alte orase.

Numele Nimrod vine dintr-un cuvant vechi ebraic insemnand „el s-a razvratit”.  Tot ce a fost scris despre Nimrod dovedeste ca el s-a razvratit, si in razvratirea lui si-a intemeiat o religie proprie.  Aceasta religie a imbratisat inchinarea la soare, la mama si prunc, acestea fiind numite „intreaga ostire a cerurilor” (2 Cronici 33:3).  Impotriva acestei religii pagane se vorbeste in Romani 1:25, „caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului”.  Exact in aceasta consta religia lui Nimrod, adica in inchinarea adusa creaturii, aceasta fiind femeia si fiul ei.

Copiii lui Israel se inchinau mamei si fiului babilonian, asa cum a strigat Ieremia impotriva lor.  Sunt doua zile sarbatorite atat de copiii lui Dumnezeu cat si de lume, in care religia si practica babiloniana s-a pastrat pura, mii de ani, cu mici devieri de la forma sa originala.  Au fost schimbate numele mamei si al fiului, dar religia practic a ramas neschimbata, dupa cum incerc sa demonstrez in acest articol.

Primul si cel mai popular idol pe care il vom lua in considerare este unul cunoscut sub denumirea de Craciun.

 

 

 

Craciunul

 

   „Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub orice copac verde.  Si acolo au ars tamaie pe toate inaltimile, ca si neamurile … si au facut lucruri rele, prin care au maniat pe Domnul.  Au slujit idolilor, despre care Domnul le zisese: ,,sa nu faceti lucrul acesta!” (2 Imparati 17:10-12).

Noi stim cu totii ca perioada sarbatorilor este foarte populara.  Orice timp de sarbatoare se pare ca face un puternic apel sentimental asupra inimii celor mai multi oameni.  Adaugati la aceasta emotia asteptarii, complexele unei constiinte care impune un vag respect pentru ziua cand se presupune ca s-ar fi nascut Cristos, si avem „Spiritul Craciunului”.  Nici o data din calendar nu este mai binevenita.  Batrani si tineri, bogati si saraci, piosi si vulgari, credinciosi si necredinciosi, cu o frenezie nemarginita, intra in competitia pentru „ziua de Craciun” ca apele unui rau revarsat ce spulbera totul in calea sa.  Craciunul este ziua cand forta motrica a acestei iubiri festive este adusa pe culmi.  Nici o alta zi nu o poate egala in desfraul trupesc.  Toate acestea, in acelasi timp, l-ar onora pe Cristos.  Asa cum citim in textul nostru: „Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub orice copac verde.”

In Vechiul Testament, de fiecare data cand cuvintele „stalp” sau „stalpi” apar ca obiecte ale inchinarii, acestea provin dintr-un cuvant evreiesc care inseamna „imagine a Astarteei si a pruncului Tamuz”.  Este aceeasi Astartee careia i se inchinau ca imparateasa a cerului.  Acesti stalpi sunt idolii Astarteei si fiului sau Tamuz, forma originala de inchinare la  mama si fiu.  Ea a fost numita „Mama lui Dumnezeu” la fel cum se adreseaza astazi „biserica” Romei Mariei.  Poate fi interesant in acest punct sa explic cum a ajuns aceasta inchinare sa se amestece cu asa numitele „biserici crestine”.

Paganii din Europa si Asia  se inchinau Astarteei si lui Tamuz in timp ce ii persecutau pe crestini timp de aproximativ 200 de ani dupa Cristos.  In biserica timpurie nu exista idolatrie pagana.  Oricum, este adevarat ca inca din vremea apostolilor s-au strecurat erori in biserici.  Cel mai mare dintre toate compromisurile s-a facut cand Constantin a imbratisat religia catolica.  Aceasta noua religie, el a facut-o religia imperiului sau.  Pentru intaia data, o „biserica” asa-zisa crestina a devenit religie de stat.  Constantin insusi a prezidat Conciliul de la Niceea in 325 d. Cr., facandu-se pe sine capul bisericii si al statului. Acestea oricum au adus multe dificultati; si anume, marile neintelegeri dintre Roma pagana cu inchinarea la Astartee, imparateasa cerurilor, mama zeului soare Tamuz si Tamuz ca dumnezeu, si inchinarea la Maria si Isus.  Atunci „biserica” apostata revenise deja la sarbatorirea de „zile, luni, vremi si ani” intorcandu-se la „invataturi incepatoare, slabe si saracacioase”, dorind sa se intoarca in robie.  Fiindca „biserica” era deja implicata in inchinarea la moaste, apostazia ei era asa de completa incat ea nu se mai impotrivea idolatriei.

Paganii se inchinau la imparateasa cerului, iar pana in acest moment catolicii se inchina Mariei.  Paganii din Roma se inchinau nasterii si invierii lui Tamuz, marele zeu soare; „biserica” se inchina lui Cristos ca si Fiu al lui Dumnezeu, nasterii (incepand de acum, dar nu inainte), si invierii.

Marea slujba pentru Constantin, conducator peste stat si biserica, a fost sa gaseasca unitate pentru supusii sai.  El fiind un foarte bun politician, a gasit raspunsul, iar paganii s-au ingramadit cu miile in „biserica”.  Raspunsul consta in simpla schimbare a numelor idolilor la care deja se inchinau.  Madona si fiul puteau fi primite de episcopii catolici, dar numele lor au trebuit schimbate.  Pentru pagani nu era decat o mica diferenta faptul ca numele lor nu mai erau aceleasi, cata vreme ei puteau sa-si pastreze in inchinare idolii mamei si fiului.  Numele mamei si fiului au fost deja schimbate de-a lungul timpului.  Mama si copilul in Egipt erau Isis si Horus, in India Isi si Iswara.  In Asia mama era Cibele si fiul Deoius; in Grecia ei erau Ceres si Plutus.  Asa cum putem vedea, actualele nume nu faceau o prea mare diferenta atata timp cat ei puteau sa-si serveasca zeii.

Oricum, ei au refuzat sa renunte la orice copac verde.  Inchinarea inaintea copacului este parte a inchinarii inaintea imparatesei cerului si a ostirii cerului. Ieremia a strigat impotriva acestor lucruri: „Asa vorbeste Domnul: ,Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor, si nu va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele.  Caci obiceiurile popoarelor sunt deserte. Taie un lemn din padure; mana mesterului il lucreaza cu securea; il impodobeste cu argint si aur, si ei il tintuiesc cu cuie si ciocane, ca sa nu se clatine” (Ieremia 10:2-4).  Aceasta practica s-a schimbat foarte putin in ultimii 2600 de ani, din timpul lui Ieremia; aceasta este practica identica a paganilor astazi.  De ce este bradul utilizat la inchinarea Craciunului?  Nu exista absolut nici un raspuns rezonabil.  Este doar un obicei, ti se spune.  Se asteapta de la tine sa te inchini copacului doar pentru ca „toata lumea” o face, pentru ca e obiceiul?  Aminteste-ti ca Scriptura ne spune noua ca „obiceiurile popoarelor sunt desarte”.  Ce obiceiuri?  Inchinarea la brad, bineinteles.  Inchinatorii la Baal nu vor renunta la copaci.  Un alt timp al tocmelii trebuia sa vina; astfel Constantin a trebuit sa lucreze la asta.  El i-a dat un nume crestin; va fi cunoscut ca pomul de Craciun.2  Deci, paganii nu s-au sinchisit prea mult de numele lui, atat timp cat puteau sa se inchine copacului.  Asa ca o alta piatra de hotar a fost trecuta de catre capul „bisericii” si statului. Daca este ridicat, in public sau in particular, bradul impodobit si sclipitor este doar simbolul orbitor de stralucitor al inchinarii la un dumnezeu fals.  Se presupunea de catre inchinatorii la Baal ca bradul a crescut peste noapte atunci cand Tamuz s-a ridicat spre soare.  Pomul a fost decorat si i s-a adus inchinare ca simbol al soarelui, de aceea, in acest anotimp, in a patra saptamana din decembrie, soarele se va naste din nou.  Prin aceasta se intelege ca zilele vor fi din nou mai lungi si soarele in sfarsit nu va mai disparea definitiv.  Din intamplare, in acest timp al anului Astarteea i-a dat nastere lui Tamuz.

Indiferent daca vrem sa admitem sau nu, sarbatorirea zilei de nastere provine de la paganismul lui Baal.  Acum, va rog sa observati ca Biblia ne relateaza despre doua zile de nastere care au fost sarbatorite; amandoua  s-au terminat cu crima.  Intai citim in Geneza 40:20, 22; „A treia zi, era ziua nasterii lui Faraon. El a dat un ospat tuturor slujitorilor sai; …iar pe mai marele pitarilor l-a spanzurat.”  Apoi citim in Matei 14 ca era ziua de nastere a lui Irod cand fata Irodiadei a dansat inaintea lui, iar aceasta s-a incheiat cu uciderea lui Ioan Botezatorul.  Acestea sunt singurele mentionari biblice ale celebrarii zilei de nastere.  Amandoua au fost sarbatorite de pagani, si amandoua s-au terminat cu crima.  Nu avem nici o relatare cu privire la sarbatorirea zilelor de nastere de catre crestini, decat dupa marea contopire dintre paganism si catolicism.  Exista un obicei in biserica timpurie, acela de a se aminti de moartea cuiva, mai degraba decat de nastere.

In 1 Corinteni 11:26 noi citim: „Pentru ca, oridecateori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El.” Oricum, cineva poate cerceta Scriptura in van pentru a gasi data nasterii Domnului nostru, sau pe cineva sarbatorind ziua nasterii Sale.  Aceasta ar trebui sa fie suficient de convingator – dar nu este.  Omul trebuie sa-si nascoceasca propria cale, in care nu exista nici o autoritate scripturala pentru inchinarea la „pruncul” Isus.  Sa-l ascultam din nou pe Pavel: „Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Cristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta” (2 Corinteni 5:16).  Noi, am descoperit  acum ca acestui Cristos nu trebuie sa-i fie adusa inchinare ca si cum ar fi un om firesc – cu atat mai putin ca prunc, ci ca „Domn si Cristos” (vezi Fapte 2:36).

„Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor” (1 Timotei 4:1-2).  Inchinarea la Astartee si Tamuz este in mod sigur doctrina demonilor, si lumea „crestina” a fost inselata sa se inchine lor.  Dupa cum se pare toate acestea sunt facute fara ca cineva sa fie deranjat de constiinta.

A fost un timp cand copiii lui Israel au spus:  „Ci voim sa facem cum am spus cu gura noastra, si anume: sa aducem tamaie imparatesei cerului, si sa-i turnam jertfe de bautura, cum am facut, noi si parintii nostri, imparatii nostri si capeteniile noastre” (Ieremia 44:17).  Aici betia se constituie ca parte a inchinarii mamei si fiului.  Aceasta nu s-a schimbat. In timpul Craciunului barbati si femei se imbata mizerabil cu lichiorul primit drept cadou, savarsind orice fel de viciu si destrabalare criminala.  In salbatice petreceri de Craciun, ei isi vand trupurile pentru a face rau, in jurul cadourilor de Craciun inconjurate de panglici – sampanie, coniac, vin si bere.  Alte mii, sau altii care de obicei nu se imbata, comit abominabilul pacat al lacomiei, ca niste animale carnivore nesatioase; iar in toate acestea numele lui Cristos este folosit in injuraturi vulgare si blasfemii de catre barbati si femei, baieti si fete care intentionat mint despre „Sfantul Nicolaie” si „Mos Craciun,” iubind un „Cracin fericit.”

Dragul meu cititor, te-ai oprit sa analizezi cuvantul Craciun si insemnatatea lui?  In Enciclopedia Americana, sub „Craciun” citim: „Numele este derivat din Mesa lui Cristos (Christes Masse).  Sarbatoarea nu era celebrata in primul secol al Bisericii Crestine … in secolul cinci, Biserica Catolica a ordonat ca sarbatoarea sa fie celebrata in ziua riturilor Mitraice a nasterii soarelui si incheierea Saturnaliilor” (Editia 1958, Vol. 6, pag. 622).

Craciunul este  mesa lui Cristos.  Crezi tu in mesele romano-catolice?  Daca nu, atunci de ce le serbezi?   „Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati” (Romani 6:16).

Lumea pacatoasa a lasat pe dinafara numele lui Cristos folosind X-ul.3  Au dreptate macar in aceasta privinta.  Dupa cum am mentionat adineauri, X-ul (care este unul din simbolurile crucii) era folosit in inchinarea la Tamuz.  Aceasta demonstreaza doua lucruri.  Primul: lumea pacatoasa il uraste pe Cristos, si incearca sa uite de El in aceasta sarbatoare.  Al doilea: demonstreaza ca mesa este inchinarea la Tamuz in idolatria pagana a lui Baal, si nu este deloc inchinare la Cristos.

Noi am auzit in ultimul timp expresii ca: „Haideti sa Il aducem pe Cristos inapoi in Craciun.”  Eu intreb, poti tu sa Il aduci pe Cristos inapoi in ceva in care El nu a fost niciodata?  Lasa oamenii sa se inchine la Craciun, daca vor, si „bisericile” apostate la „mesele lui Cristos”; dar preaiubitilor, Salvatorul nostru a spus: „Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar” (Ioan 4:24).  Sa fim cu bagare de seama la aceste cuvinte.  Din nou Salvatorul a spus: „pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu” (Luca 16:15).  ,,Sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau” (Exod 23:2).

Acum sa ne intoarcem la textul nostru, „sub orice copac verde”.  Se spune caci Craciunul nu poate fi Craciun fara brad.  Ei bine, aceasta este adevarat, daca vrei sa te inchini corect la o zeitate pagana, tu trebuie sa te inchini bradului.  Oamenii care au putin din bunurile lumii acesteia dupa ce vor cheltui aproape tot ce au pentru cadouri de pus sub copacul verde, apoi, vai, cheltuiesc restul pe brad si il decoreaza la fel cum au facut si inchinatorii la Baal in timpul lui Ieremia (Ieremia 10:1-4).  Apoi ei trebuie sa se aplece pe genunchi inaintea acestui idol pagan pentru a pune darurile sub el.  Cand totul este gata, draperiile sau perdelele trebuie date la o parte pentru a arata lumii de afara ca si tu ti-ai adus particica de omagiu acestui idol pagan.  Faci un pas inapoi si ii admiri frumusetea.  Iti chemi prietenii inauntru, iar ei vor face comentarii favorabile asupra „operei tale de arta” in decorarea acestui brad.  Ce ar crede despre tine aceiasi „prieteni” daca tu ii chemi in casa ta pentru a le spune despre harul suveran al Dumnezeului nostru?  Ar aprecia ei asta?  Ai fi tu macar pe jumatate atat de entuziasmat sa faci acest lucru, cat esti atunci cand le arati bradul?  Gandeste-te la aceste lucruri.  „Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.  Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi cari nu sunt decat niste porunci omenesti” (Marcu 7:6-7).

 

 

Programele si literatura de Craciun

 

Citeste Evanghelia dupa Matei capitolul 2, apoi Luca 2.  Facand aceasta cu grija, orice cititor serios poate vedea caci cantecele, cartile, felicitarile si programele de Craciun nu sunt scripturale.  Si aceasta fiindca in majoritatea gasim intr-un fel sau altul interpretari gresite despre pastori, magi, stea, prunc, staul, etc.

Haideti sa incepem rezolvarea acestei probleme spunand ca nicaieri in Scriptura nu suntem informati despre cati magi au fost acolo.  Si nici nu ni se spune ca ei au urmat steaua pana la Ierusalim.  Cu certitudine ei stiau drumul intr-acolo.  Fiind oameni intelepti, ei stiau ce au prezis profetii despre viitoarea nastere a lui Mesia in Betleem.  Atunci cand au ajuns la Irod  pentru a afla cam pe unde s-a nascut Cristos, a fost la ceva timp dupa nasterea Sa.  Nimeni din Ierusalim nu parea sa stie unde era pruncul.  Asa ca aceeasi stea pe care au vazut-o inainte la timpul nasterii Sale, apare acum si ii calauzeste spre locul unde era pruncul. Cand magii l-au gasit pe Domnul Isus, El nu mai era un bebelus, ci un copil care locuia in Nazaret.  Iosif si Maria se intorsesera deja dupa ce se suisera la Ierusalim impreuna cu El, calatorie care avusese loc la vremea cand Domnul Isus era in varsta de 41 de zile (vezi Levitic 12:1-4).  Deci, magii nu l-au vazut pe Salvator inainte ca El sa fie adus inapoi in Nazaret de la templul din Ierusalim (vezi Luca 2:39).  Ei nu au putut avea posibilitatea sa-L vada inainte; dupa ce l-au vazut pe Salvator, imediat dupa plecarea lor, Iosif si Maria au fugit in Egipt impreuna cu El, ramanand acolo pana la moartea lui Irod  (Matei 2:14-15).

Nu magii, ci pastorii au venit sa-l viziteze pe pruncul Isus in ieslea din Betleem.  Ei nu au urmat nici o stea; nu exista nici o relatare cum ca ar fi vazut vreuna. Ei au fost informati despre nasterea lui Mesia de ingerul Domnului (Luca 2:10).  Liderii religiosi s-au adunat impreuna cu oamenii doritori de castig si au facut „Craciunul” un sezon intr-adevar profitabil pentru ei insisi.  Din cauza interpretarilor lor eronate ale relatarilor scripturale cu privire la nasterea lui Cristos, pamantul abunda in acea perioada de tot felul de literatura, felicitari, carti si programe de sarbatoare; acestea fac evenimentele confuze.  Putini oameni se deranjeaza sa-si citeasca Bibliile pentru a descoperi adevarul.  Domnul Isus a spus: „Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi.”  Pastori si magi, ingeri si stea, iesle si casa, toate alterneaza pentru a-l satisface pe omul carnal.  Vizita pastorilor si vizita magilor sunt confundate, si aceasta face ca intreaga povestire a nasterii lui Cristos sa devina o distorsionata combinatie de adevar si eroare.  Acestea toate sunt facute asa ca ei „si-au ridicat stilpi idolesti si Astartee (idoli ai mamei si fiului) pe orice deal si sub orice copac verde” (2 Imparati 17:10).  Oh, ei sunt demni de mila.  Oamenii de astazi sunt ca si Israelul de demult, despre ei se spune: „Astfel se inchinau Domnului, dar slujeau in acelasi timp si dumnezeilor lor, dupa obiceiul neamurilor de unde fusesera mutati” (2 Imparati 17:33).

„Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita, si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui” (Isaia 58:1).  Esti si tu ca Israel in vechime, te temi de Domnul si slujesti si proprii tai dumnezei?  Aminteste-ti ce are de spus Scriptura in aceasta privinta: „Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati?”

Dar ei striga: „Oh, este pentru copii!”  Cum te poti astepta de la copii tai sa te creada cand spui ca tu te inchini numai lui Cristos, apoi te prosterni inaintea pomului de Craciun decorat?  Cum vor crede ei ca este rau sa spui minciuni cand tu ii minti pe ei despre batranul Mos Nicolaie?  Cum poti tu sa-l ajuti pe clovnul barbos imbracat ca un prost, angajat de vreo societate comerciala sa minta copiii cat e ziua de lunga – inselandu-ti proprii copii, incurcandu-i in minciuna, pentru a salva aparentele inaintea idolatrilor Craciunului?  Partea uimitoare in tot acest lucru este ca tu incerci sa convingi pe cineva ca faci ceea ce faci pentru a-L onora pe Cristos!  Domnul nostru a spus: „Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.”  Idolatria este strict interzisa atat in timpul Vechiului Testament cat si in Noul Testament.

„Deci, cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat!” (Iacov 4:17).  Pentru Dumnezeu idolatria este un lucru foarte serios.  Atunci, cum putem noi s-o tratam asa usor fara a ne astepta sa culegem pedeapsa Lui (vezi Galateni 6:7-9)?  „Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inabusa adevarul in nelegiuirea lor” (Romani 1:18).

Acum, pentru a trata acest subiect asa cum se cuvine trebuie sa includem aici „Postul mare” sau ,,Postul Pastelui”, „Vinerea Mare” si „Pastele”.  Aceste trei sarbatori ne sunt transmise de asemenea din paganismul vechiului Babilon, orasul lui Nimrod; si sunt in onoarea lui Tamuz si a mamei sale, Astarteea.

 

 

Postul Mare sau Postul Pastelui

In „Encyclopedia Americana,” volumul 9, pag. 506 noi citim: „Pastele este o convergenta a trei traditii, (1) Pagana; (2) Ebraica; (3) Crestina.”  In „Humbolt`s Mexican Researches” volumul 1, pag. 404, noi vedem cum paganii mexicani tineau un „post”.  „Trei zile dupa echinoctiul de primavara incepea un post solemn de 40 de zile in onoarea soarelui.”  Mai sunt o multime de alte citate care ar fi putut fi date aici; oricum eu cred ca cele de mai sus dovedesc ca cele 40 de zile ale postului de primavara nu sunt crestine, ci pagane.

Biblia nu ne spune nimic despre asa un post in Noul Testament.  Oricum ne este spus in Ezechiel 8:13, 14: Si mi-a zis: ,Vei mai vedea si alte uraciuni mari, pe care le savarsesc ei!’  Si m-a dus la intrarea portii Casei Domnului dinspre miazanoapte. Si iata ca acolo stateau niste femei, care plangeau pe Tamuz.” Acestea, dragi prieteni, sunt cele 40 de zile de plangere, post si intristare pentru moartea lui Tamuz, „zeul soare”.  Atunci a fost cu adevarat o abominatie inaintea Domnului; presupui ca acum este mai bine?

 

 

Vinerea Mare

Vinerea este acceptata astazi fara probleme, de cei mai multi din poporul Domnului, ca zi a crucificarii.  Unul care se opune acestei idei este considerat de acestia ca fiind profanator si cauzator de probleme.  Haideti sa luam in considerare cateva fapte.  Orice cercetator studios, fara prejudecati cu privire la traditie sau la imaginatia oamenilor, nu va avea nici o dificultate in a intelege ca Domnul nostru Isus Cristos nu a murit vineri.  Dovada acestui fapt este in versetele urmatoare:

„Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului” (Matei 12:40).

,,Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invieze” (Marcu 8:31).

,,Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: ,Dupa trei zile voi invia” (Matei 27:63).

,,Ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi” (1 Corinteni 15:4).  In Ioan 11:9 citim: „Isus a raspuns: Nu sunt douasprezece ceasuri in zi?”  Aici Domnul nostru invata ca 12 ore fac o zi.  Deci, dupa socoteala Sa o zi si o noapte sunt exact 24 de ore.

Dupa timpul evreiesc, noaptea preceda ziua (Genesa 1:5).  Calcularea timpului in vremea lui Cristos era aceasta: noaptea incepea la ora 6:00 seara, si se incheia la ora 6:00 dimineata cand incepea ziua.

Acum, din citatele Scripturii noi concluzionam urmatoarele: dupa moartea Sa, si inainte de inviere, Cristos s-a aflat in mormant trei zile si trei nopti, adica 72 de ore – nu mai putin.

In fiecare din cele patru relatari ale Evangheliilor noi citim despre Maria Magdalena si celelalte femei venind la mormant pentru a unge trupul lui Isus.  Daca luam in considerare toate aceste realitati, un fapt ramane valabil.  Si anume, cand ele au venit la mormant, Isus nu mai era acolo.  In Matei 28 avem relatarea despre ingerul care a rostogolit piatra, dar asta nu a fost pentru a-L elibera pe Domnul Gloriei.  A fost numai pentru a arata lumii ca El nu mai era acolo.  Cu ceva timp inainte femeile fusesera martore ale desigilarii mormantului, Salvatorul nostru a iesit afara din moarte.  Ingerul a spus: „a inviat, nu este aici!”

Noi stim ca aceasta miscare grabita a fost facuta de cei ce L-au pus pe Cristos in mormantul lui Iosif, pentru a-L avea ingropat inainte de inceperea Sabatului evreiesc care incepea la 6:00 seara.  Citim in Ioan 19:31: „si ziua aceea de Sabat era o zi mare.”  Acum, acest Sabat era Sabatul Pastelui si nu era deloc sambata (a saptea zi a saptamanii), ci mai degraba joi.  La Sabatul obisnuit din ziua a saptea nu ni se fac referiri ca fiind „o zi mare”.  Cateodata sarbatorile speciale erau numite printre Iudei Sabate sau „zile mari”, chiar daca nu cadeau in ziua a saptea a saptamanii.  Invatam de asemenea din Ioan 19:31 ca Domnul Isus a fost ingropat de ucenicii indurerati in seara dinaintea unei zile mari de Sabat.

Acum, Cristos nu ar fi putut fi ingropat vineri seara si sa invieze duminica dimineata, pentru ca nu sunt „trei zile si trei nopti,” ci o zi si doua nopti.  Eu cred ca Salvatorul nostru cunostea mai mult despre invierea Sa decat un om firesc, si cand El a spus „trei zile si trei nopti” stia foarte bine ce spune.

Potrivit relatarilor Scripturii, crucificarea a avut loc miercuri.  Trupul Sau a fost mutat, infasurat si ingropat inainte de ora 6:00 in acea zi.  Cele „trei zile si trei nopti” (72 ore) au expirat la ora 6:00 sambata seara; fiind prima zi a saptamanii, dupa cum seara era inceputul unei noi zile.  De aceea, invierea a avut loc la ceva timp dupa ora 6:00, la asfintit in sabatul zilei a saptea, iar Scriptura dovedeste in concluzie ca El nu a fost crucificat  vineri si nici invierea nu a avut loc cand s-a ridicat soarele in prima zi a saptamanii.

 

 

Pastele

Acum haideti sa analizam urmatoarele: „inaltimi cu stalpi inchinati idolilor si Astartee pe orice deal inalt”.  O data pe an, in fiecare primavara, noi asistam la inchinarea la soare, la Tamuz, in cea mai pura forma a sa, sub denumirea de inviere a lui Cristos; numele acestei „zile sfinte” este Pasti.4  Acum, „Easter” nu este un nume crestin ci mai degraba este derivat din numele „Astarteea”, care este zeita primaverii; numita „imparateasa cerului” in Ieremia 7:18 si 44:17 – 25.

… Crucea: Asa cum o cunoastem, crucea  nu a fost niciodata un simbol al crestinilor.  Acest „T” gigant reprezinta numele zeului pagan Tamuz, fiul Astarteei, zeita primaverii.  Potrivit cu mitologia religiei lui Nimrod, Tamuz a fost conceput in timpul echinoctiului de primavara, si nascut cam pe la 25 decembrie.  El a intalnit moartea prematur si a acces sa locuiasca in soare.  De aceea au catolicii trei cruci pe Golgota.  Soarele a primit inchinarea ca fiind dumnezeul Tamuz. Ei ofereau sacrificii umane pe cruce, simbolul lui Tamuz.  Asa ca astazi oamenii inca se inchina la acesti idoli pagani pe „fiecare inaltime”.  Mai tarziu intentionez sa demonstrez ca rasaritul soarelui nu are nimic de-a face cu invierea lui Cristos.

Ce este Pastele?  Ce reprezinta toate obiceiurile legate de el?  Pastele este ziua cand postul de 40 de zile si Vinerea Mare ating punctul lor culminant, marele apogeu.  Un timp cand in special femeile vor trebui sa imbrace cele mai rafinate vesminte; un timp cand mii de oameni care nu au nici un fel de interes pentru o biserica evanghelica sau in Evanghelia Fiului lui Dumnezeu trebuie sa se duca sa se inchine inaintea „idolilor” „pe orice deal inalt”, apoi ei trebuie sa-si scoata copiii afara pentru a vana „oua de Pasti”, si pentru a le spune ca au fost facute de „Iepurasul de Pasti”.  Daca toate aceste practici ar fi de la Dumnezeu, cu certitudine nu ar pretinde respectul si inchinarea lumii neevlavioase, asa cum le fac.

Mi-ar placea ca la acest punct sa analizez obiceiurile si practicile legate de inchinarea lor la „Pasti” si sa dovedesc atat prin istorie cat si prin Cuvantul lui Dumnezeu ca toate vin din inchinarea la Astarteea, zeita primaverii si la fiul sau Tamuz; acestea, incepand cu religia straveche a lui Nimrod, care s-a razvratit impotriva inchinarii adevarate la Dumnezeu si a devenit fondatorul stravechii idolatrii cunoscuta in Biblie ca inchinare la Baal.  „Israel s-a alipit de Baal-Peor, si Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel” (Numeri 25:3).

„Nu vezi ce fac ei in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului?  Copiii strang lemne, parintii aprind focul, si femeile framanta plamadeala, ca sa pregateasca turte imparatesei cerului, si sa toarne jertfe de bautura altor dumnezei, ca sa Ma manie” (Ieremia 7:17, 18).  Aici avem o referire a Scripturii la faimoasa „pasca”, asa de populara la „Pasti”.  De ce este facuta cu o cruce pe ea?  Aceasta cruce este facuta pentru Tamuz, „fiul imparatesei cerului”.  Literele „T” si alte forme ale crucii la fel ca si „X” sunt pentru Tamuz.

Potrivit cu vechea inchinare a Babilonului la mama si prunc, Tamuz, fiul Astarteei, s-a incarnat in soare si conduce de pe tronul sau de acolo; astfel, cand oamenii se duc „pe orice deal inalt” si se inchina, nu se inchina oare la Tamuz?  Ei trebuie sa fie pe un deal inalt si sa priveasca rasaritul de soare ca adevarat simbol al lui Tamuz (zeul soare), prin cruce, care este initiala acestei zeitati pagane.  Ezechiel 8:16 spune: „Si m-a dus in curtea dinlauntru a Casei Domnului.  Si iata ca la usa Templului Domnului, intre pridvor si altar, erau aproape douazeci si cinci de oameni, cu dosul intors spre Templul Domnului si cu fata spre rasarit; si se inchinau inaintea soarelui spre rasarit.”

Iepurii si ouale sunt folosite de secole pentru inchinarea la „imparateasa cerului”.  Mi-ar placea sa citez din Higinus, pazitorul bibliotecii Palatine din Roma, in zilele lui Augustus.  El a spus: „Un ou de dimensiuni nemaipomenite a cazut din ceruri in raul Eufrat.  Pestii l-au rostogolit pe mal.  Porumbeii s-au asezat deasupra si l-au clocit; din el a iesit Venus care ulterior a fost numita de sirieni zeita Astarteea.”

Stravechii druizi din Insulele Britanice foloseau oua in inchinarea lor pagana.  In timpul Tainelor lui Bachus, in Atena antica, o parte din ceremonia lor pagana era sa consacre un ou!  In paganismul hindus, oua de culoare aurie erau folosite in sarbatorile lor.  Inchinarea sintoista japoneza foloseste oua sacre de nuanta aramie.  In China ei folosesc oua pictate in festivalurile lor idolatre.  Ouale erau folosite in ritualurile religioase ale egiptenilor care le agatau prin templele lor pagane in scopuri mistice.  Aceste dovezi ar trebui sa fie suficiente pentru ca noi sa stim de unde vine inchinarea la ou.

Iepurii sunt cunoscuti pentru rata mare a reproducerii.  Pentru toti paganii mentionati, ouale purtau secretul vietii.  Puneti aceste dovezi impreuna si veti avea ritualurile idolatre ale fertilitatii.  Acum, de Paste exista obiceiul ca femeile sa poarte cele mai rafinate vesminte; facand asa, ele sunt in acord cu stravechile ritualuri pagane ale fertilitatii.  „Sarbatoarea  Astarteei” are scop dublu.  Este pentru a celebra conceperea si invierea lui Tamuz;  Astarteea a fost numita imparateasa a cerului, de aici vine expresia catolica „Mama lui Dumnezeu”; care, nu provine deloc din Biblie, ci din cea mai veche forma de idolatrie pagana.

Destul cu aceste obiceiuri pagane.  Acum, in secolul douazeci generatia noastra de pagani rafinati si educati a pastrat aceasta straveche idolatrie a Babilonului.  Asa ca avem parinti „educati” si „inalt culturalizati”, da, chiar frecventatori de biserici, care isi inseala cu nerusinare copilasii facandu-i sa creada ca iepurii fac oua colorate de Paste.  Este aceasta cresterea in „mustrarea si invatatura Domnului” (vezi Efeseni 6:4)?  Rusine voua, parintilor!  Voi sunteti ipocritii perfecti – pedepsindu-va copiii cand va mint pe voi, pe cand voi ii mintiti si-i inselati pe ei.  Spun inca o data, sa va fie rusine! „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15:8).

Dragi prieteni: am o dorinta arzatoare sa vad poporul Domnului „fugind de idolatrie”, aceasta am intentionat scriind acest articol.

Odata cu degenerarea generala de care s-a molipsit adevaratul crestinism peste tot in lume, este timpul pentru poporul Domnului sa se opreasca putin si sa se intrebe de ce suntem in aceasta situatie.  In timp ce avem din ce in ce mai multi membri in biserici, numarul celor care arata roadele unei adevarate convertirila Cristos este tot mai mic.  Nu putem astepta de la copiii nostri sa ia pozitie impotriva tendintei lumesti populare si pentru adevarul Evangheliei cand noi insine suntem coplesiti de presiunea constanta a paganismului din jurul nostru.

Avand cinci copii si luand pozitie impotriva Craciunului si Pastelui, nu a fost un lucru usor pentru mine si sotia mea, dar ii suntem recunoscatori Domnului nostru care ne-a dat har sa induram multe ridiculizari si critici.  Niciodata nu este usor sa Il urmezi pe Domnul, „in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri”.

Dorinta mea, este ca tu sa iei in considerare adevarul continut de articolul de mai sus si sa fugi de idolatrie; fie ca Dumnezeul nostru sa ne dea har si putere, sa alergam cu rabdare in cursa care ne sta inainte, uitandu-ne la Domnul Isus, Autorul si Desavarsirea credintei noastre.

 

Cu sinceritate, Carroll R. Bierbower

 

 

 

„Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub orice copac verde” (2 Imparati 17:10).

 

1 Sau stalpii sacri

2 In Engleza, Christmas tree – pomul mesei lui Cristos

3 In Engleza – X-mas

In Engleza – Easter

 

Traducere si adaptare de Aurel Miclea jr.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s