„Sa umblam dupa foloasele Domnului…”-3-

Sa umblam dupa foloasele Domnului,si nu dupa ale noastre.”-3- de M.M

In vechiul Testament sunt exemple multe despre pastorii lui Izrael,care nu umblau dupa foloasele lui Dumnezeu ci ale lor.

Din ce ne spune V.Testament,intelegem ca astazi gasim starea aceasta apostaziata si in crestinism,la fel de mult.

Mai jos am adunat cateva texte din Biblie referitor la acest adevar.

Apostolul Pavel spune ca dupa ce el nu va mai fii intre credinciosi,vor fii tot felul de despartiri,unitatea Duhului dispare dintre ei…fiecare atrage cati mai multi de partea lor,dandu-le o invatatura amestecata. Faptele Apostolilor cap. 20;24-35.Cum a fost apostolul plin de ravna spirituala,lucrand in puterea de sus,ce grija avea el de toti,si cum indemna pe cei adunati  din Milet,sa vegheze asupra invataturii primite de la Domnul prin gura lui,ca sa se ingrijeasca  de cei slabi in credinta.Dar astazi?unde sunt acei pastori care pastoresc turma?care mangaie pe cea trista,care leaga ranile la cea ranita?Iubirea de aplauze,si de a fii renumit cat mai mult ,face ca sa nu mai fie deloc o pastorire a sufletelor pe care a avut-o apostolului Pavel in vremea lui.Multi pastori,se predica pe ei insusi si nu pe Cristos cel rastignit.

La inceput s-a semanat griul bun,dar apoi au secerat spini…aici ma refer la adunari care au inceput bine,au fost foarte aproape de adevar si acum cand ma uit la ele vad aproape numai spini….nu mai poti sta cu nimeni de vorba despre o viata sfanta in Domnul,ca te considera Fundamentalist,sau Conservativ sau si mai rau Legalist.Dar si apostolul Pavel,a fost criticat ca fiind manat de firea pamanteasca,cu cat mai mult atunci in zilele de acum?

Dar astazi sunt multi care nu mai stiu sa faca diferenta intre ce inseamna a trai ascultator fatá de voia Domnului si a fii un legalist,cu o „vedere ingusta”,cum sunt numiti cei care se tin de invataturile Apostolilor.

Si astazi, ca si in vremea lui Izrael,sunt multi care alearga incoace si incolo in lumea intreaga ca sa dea o evanghelia alterata,sa adune cat mai multi adepti acestei evanghelii?si cati sunt care le cred evanghelia lor…si ce urmari grave au aceste invataturi,cum sunt multi cazuti sub intunericul Satanei.

Un frate care cu familia lui a trebuit sa se mute pentru 3 ani in America,din cauza servicului lui,a spus ,cand a venit  acasa in G.in scurt concediu ,ca era uimit de bisericile mega din America.Spunea ca sunt sute si chiar mii de membrii in ele.

Si daca se intalnesc nu se cunosc unul pe celalalt,se saluta doar cu un zambet pe fata:”Ce faci cum iti merge?iar celalalt ii spune :Bine,dar tie?La fel bine”.Si asta este toata conversatia intre crestini acolo.Daca cineva este doritor sa afle mai multe din biblie,daca are probleme nu gaseste pe nimeni care sa il ajute.

Acest frate a fost foarte dezamagit impreuna cu familia lui.Acum se bucura ca poate venii din nou in tara patrie,sa fie in anturajul mic al adunarii ,unde se cunosc unii pe altii si la nevoie se ajuta unul pe celalalt cu un sfat,cu rugaciune.

Unde este unitatea Duhului acolo?Unde sunt pastorii care se ingrijesc de oile incredintate lor?Nu numai In America,ci si aici in Europa este trendul acesta tot mai vizibil.

Se cauta numai dupa succes,sa fie cati mai multi membrii,ca sa se poata lauda inaintea Domnului in ziua rasplatirii.

Nu se tine cont ce au in inima lor membrii acestei biserici Mega,orice este binevenit in ele ,…… un ecumenism care ofera o evanghelie alterata…

Nu numai in adunari ci si in internet vezi bloguri cu acest continut ecumenist.Aduc postari apostaziate,ecumenice,rataciri…..deci o evanghelie alterata,despre care spunea apostolul in textul amintit mai sus.Trebuie sa fie cat mai multa muzica,spectacol,amuzament in predici,cat mai multe poezii…dar lipseste hrana tare spirituala in multe din ele.Multa vorbarie goala,ca si la cei din lume,numai cand citesti comentariile iti dai seama ce fel de pastori sunt,ce fel de crestini,care nu au foame dupa ce este sfant in ochii Domnului.Cum de este posibil sa vezi asa ceva postat?da este posibil in cazul cand nu se mai cauta dupa cea ce este a Domnului ,ci se cauta dupa folosul firii vechi,ce ii place ei.Este foarte,foarte trist…..sa nu mai gasesti decat foarte putini vestitori ai adevarului lui Dumnezeu.Nu se mai cauta cu toata dragostea de Domnul,dupa Adevarul Lui.

Am in gand cea ce spune Domnul in Matei cap.7,ca multi ,multi sunt care se vor lauda inaintea Lui cu succesul lor.Dar Domnul nu ii va cunoaste Matei 7;13-27.

Cateva versete din Vechiul si Noul Testament despre pastorirea sufletelor credincioase,in mod negativ.

“Un mare numar de pastori imi pustiesc via,imi calca ogorul in picioare,ogorul meu cel placut il prefac intr-un pustiu parasit.Il pustiesc si el sta trist si pustiit inaintea Mea.Toata tara este pustiita,cáci nimeni nu ia seama la ea…..Au semanat grau si secera spini,s-au ostenit fara folos….

” Ieremia 12;10-11+13a

 “Iata ce spune Domnul despre poporul acesta:”Le place sa alerge incoace si incolo.Nu isi cruta picioarele,de aceea Domnul nu are placere de el,acum Isi aduce aminte de nelegiurile lor si le pedepseste pacatele.”

Ieremia 14;10.

 “Vai de pastorii lui Izrael,cari se pasc pe ei insusi! Nu trebuie pastorii sa pasca turma?Voi mancati grasimea,va imbracati cu lana,taiati ce e gras,dar nu pasteti oile.Nu intariti pe cele slabe,nu vindecati pe cea bolnava,nu legati pe cea ranita,nu aduceti inapoi pe cea ratacita,nu cautati pe cea pierduta ci le stapaniti cu asuprire si cu asprime.Asfel ele s-au risipit,pentruca nu avea pastor au ajuns prada tuturor fiarelor campuui si s-au risipit.Turma mea rataceste pe toti muntii si pe toate dealurile inalte,oile Mele sunt rispite pe toata fata tarii si nimeni nu ingrijeste de ele,nici nu le cauta.”

Ezechiel 34;2b-6

 “Luati seama dar la voi insiva si la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi(priveghetori)ca sa pastoriti Biserica Domnului,pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau.Stiu  bine ca dupa plecarea mea se vor vara intre voi lupi rapitori care nu vor cruta turma si se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor invata lucruri stricacioase,ca sa atraga pe uncenici de partea lor.Deaceea vegheati si aduceti-va aminte ca timp de trei ani zii si noapte nu am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.

Faptele Apsotolilor 20;28-31.

 “Sfatuiesc pe prezbiteri dintre voi,eu care sunt un prezbiter ca si ei,un martor al patimilor lui Cristos nu de sila ci de buna voie,dupa voia lui Dumnezeu,nu pentru un castig mirsav,ci cu lepadare de sine.Nu ca si cum ati stapanii peste cei ce v-au cazut la imparteala,ci facandu-va pilde turmei.

1 Petru 5;1-3.

 Sa nu umblam dupa foloasele noastre,sa avem un succes care sa placa firii pamantesti,care sa ne ridice in sus, in mandrie,ci sa cautam foloasele Domnului si El ne va ridica,ne va binecuvanta ca sa aducem adevaratele roade ale indreptatirii,ale Duhului,si El ne va láuda.

Am mai citit textul din 2 Corinteni 10;1-18.Aici apostolul Pavel isi apara slujba primita prin harul lui Dumnezeu,el care este atat de atacat de crestinii care sunt manati de firea pamanteasca.

El spune in versetele 17 si 18,cá cine se laudá sá se laude in Domnul,si cine se laudá el pe el singur nu este primit,ci cel pe care Domnul il laudá.

Ma gandeam din nou la acei multi care stau inaintea Domnului si se vor láuda cá Ei au fácut cutare si cutare,cánd de fapt ei nu erau in Cristos, ci in firea lor,cánd  au lucrat.

Si dacá ne láudám,sá ne láudám numai in Domnul,pentru cá El este Acela care lucreaza in noi si prin noi.Filipeni 3;3

Toata slava se cuvine Lui,si nu nouá.Ce cere El de la noi,este SMERENIA-ASCULTAREA,dar si acestea douá le lucreazá in noi prin harul Sáu dacá privim numai la El.

Amin.

___________________________________________________________

Aici am postat un scurt fragment despre felul cum ar trebui sa gandeasca un slujitor al Domnului pentru ca sa fie unealta dorita de Domnul . 

__________________________________________________________

„Ma tem ca devin din ce in ce mai lumesc in anumite lucruri. Astazi am simtit ca imi era greu sa incep o conversatie spirituala imediat dupa ce am predicat, cand strafundul meu ar fi trebuit sa arda. M-am scuzat pe mine insumi de la a cina in oras invocand un alt motiv decat cel mai important, desi m-am cercetat si m-am indreptat. Seara – fara sa simt, am alunecat in conversatie lumeasca. O, Doamne, ingaduie ca aceste lucruri sa fie indreptate in mine printr-o inima mai plina de dragostea lui Isus si prin rugaciune mai exclamativa.”
In timpul acestor zece luni, Domnul a lucrat mult in el, dar in mod special in privinta disciplinei, pentru o alta lucrare. A fost instruit pentru a avea o inima de slujitor; a fost incercat in cuptor; a gustat suferinta personala adanca – putin din aceasta a fost mentionata; a simtit sagetile de foc ale ispitei; a fost antrenat in cercetare de sine si multa rugaciune; el a dovedit cat de neclintita este Stanca si a invatat ca in ridicarea toiagului cu care urma sa fie lovit, biruinta era numai in El, Cel care i-a dat putere sa-l ridice. Astfel ca, pregatit fiind de Dumnezeu pentru lucrarea speciala care-l astepta, el si-a intors fata catre Dundee si s-a instalat in locuinta sa, in locul in care Domnul urma sa-l viziteze intr-un mod atat de minunat in lucrarea sa.
Jurnalul sau nu contine mult din trairile sale din timpul sederii in Dundee. Lucrarile sale nesfarsite i-au lasat putin timp, in afara de cel petrecut cu constiinciozitate in practica personala a devotiunii. Insa ceea ce am vazut deja din felul lui de studiu si de cercetare de sine din Larbert, este suficient sa ne arate in ce stare de dezvoltare constanta era pastrat sufletul sau; iar in privinta aceasta, el si-a pastrat pana la sfarsit obiceiurile. Jeremy Taylor recomanda: „Daca intentionezi sa-ti maresti religiunea, fa-o mai degraba marindu-ti devotiunile tale obisnuite, decat cele extraordinare.” Acest sfat descrie cu foarte multa acuratete planul vietii spirituale conform caruia a actionat dl. M’Cheyne. Ocazional, punea deoparte cate un timp special pentru rugaciune si post, pe care si-l petrecea exclusiv in devotiune. Insa adevaratul secret al prosperitatii sufletului sau sta in extinderea zilnica a inimii sale in partasie cu Dumnezeul lui. Iar raul s-a adancit, intrucat a curs mai departe spre eternitate; astfel ca, el a ajuns, in cele din urma, sa aiba acea caracteristica a pastorului sfant pe care Pavel i-o arata lui Timotei: „inaintarea ta sa fie vazuta de toti”.
In casa lui, toate erau in asa fel incat sa te faca sa simti ca slujirea lui Dumnezeu era o slujire plina de bucurie, in timp ce el cauta ca fiecare randuiala a familiei sa fie legata de vesnicie. Orele de dimineata erau puse deoparte pentru hranirea sufletului sau; totusi, nu cu scopul de a aduna o cantitate de har pentru restul zilei, ci mai degraba, cu scopul de a-si „deprinde ochiul cu obiceiul de a privi in sus toata ziua si de a trage in jos licariri din Chipul impacat”. Renunta la orele de somn si-si pastra hotarat timp pentru devotiune inainte de micul dejun, desi adesea era frant de oboseala cand mergea la culcare. „Un soldat al crucii trebuie sa indure greutati”, era remarca sa. Deseori canta un psalm de lauda imediat ce se ridica din pat, pentru a-si trezi sufletul. Portia sa obisnuita de dimineata era trei capitole din Cuvant, ceea ce considera a fi destul de putin, intrucat el se desfata nespus de mult in Scriptura – aceasta era pentru el mai buna decat o gramada de aur si argint.
Principalele sale momente de relaxare pareau sa fie timpul pentru micul dejun. Cand cobora avea o infatisare fericita si un suflet plin, iar imediat dupa timpul mult indragit de rugaciune in familie, incepea intocmirea planurilor pentru zi. Cand se simtea bine, nimic altceva nu-i putea oferi asa o placere adevarata, decat atunci cand avea mainile ocupate cu lucru. Intr-adevar, multi au remarcat ca in el gasesti – ceea ce rar intalnesti – un om cu o imaginatie poetica superioara si cu o devotiune profunda, care, cu toate acestea, se implica mereu in activitatile cele mai incarcate si mai ostenitoare ale slujbei sale.
Prietenii lui puteau sa vada cat de absorbit ii era sufletul in timpul lui de studiu si de devotiune. Daca era intrerupt in astfel de situatii, desi niciodata nu parea suparat, totusi exprima un fel de gravitate si tacere care atrageau dupa sine cuvintele: „As vrea sa fiu singur”.Insa si dupa aceea, scopul lui era sa se bucure de Dumnezeu toata ziua. Iar, intr-o imprejurare, facand referire la acele ceasuri serbede care, atat de adesea, sunt o povara pentru credincios – ceasuri in care sufletul e uscat si pustiu –el a constatat: „Acestea sunt dovezi ale faptului ca suntem atat de putin umpluti cu prezenta lui Dumnezeu, ca suntem asa de putin ca o mladita, in credinta”.
Viata lui Robert Murray M’Cheyne – Andrew Bonar
fragmente postate cu permisiunea Editurii Perla Suferintei
___________________________________________
Fragmentul preluat de aici:

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s