„Sa umblam dupa foloasele Domnului…”- 2-

„Sa umblam dupa foloasele Domnului si nu ale noastre.”partea-2- de M.M

La acest punct doresc scurt sa pomenesc de faptul ca Domnul m-a pregatit in toti acesti ani(peste 30) de pribegie pe pamant,impreuna ,sa inteleg ce trebuie sa caut ,ce sa aibe prioritate in viata mea.

Din versetul mai de la inceputul articolului Filipeni 2;21,am ajuns sa inteleg ce vrea Domnul de la mine.Am cercetat viata lui Ap.Pavel,am citit mai multe versete referitor la felul cum traia el,cum era el plin de ravna pentru cea ce este a Domnului.El era si este pana astazi pilda binecuvantata,pentru ca el calca pe urmele Domnului,chiar el cerea de la credinciosii din vremea lui,sa umble pe urmele lui.2 Corinteni 4;16, cap.11;1-2. Filipeni 3;17 etc.

Dorinta aceasta a fost in mine de la inceput dupa ce am fost mantuita in 1980,sa dau mai departe ce am invatat din Cuvantul lui Dumnezeu,sa nu pastrez pentru mine nimic.Doream sa ma trimita acolo unde sunt suflete pregatite de El pentru mantuire,sa ma puna in calea lor,sa fiu in mana Sa unealta prin care El sa lucreze la starea lor spirituala,in asa fel ca numele Sau sa fie slavit in ele dar si in mine.

El a lucrat asa,cand ma uit in urma….Daca incepeam sa obosesc,sa nu ma mai tin de slujba in care m-a invrednicit sa umblu,avea grija sa ma duca in scoala Lui,sa ma smereasca,sa imi aduca aminte sa caut dupa cea ce este a Lui…..

Erau cativa ani asa,apoi a venit o intrerupere…sotul meu a devenit pensionar…eram legata…. nu ma mai puteam duce sa fac vizite,inafara de faptul numai ca le puteam scrie scrisori lungi….dar Domnul a gasit altceva pentru mine,de care eu de fapt vroiam sa fug…

Am cunoscut o sora acum 16 ani,care cu inca o sora,se intalneau ca sa citeasca biblia impreuna si sa se roage impreuna.Ele isi doreau un cerc biblic in care sa vina impreuna cu alte surori, sa se intareasca una pe cealalta,sa citeasca biblia impreuna,sa se roage impreuna.M-au invitat si pe mine,eu insa le-am spus ca nu este pentru mine,eu merg numai la persoane singure,ca sa le dau ingrijirea dorita de Domnul.

Din ziua acea insa nu am mai avut liniste,ma preocupa mult aceasta dorinta.

Dupa mai multa gandire si rugaciune,am vazut ca Domnul doreste sa lucreze asfel de cerc.Aici a fost deschisa calea pe care trebuia sa merg…era in loclalitatea mea,si nu aveam piedici din partea sotului meu sa merg la cerc.Inainte mergeam cu masina si la 30 de km unde erau doua surori slabe in Domnul,cu care ma intalneam odata pe saptamana.

Mi-am vazut raspunderea mare fatá de surori…cercul s-a marit pana la 9 surori.

Dar dupa scurt timp au plecat doua dintre noi,apoi au venit altele,si ele au plecat.Motivul era:suntem prea”legaliste”.Am vazut ca nu toate au dorinta sfanta de a  creste in Domnul,le interesa mai mult sa se aduca rugaciune pentru problemele lor.Nu aveau dorinta dupa laptele duhovnicesc.

La ora actuala suntem 7,(deja de  vre-o 4 ani)si vad ca niciuna dintre noi nu carteste,ci ne supunem cu totul Cuvantului lui Dumnezeu si se vede ca harul Lui este revarsat peste noi.Toate au crescut in cunostinta voii Domnului si practica cea ce li s-a facut cunoscut prin Duhul Domnului.

Am avut in calea mea surori care nu vroiau sa invete,sa ia in considerare ce spune Cuvantul,eram intristata mult si doream ca Duhul sa le faca clara starea lor spirituala care nu era placuta Domnului.

O sora care s-a despartit de mine,dupa 20 de ani,a aparut din nou in calea mea,spunandu-mi ca am avut dreptate (era adancita si intr-o ratacire)atunci cu privire la viata ei .Si acum vede multe aspecte din viata ei cu alti ochi si ca Domnul a schimbat-o.A avut mari lupte cam 3-4 ani pana ce a indraznit sa vina la mine si sa imi spuna ce s-a intamplat cu ea.

Acum partasia noastra este cu totul alta,se lasa ajutata mai departe,dar si eu am bucurie de la Domnul prin ea .Este deschisa fatá de mine,si nu mai argumenteaza cu nimic contra a cea ce invata Scriptura….S-a desprins de ratacirea in care a stat cativa ani.

Ocupandu-ma de viata apost.Pavel,am inteles cata durere avea el in sufletul lui cand vedea cum copiii lui Dumnezeu traiau in neascultare…si il considerau si pe el ca este firesc sau aspru. Si ce dragoste le arata,ce multa rugaciune facea pentru ei ca sa fie umpluti de intelepciune si pricepere spirituala.

Ma rugam si ma rog Domnului sa imi dea har ca sa pot fii pentru El o marturie vie,sa nu fiu pricina de poticnire pentru nimeni.Poticnire sunt totusi pentru unele surori,in faptul cand le spun ca cea ce fac nu este biblic,ci firesc.In cazurile acestea ma critica ca fiind ingusta la vedere.Se poticnesc ,pentru ca nu stiu ce spune Cuvantul si nici nu il cerceteaza sa vada daca ce li se spune este asa sau nu.Dar ce fac eu,este ca ma retrag din calea lor,stand deoparte si rugandu-ma pentru ele.Intr-o zii am nadejdea ca vor fii luminate prin Duhul Domnului,cum a fost si sora de mai sus amintita.

Dupa ce sotul meu a fost spontan luat din viata,cum nu mi-am dorit-o in acest fel,am intrat intr-o libertate de care mi-a fost teama ca sa intru in ea….dar am mai scris despre aceasta in alta marturie.

In perioada aceasta de dupa deces,am inceput sa inteleg ce vrea Domnul ca sa fac cu ea.

Inca din martie,cand am fost intr-o calatorie in Romania,am fost calauzita sa intru in discutii cu surori tinere.Eu nu am inteles imediat de ce le-a adus in calea mea,deodata au fost inaintea mea…..Inainte de a pleca insa in calatorie,ma rugam Domnului sa ma faca o binecuvantare acolo unde merg,sa imi dea suflete in cale la care sa Ii fac numele Lui mare,in privinta a cea ce a lucrat prin harul Lui in viata mea….

Avand aceste surori tinere inaintea mea,nu stiam cum sa incep cu ele o discutie spirituala,dar Domnul a stiu cum…la plimbari cu ele,mi-a deschis gura sa le spun din cea ce a lucrat El in viata mea.

Am avut mare bucurie spirituala cu ele si o am si acum,pentru ca legatura a ramas intre noi si cu voia Domnului ne vom putea vedea din nou,cand este timpul hotarat.

In martie am avut ocazia sa fiu din nou confirmata in dorinta mea,printr-o pereche credincioasa,adica sa nu umblam dupa foloasele noastre ci ale Domnului.Am ramas surprinsa de felul cum au pus din nou in practica cea ce spune:Filipeni 2;21.

Am avut partasie stransa cu alti frati si surori pe care i-am primit in calea mea,si de la multi am primit confirmarea ca Domnul vrea sa fiu cea ce el doreste in mana Sa.Deci din nou in ce priveste versetul amintit.

Imi cadea greu sa aud confirmarile acestea,si spuneam ca tot ce se vede la mine nu este meritul meu ci al Domnului,este numai harul Lui,care ma creste in harul Lui.

Conditia pentru a creste in har,este aceia de a te smerii sub mana Sa,a asculta de voia Sa pana in cele mai mici amanunte ale vietii tale.Unde nu este supunere fie in casnicie(ma refer la surori aici)fie la locul de munca fatá de sefi,fie la scoala fatá de cadrele de invatamant,deci unde nu se ia poziita ceruta de Domnul,acolo este numai durere,nemultumire…nu este crestere in Harul lui Dumnezeu.

Domnul sta impotriva celor mandrii,dar da har la cei smeriti.

Dupa ce m-am intors din Romania,am inceput sa fiu deseori in vizite pe la credinciosi.

M-am bucurat de partasia cu cei adevarati credinciosi Domnului,dar am avut si  intristari sa vad ca nu toti inteleg ce vrea Domnul de la ei,nu se lasa invatati de El,indrumati pe calea buna,ci mai bine traiesc in carnea lor si nu se sinchisesc de musafirii care le trec pragul.Nu inteleg ca Domnul i-a trimis pentru ca sa ii poata binecuvanta in punctele unde ei sunt slabi in credinta.

La scurt timp dupa aceste vizite,am avut o bucurie deosebita sa cunosc o sora  tanara.Nu cu multe saptamani in urma,duminica,am venit la adunare.

Am vazut ca si o tanara sora vine la adunare atat de devreme ca si mine.

Ne-am salutat.Era tare prietenoasa.O cunosteam doar din vedere,era de 1 an la noi in adunare,dar era numai in spatele salii de adunare,printre tineret,si rar o vedeam ,doar in fuga numai.De data asta vad ca se aseaza langa mine .Si incepem sa discutam pana la inceperea adunarii.

Dupa ce am cunoscut ceva despre ea mai multe,imi spune:”sa stiti ca dvs.sunteti raspunsul mamei mele si al meu la rugaciuni”.Adica ca ea se rugase de 1 an de zile ca Domnul sa ii aduca in cale o sora mai invarsta de la care are ce sa invete ca sa creasca in credinta mai mult.Asa se ruga si mama ei,care sta la 85 de km de ea,ea fiind (fiica ei)la o scoala in zona noastra.A spus ca s-a interesat in adunare daca este o sora din alta parte a Romaniei  in adunare.Ea era in jurul tinerilor proveniti din partile Sibiului,dar cu care nu prea putea avea legatura spirituala stransa.Ea dorea sa aibe si o prietena cu care sa citeasca biblia si sa se roage,dar si o sora mai invarsta alaturi de ea.

O sora a pomenit de mine,dar nu a apucat sa-i arate care sunt eu ,intre surorile mai invarsta.Pana ce sora i-a aratat,m-a aratat Domnul care sunt ,in dimineata aceia de duminica,in care El mi-a adus-o in cale.

Ce bucurie era in sora acesta de numai 23 de ani,ce ranva vedeam la ea pentru crestere spirituala…Am invitat-o la mine la masa…am discutat cu ea multe,si am ramas uimita sa aud ca in multe puncte ,ea gandeste ca si mine,deci o vedeam chiar destul de matura in Cristos la varsta ei.

Dupa cum am vazut ea doreste sa fie in mana Domnului unealta prin care sa lucreze la tinerii din adunare.La ora actuala de scurt timp conduce un grup de 3 fete din adunare,se roaga impreuna si invata impreuna cum se traieste viata practica in Domnul.

Ne bucuram impreuna,o sprijin cu rugaciune,cu indemnuri bune in privinta bunuui mers al cercului de fete.

La scurt timp dupa aceasta intamplare binecuvantata,am fost sunata spontan de o sora din cercul nostru,ca daca nu as veni pana la ea sa stau de vorba cu o tanara ce a fost pocaita de Domnul,care are o lupta foarte mare in ea,si multe intrebari…Pentru mine a fost interesant aceasta chemare.Cu o zii inainte am rezolvat unele probleme,ca imi ziceam ca a doua zii ma voi ocupa de scris ceva,si citit,ca voi avea timp mai mult.Dar cand sora m-a chemat la ea in ziua a doua,am inteles ca Domnul avea alt plan pentru mine si nu acela care eu il aveam.In sine nu era rau dorinta mea,dar Domnul avea ceva mai important ca sa fac.Ma gandeam la apost.Pavel cand a fost oprit de Duhul sa nu mearga in anume loc sa dea evanghelia,ci trebuia sa mearga in Macedonia.Asa ne calauzeste Domnul in tot ce ar dorii El ca noi sa facem in numele Sau.Am cunoscut.o pe acesta proaspat pocaita,m-am ingrozit ce iesea din gura ei…dar si ea se mira ca de ce trebuie sa fie asa deschisa cu mine ,o straina persoana,in ce priveste luptele ei.Dar apoi ne-am dat seama amandoua ca asta dorea Domnul,ca ea sa fie eliberata din lanturile satanei care o tinuse ani de zile in ocultismul lui,in credinta lui.

Dupa ce a inteles ea unele aspecte din viata ei,am spus ca absolut totul ce i se pune clar inaintea ochilor ei din intunericul practicat la carismatici,sau vraijitoare…sa le aduca inaintea Domnului…si El o va elibera, pentru ca El nu a venit numai pentru pacatele ei pe pamant ci sa nimiceasca orice lucrare a deavolului ce el a facut-o in ea….Dupa 3 ore de discutii cu ea,am vazuzt ca mai este ceva in ea ce o face sa nu creada totul ce am spus,ce am explicat.Am lasat-o si am spus ca ma voi ruga pentru ea.

Dupa 2 zile ma suna sora din cerc ca sa imi spuna ca tanara aceasta a fost la ea si a spus ca a facut ce am spus eu,si ca acum are o pace in inima ei,si simte o eliberare de sub povara avuta inainte.M-am bucurat foarte mult sa aud asta.Dar…problema este ca in adunarea unde merge ea acum,nu este cine sa se ingrijeasca de ea mai intensiv…de ce?pentru ca se cauta foarte putin dupa foloasele Domnului…de ingrijirea sufletelor zbuciumate,tinere in credinta…Domnul sa lucreze la inima acestui suflet cum stie El mai bine,folosindu-ma ori pe mine ori pe sora din cerc ca ea sa creasca in Domnul.

Dupa aceasta intalnire,din nou la scurt timp,(de fapt in ultima vreme mereu ma cauta acest suflet),am fost sunata de o fosta colega de serviciu care tot din Romania a emigrat aici,din orasul meu de fapt este si ea.In anul 87 am vorbit cu ea mult despre Domnul,apoi ea a plecat de la locul acela de munca si s-a mutat cu familia in alta localitate,cam la 20 km de mine.Sotul ei se impotrivea mult ca sa nu mai discutam despre credinta cand vin la ei.Apoi a fost o despartire radicala de ea si familia ei,dar in rugaciune o purtam mai departe.

Zilele acestea a spus ca mereu se gandeste la mine si ca are un mare dor sa ne revedem ca si altadata,si ca de multe ori in problemele ei se gandeste la cea am spus eu,si ca parca este mai linistita.Si ca citeste Biblia si din cartile ce i-am dat cu ani in urma.Cu ajutorul Domnului am ajuns din nou cu ea in legatura,chiar zilele trecute am luat-o de acasa ca sa mergem impreuna la Zavelstein in casa de odihna sub Cuvantul lui Dumnezeu(Bibelheim).Dupa spusele ei,sotul ei a devenit mai intelegator cu privire la legatura mea cu sotia lui.Acum ne sunam mereu,si daca Domnul vrea,o sa ne faca calea libera ca sa ne intalnim ca si altadata.Domnul stie de ce a fost pauza asta,si de ce acum mi-a adus-o din nou in cale.Eu nu le caut,ci Domnul le trimite aceste suflete.Si oadat in calea mea caut sa lucrez dupa cum El ma indeamna.El stie de cea ce are nevoie acest suflet mai bine ca si mine.Ca sa descriu cum le face El,ar trebui sa scriu despre alt subiect aparte.

Toate acestea am scris pentru ca sa fiu mai bine inteleasa in privinta cautarii dupa foloasele Domnului si nu ale mele.Sa cautam dupa foloasele Lui,este sa ne ingrijim de cei slabi in credinta,bolnavi….si cel mai imoortant este partasia cu El permanent,si citirea in Cuvantul Lui,de unde primim cunostinta in voia Sa.In inma noastra sa fie aceasta sfanta dorinta,si Domnul ne trimite sa lucram in cea ce este a Lui,ne da ce ne trebuie pentru lucrul Lui,ca sa aducem roadele dorite de El.

Nu ca eu nu m-as ocupa de familie,adica de fiica mea handicapata,sau de o ordine tinuta in locuinta,sau gatit etc.deci totul ce se tine de o femeie, si as umbla numai sa fac vizite,sa sun la felurite persoane,sa alerg de colo colo…si sa neglijez aceste lucrari…Din contra,prin intelepciunea si priceperea de sus,pot sa ma organizez in asa fel ca sa fac totul ce trebuie facut.In caz contrar nu as fii o pilda pentru credinciosi,dar si necredinciosi…as trai in dezordine in cazul acesta.Totul ce fac trebuie sa fie ca pentru Domnul,sa fiu gasita in EL si nu in FIREA VECHE.Totul spre Slava Lui si nu a Mea.

Am invatat si am de invatat,sa nu fiu ca si Marta incarcata cu lucrari care nu ar trebui sa fie,ci sa stau la picioarele Domnului sa ii aduc ziua respectiva in mana Sa rugandu-l ca El sa ma invete ce am de facut si ce sa las,ma rog pentru intelepciune si pricepere pentru ca sa deosebesc ce este de la El si ce din fire.

Cu cat avem mai multa partasie cu El,vom vedea cum suntem calauziti in tot ce se petrece in ziua respectiva.

Ma gandesc la o sora,care atunci cand am fost in vizita la ea recent,era in stres mare,abia rasufla spunand ca are lipsa de aer din cauza stresului avut toata saptamana,ca stia ca eu si fiica mea venim la ei ptr.3 zile.

Dar….stresul ei a fost din doua mari motive.

Intai ea vorbeste la telefon ore in sir cu persoane crestine,doar despre starea casniciei ei,cu suparare si revolta fireasca,despre cei care cauta sa o indrepte pe calea buna,si asa ziua se duce,si numai ajunge la nimic sa faca in gospodaria ei mica,macar ca nu are copii, dar nici partasie cu Domnul nu mai ajunge sa o aibe.

Al doile-a motiv pentru stresul ei este faptul ca vroia sa aibe totul curat pana ce nu venim noi …ca sa fac poze de la locuinta ei cea frumoasa si sa arat la surorile din cercul nostru.Insa poze nu am facut,pentru ca am vazut unde vroia sa ajunga,si a fost cam sifonata…..dar nu ai cu cin e sa discuti despere ce este prioritate in viata ei.

Deci pentru ea nu era cautarea dupa foloasele Domnului,de a vorbii la telefon de incurajare,de indreptare cu cei care erau la capatul firului(ca darul il are…)ci vorbea nimicuri cu un duh de cearta…..si locuinta ei era prioritatea ei, de a se lauda cu ea…..

Sau o alta sora era pana peste cap ocupata cu pregatirea unei mese bogate pentru ziua de nastere a cuiva din familie,si nu era gata sa asculte ce vroia sa ii spuna Domnul cand in casa la ea se tinea cercul de surori.Am spus ca se ingrijeste mai mult de cele pamantesti decat de cele ceresti.Cauta dupa foloasele ei ca cel sarbatorit sa se simta bine….deci eul avea prioritate in viata ei,el trebuia pus in slava si nu Domnul.

Ah,cata idolatrie nu se gaseste in crestinism in ce priveste a sarbatorii ceva…cum este ridicat omul in slava, in loc de Domnul….

Daca noi cautam fata Domnului mai mult decat ce este pamantesc,cum am putea noi sa vedem mai bine care ne sunt prioritatile in viata noastra ,si nu am mai fii plini de un stres inutil.

Acest fapt l-am vazut la o pereche crestina la care am fost recent pentru prima oara.Sora nu mi-a dat voie sa o ajut in bucatarie pentru pregatirea pranzului.

Sotul ei si cu mine si fiica mea,la fel si ea, ne-am dus in bucatarie .Sotul ei a spus ca sa mergem acolo,pentru ca tot ce eu ii comunic lui sau el mie,sa auda si ea ca sa aibe si ea partasie cu noi,sa fie binecuvnatata.

Fiind in bucatarie cu totii,o urmaream pe sora:era ceva deosebit sa o vezi cat de calculata le pregatea pe toate,fara stres,o mancare simpla dar buna,nu cu ornamente inutile care iti fura mult din timp…si era atenta la cea ce auzea la noi,fara a scoate insa un cuvant.Pentru mine era o pilda frumoasa,biblica.Ma gandeam din nou la Marta si Maria.Ce bine este sa iti calculezi cu priceperea de sus,intelepciunea de sus pranzul si tot odata sa asculti ce are de spus Domnul.

Multe femei isi pierd timpul pretios in aranjamentele festive,care nu au valoare inaintea Domnului,care ar trebui sa fie in simplitate facute…Daca s-ar intelege ce spune Cuvantul:sa rascumparam timpul,va vremurile sunt rele,am cauta sa fim mai simpli,calculati in tot ce facem,in asa fel ca sa avem mai mult timp pentru cea ce este a Domnului.Timpul de 24 de ore,Domnul vrea sa il imparta cu noi,dar noi nu Ii dam voie sa o faca…..Lui ii dam poate un 2-3 minute …..

Si aici trebuie o disciplina radicala,fie cu computerul, fie cu telefonul,sau altele activitati inutile,care ne fura mult timp din acele 24 de ore ale zilei.

Fiecare avem de invatat in privinta unei disciplini spirituale,pentru ca sa cunoastem prioritatile care au valoare inaintea Domnului,care sunt foloasele Lui,din care avem binecuvantare,in care vom vedea roadele spirituale.

“De aceea preaiubitii mei frati,fiti tari,neclintiti,sporiti totdeauna in lucrul Domnului,ca stiti ca osteneala voastra in DOMNUL nu este zadarnica.”

1 Corinteni 15;58.

VA URMA.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s