„Hristos, Divort si Recasatorire.”

Cred ca acest articol pe care l-am citit si eu,poate sa dea o lamurire asupra acestor acte:Divort si Recasatorire,cu care se confrunta astazi ca niciodata lumea crestina.De curand am fost pentru cateva zile in vizita in Romania,si am ramas uimita sa aud cata durere au adus divorturile intre crestini,nu vorbesc despre cei ce nu-L cunosc pe Domnul,ci deaceia care zic ca Il cunosc.Oare de ce sunt atatea cazuri din acestea dureroase?Suferinte sufletesti foarte mari pentru partenerul parasit de sotie sau de sot,dar si pentru copiii ramasi fara tata sau mama.Ce se intampla cu crestinii?….Unde este credinciosia care au fagaduit-o unul altuia in ceasul cununiei ?Credinciosie pana la moarte…Eu cred ca nu se mai tine seama de Creatorul  casatoriei,de cea ce El a hotarat si poruncit .M.M

__________________________________________________________________________________________________________

Textul începe cu o întrebare ce lămurește exact dacă Domnul Isus permite într-adevăr divorțul și recăsătorirea în caz de curvie. Fariseii pun această întrebare: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” (v3). Fariseii întreabă dacă motivul pentru divorț poate fi „pentru orice pricină” iar răspunsul Domnului este, așa cum se va demonstra în ceea ce urmează, o interdicție totală a divorțului, până când, aparent, permite o excepție, atunci când fariseii introduc a doua întrebare. Dar ne vom ocupa de partea respectivă la timpul potrivit.

I. Dacă Domnul Isus ar permite o situație de excepție (în caz de curvie) nu se mai poate înțelege toată pledoaria dinainte să exprime această excepție când afirmă cu tărie că divorțul nu este permis sub nici o formă. Ar însemna că Hristos se contrazice pe Sine. Voi prezenta o scurtă analiză a argumentului Domnului în care „unitatea” dintre bărbat și femeie este cheia și motivul pentru care divorțul este interzis.
1. DESIGNUL unirii: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască” (v4) și „a împreunat Dumnezeu” (v6). Dumnezeu a avut un design, un proiect pentru căsătorie pe care l-a înfăptuit și pe care nu l-a lăsat ca să fie distrus de nimeni. El este valabil astăzi, pentru oricine, așa cum a fost întotdeauna. Așadar divorțul este interzis. Ne extragem învățătura despre căsătorie, divorț și recăsătorire din ceea ce a proiectat Dumnezeu și nu din cea ce a stricat omul.

2. MOMENTUL unirii: „de la început” (v4). Învățătura despre divorț trebuie extrasă din ceea ce Dumnezeu a hotărât la început. Domnul argumentează că „dar de la început n-a fost aşa.” La început nu s-a conceput divorțul și recăsătorirea. Deci Dumnezeu nu le acceptă. Nu vom merge să căutăm exemple și excepții inventate de oameni ci vom apela la hotărârile lui Dumnezeu de la bun început. Începutul este un bun moment pentru a ne întoarce să înțelegem ce crede Dumnezeu despre căsătorie, divorț și recăsătorire.

3. DECRETUL unirii: „şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? (v5). Dumnezeu a decretat această unire și decretul lui Dumnezeu este ireversibil. El este valabil și incontestabil în cazul tuturor oamenilor. Când facem doctrina despre divorț și recăsătorire ne vom uita la decretele lui Dumnezeu iar decretul lui Dumnezeu arată că unitatea căsătoriei nu poate fi distrusă în nici o circumstanță. El urăște despărțirea și nu o permite.
4. REALITATEA unirii: „şi cei doi vor fi un singur trup ” (v5) și „Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.” (v6). Unitatea există și ea este indivizibilă. Ea nu poate fi ruptă la fel cum ceea ce Dumnezeu Însuși a făcut la început nu poate fi anulat. Există acel decret pe care Dumnezeu l-a dat și care nu poate fi distrus. Ce a spus El a luat ființă „un singur trup.” Imposibilitatea divorțului este dovedită și de această unitate care i-a loc între doi oameni căsătoriți. Așadar un argument împotriva divorțului este însăși unitatea creată în căsătorie. Ce să rupi dacă „nu mai sunt doi ci un singur trup”??

5. AUTORUL unirii: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut …” (v4) și „a împreunat Dumnezeu” (v6). Dacă Dumnezeu a unit ceva atunci este imposibil ca omul să vină să aducă despărțire. Poate că acesta este unul dintre cele mai puternice argumente înaintea căruia orice făptură omenească ar trebui să-și înghită cuvintele cu teamă și reverență. Dumnezeu a făcut și El a împreunat. El a făcut ceva perfect și de aceea nu se poate strica niciodată, în nici o circumstanță și de către nimeni. Are omul obrăznicia să intre în lucrările lui Dumnezeu pentru a le schimonosi?

6. DURATA unirii: „Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (v6). Unirea dintre un bărbat și o femeie, prin căsătorie, este pentru tot restul vieții cât ambii sunt în viață. Mai mult decât atât nu pot să spun. Concluzia lui Hristos („deci”) este că omul (cei în cauză sau alții în poziție de autoritate) nu trebuie să despartă. Este o afirmație clară, directă și evidentă în înțelesul ei. Omul să nu despartă. Divorțul nu este permis pentru că durata căsătoriei este stabilită pentru toată viața. Divorțul nu are nimic de spus în cazul căsătoriei. Căsătoria prin definiție este „până moartea ne va despărți.”

7. RUPEREA unirii.
II. *excepția 1. Domnul Isus își încheie discursul despre divorț și concluzionează, așa cum s-a observat, că omul nu trebuie să despartă ce a unit Dumnezeu. El nu lasă absolut nici o excepție. El spune că nu există așa ceva ca ruperea acestei unități. Ce urmează de aici încolo este răspunsul lui Hristos la argumentul fariseilor care prezenta o excepție lăsată de Moise pentru divorț. Domnul explică excepția lui Moise și apoi introduce care este singura excepție posibilă pentru divorț. Întâi să observăm cum demontează Domnul excepția lui Moise de care doreau să profite Fariseii:
(a) excepția își are originea în Moise, nu în Dumnezeu („a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele” ). Noi stabilim tiparul pentru căsătorie din ceea ce a spus și stabilit Dumnezeu Ziditorul oamenilor și a căsătoriei și nu după ceea ce a permis Moise poporului Israel (nu ucenicilor Domnului sau Bisericii lui Hristos) în anumite circumstanțe specifice.
(b) excepția este o îngăduință și nu o poruncă (ei întreabă „pentru ce a poruncit Moise” iar Domnul răspunde că Moise nu a poruncit ci „a îngăduit Moise”). Învățătura despre divorț se face după poruncile lui Dumnezeu și nu după permisiunile lui Moise.
(c) excepția demonstrează starea inimii celui care vrea să divorțeze „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele.” (v8) Cei care vor să discute despre divorț demonstrează o stare de împietrire a inimii. Acesta nu este decât un alt păcat deasupra celorlalte pe care ei le fac.
III. *excepția 2. Acum vom dezbate excepția introdusă de Domnul Isus care (a) urmează pledoariei Sale în care demonstrează că nu există excepții (lucru esențial de notat) pentru divorț (v3-6) și care (b) urmează răspunsului Domnului prin care demontează excepția prezentată de farisei din legea lui Moise (v7-8). Așadar, al treilea argument este luat din excepția pe care o lasă Domnul Isus Hristos pentru ruperea acestei uniri. „Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” (v9).
Avem de-a face în acest verset cu două afirmații de bază: (1) o femeie căsătorită care păcătuiește cu un alt bărbat decât soțul ei și păcatul e numit „curvie” (în greacă e porneia) și (2) un bărbat căsătorit care (prin divorț și recăsătorire) păcătuiește cu o altă femeie decât soția lui de la început și păcatul e numit „preacurvie” (în greacă e moicheia).
Întrebarea care se pune este: de ce Domnul Isus numește păcatul femeii „curvie” iar al bărbatului „preacurvie”? Dacă unii spun că divorțul și recăsătorirea acestui bărbat face păcatul lui să fie preacurvie nu este consecvent cu a doua afirmație a Domnului care spune că un bărbat (nu a fost
căsătorit, nu a divorțat și nici nu s-a recăsătorit ci este la prima căsătorie) care ia pe o femeie lăsată de bărbat preacurvește.
Singurul răspuns valid este că Domnul Isus vorbește despre două păcate sexuale diferite. Termenul porneia (curvie) în Scriptură este deseori folosit pentru a defini relații incestuoase (1 Corinteni 5.1). Cu alte cuvinte Domnul spune că un bărbat are voie să-și lase nevasta dacă este în relații incestuoase cu ea. În orice altă instanță și din orice alt motiv – divorțul și recăsătorirea îl aruncă în păcatul preacurviei.
Textul așadar ar trebui tradus așa: (1) Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de incest (porneia), şi ia pe alta de nevastă preacurveşte (moicheia); (2) şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte (moicheia).
Concluzia este aceasta: (1) divorțul este permis doar în caz de incest; (2) dacă cineva divorțează și se recăsătorește (în afară de cazul unei foste relații incestuoase) preacurvește; (3) dacă cineva (care nu a fost căsătorit) ia un partener divorțat (în afară de cazul în care acela a fost într-o relație incestuoasă), de asemenea, preacurvește. Intrarea în relație cu cineva care a mai fost căsătorit înseamnă preacurvie. Recăsătorirea te aruncă în brațele preacurviei. Incestul este excepția.

IV. Ultimul meu argument este extras din reacția ucenicilor. Pe vremea Domnului Isus exista o școală teologică care promova ideea că divorțul este permis doar în caz de infidelitate sexuală. Dacă Domnul Isus ar promova această idee nu se poate înțelege deloc de ce ucenicii sunt consternați să audă că Domnul Isus susține aceeași idee.
Reacția lor este aceasta: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare” (v10). Însă reacția lor poate fi înțeleasă doar în contextul în care Hristos aduce ceva revoluționar: (a) El concluzionează că nu ceea ce a spus Moise e tiparul ci ceea ce Dumnezeu a destinat de la început și (b) că nu există, așadar, motiv pentru divorț nici unul altul decât incestul – restul cazurilor care implică recăsătorire înseamnă preacurvie.

Andrei Croitoru, 9 martie 2013

Sursa:

http://blogultrezirespirituala.wordpress.com/2013/03/26/hristos-divort-si-recasatorire/

Anunțuri

4 gânduri despre “„Hristos, Divort si Recasatorire.”

  1. Sunt de multe ori situatii in care Numele Domnului este facut de ocara din partea celor care ,, poarta ” numele de Crestin , si de multe ori Nu se tem de Cuvantul Domnului ca sa ia aminte la El .
    Si de multe ori sunt multi altii care Nu inteleg Cuvantul lui Dumnezeu si opresc Casatoria , aceasta fiind o invatatura a Dracilor.
    Sper ca Dumnezeu sa ne dea Lumina sa intelegem voia Lui , sunt mai multe situatii , si de multe ori oameni care Nu se tem de Cuvantul Domnului , cauta NU sa implineasca voia Domnului ,ci sa gaseasca o justificare pentru Pacatul lor .
    ,, vine ziua cand Domnul va scoate la lumina lucrurile ascunse ale Oamenilor ,, si Judecatorul va fi EL si nu noi ( umbland cu multe siretlicuri) .
    ,, Ce bine sti sa-ti intocmesti caile cand este vorba sa alegi ce iti este placut ”

  2. simonach2013

    Din pacate Evanghelia vestita in multe adunari nu are consistenta. Multi pastori evita subiecte ca acestea si predica cam ce ar vrea sa auda oamenii.In multe biserici se accepta traditii si mituri lumesti ca si cum ar fi crestine( 2 Timotei 4: 3-4 ). E trist sa vezi in ziua de azi cum casnicia nu mai are valoare. Crestinii care ar trebui sa fie un exemplu,divorteaza pentru Motive egoiste cum ar fi : nepotrivire de caracter sau pur si simplu : Nu-l mai iubesc sau n-o mai iubesc.Niciodata in istorie n-a existat atata violenta in familii, atatia copii care sufera , nu e de mirare ca acesti copii nu mai au incredere in nimeni si cand sunt mari nu mai pun nici o valoare pe casnicie. Atunci cand doi tineri se casatoresc pe motivul : Vreau sa fiu fericit, aceasta casnicie nu va dura. Doar atunci cand tanarul zice: vreau s-o fac pe sotia mea fericita si cand tanara zice : vreau sa-l fac pe sotul meu fericit atunci casnicia are sanse .Daca o Familie e stabilita pe principiile biblice , adica: sotia isi respecta sotul iar sotul isi iubeste sotia cum a iubit Hristos biserica, cand fiecare isi accepta rolul pe care Dumnezeu l-a dat , acea Familie va dainui si va fi binecuvantata. Impreuna vor face fata tuturor atacurilor celui rau. O Familie cere Spirit de sacrificiu cere asumarea de responsabilitati, cere de multe ori sa renunti la dorintele proprii pentru a mentine familia unita. Astazi multi tineri nu mai vor sa-si asume astfel de responsabilitati. Astfel sunt multe adolescente care raman insarcinate si astfel aduc asupra lor multe necazuri, de multe ori nu fac fata problemelor singure si presiunilor, si ajung la avort sau chiar suicid. Acum cand traim vremurile din urma mai mult ca oricand, crestinii ar trebui sa fie o lumina in aceasta lume. Sa ne intoarcem la Scriptura si atunci Domnul ne va binecuvanta Familia si pe cei din jur. Domnul sa ne ajute la aceasta .Amin!!!

    1. Asa este ,este adevarat,adevarul Scripturii este tot mai mult inlaturat,punand in locul ei filozofia omeneasca.Tot mai rar intalnesti adevarati credinciosi,care respecta Adevarul lui Dumnezeu,traindu-l.Multumesc sora Simona pentru comentariu.Har si multa Pace .

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s