„Suferinta cu un scop deplin.”Partea 3-a.

Schwäbische Alb

Suferintele aduce amaraciune in viata unui crestin,cea ce nu este normal.

„Pentruce te mahnesti suflete si gemi inlauntrul meu?Nadajduieste in Dumnezeu,caci iata Il voi lauda;El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.”PSALM 42;11

Un crestin tulburat nu a invatat inca,ca sa isi vada incercarile,ispitele,greutatile prin prisma Cuvantului lui Dumnezeu,deci in lumina slavei viitoare,care il asteapta in vesnicie.Sunt multi crestini care isi plang in plina amaraciune suferintele lor,in loc sa fie fericiti,sa vada ca toate suferintele isi au scopul numai spre binele lor si nu spre distrugerea lor.

Deseori strigam si noi ca si David.Daca urmarim Scriptura vom gasii ca multi din oamenii lui Dumnezeu au trecut fazele acestea.Fazele profunde ale adancului si a deznadejdii.Si ei au fost oameni ca si noi,au fost coplesiti de asfel de sentimente ale dejnadejdii.Cand si-au lasat pierdute privirile asupra Aceluia care le putea venii in ajutor,au pierdut faptul ca incercarile lor au un scop binecuvantat pentru vesnicie.

Avraam a fost cuprins de disperare cand Dumnezeu a lasat foametea in tara Canaanului si a fugit in Egipt.Moise a avut clipe ale descurajarii,Ilie s-a lasat de Isabela atat de descurajat,incat a cazut adanc in depresie si dorea sa moara.La fel si profetul Iona si  Ieremia au cazut in starea aceasta a descurajarii.

In Psalmul acesta,il vedem pe David,(care deseori era cazut in descurajari ,in sentimente schimbatoare,)ca este cazut in valea descurajarii,a disperarii,strigand :”de ce te mahnesti suflete si gemi in mine…?”El a vazut in jurul lui prin ochii lui firesti,deacea ii aparea toata incercarea lui fara nici o scapare.

„Doamne, ce multi sunt vrajmasii mei,ce multime se ridica impotriva mea.Cat de multi zic despre mine:”Nu mai este scapare pentru el la Dumnezeu…..”PSALM 3;1-2 Il vedem pe David in mare stramtoare,dar apoi stie de unde ii vine ajutorul,privirea sa este ridicata inspre ajutorul lui.Intai vine un vaiet din sufletul lui,dar apoi gaseste mijlocul de scapare,de vindecare din starea lui plina de mahnire.

Sufletul care se mahneste,ce este plin de amaraciune,gaseste vindecare numai prin Cuvantul lui Dumnezeu, nicidecum cu metodele oferite de lume :Yoga,meditatie transcedentala ,antidepresiva etc.Noi inca locuim intr-un trup de carne,care este supus inca la oscilare in sentimente:ba suntem fericiti ba suntem plini de amaraciune.Noi inca reactionam sensibili la schimbarea ce se petrece in jurul nostru.Sufletul poate devenii bolnav,dar si trupul nostru poate reactiona bolnav la aceste sentimente oscilatorii.Cat noi inca ne aflam in acest trup de carne,suntem supusi la o lupta cu el.

https://hardeladumnezeu.files.wordpress.com/2012/03/puneti-nervii-in-mana-lui-dumnezeu1.pdf    (in acest articol,urmat si de alte capitole,gasiti mai multe despre acest subiect )

Daca sufletul nostru este bolnav,se inbolnaveste si trupul nostru.Cine nu a trait sau traieste acest adevar?Alergam de la medic la medic cu niste simptome neplacute in trupul nostru,iar medicii nu gasesc nimic….In fond sufletul ne este bolnav,care are nevoie doar de privirea indreptata spre „medicul” adevarat care poate vindeca sufletul nostru,Cuvantul Lui este balsamul care vindeca.Daca nu luam in considerare totul ce avem in Cristos,nu vom putea avea biruinta asupra sentimentelor de aramaciune,disperare.Sa invatam de la David,din eperientele lui pe care el le descrie in toti Psalmii lui.(Pentru mine,traducatoarea,Psalmii sunt un izvor nesecat de binecuvantari atunci cand sunt in incercari,din ei am invatat cum sa ma rog,cum sa imi vad incercarile cum sa ma lupt contra sentimentelor negative care cautau sa ma traga in jos,in depresii.David este un exemplu deosebit ….).

PSALM 42;4 Ne putem inchipui ce lacrimi erau acelea care curgeau din ochii lui David,care de multe ori poate curgeau si din ochii nostrii.Au fost zile in viata lui David,cand el nu intelegea drumul lui Dumnezeu pe care il ducea,pentru David erau clipele cand credea ca Dumnezeu doarme si nu Il intereseaza de greul lui.PSALM 44;24-27 de exmplu.Mai ales ca David Il slujea pe Dumnezeu din inima.Cu toate rugaciunile lui intensive,in jurul lui era numai intuneric nici un fel de ajutor.Ce fel de ganduri intunecate poate Satana sa ii infiltreze in inima unui copil al lui Dumnezeu,cata amaraciune,indoiala,revolta ,numai sa isi indrepte privirea asupra lsa si a imprejurarii grele in care se afla,si nu asupra lui Dumnezeu de unde ii poate venii ajutorul.Si de cate ori nu se ia in considerare cea ce sopteste el,si se ajunge in depresie….si devine obosit,satul de viata.

Dumnezeu ne duce deseori pe patul suferintei,pentru ca noi sa gasim mai mult timp sa ne ocupam de Cuvantul Lui si sa dam importanta si mai mare rugaciunii.Daca un crestin nu se roaga mult,nu creste spiritual.Rugaciunile scurte si ocazionale la masa de ex.sunt deobicei mecanice,nu ca nu sunt necesare,dar ele nu aduc crestere in Domnul.Deacea Dumnezeu ne duce intr-un „colt”unde face din nou adevarti rugatori.Dumnezeu nu lasa peste noi nimic care sa  NU aibe in mana Sa un anume scop.Suferinta de multe ori ne duce la nadejdea vie,ca acolo sus la Tatal ceresc ne asteapta ceva minunat ce la urechea noastra nu s-a suit si ochii nostrii nu au vazut….suferintele noastre au o greutate in ochii Lui,El ne va da rasplata cuvenita dupa credinciosia cu care am stat in suferintele naostre lasandu-l sa lucreze in noi ce dorea si doreste.

Harul Lui ne este de ajuns in suferintele noastre,in el este si puterea de care avem nevoie in necazurile noastre.El ne da suferinta,dar si puterea ca sa o putem duce.Daca noi ne vedem suferintele cu ochii spirituali,asa cum le vede Dumnezeu,in nadejdea vie ca sus la Tatal ele nu vor mai fii,atunci ele devin usoare si scurte.2 CORINTENI 4;17-18.

De ce trebuie sa suferim? in incheiere tragem concluzia aceasta:Dumnezeu vrea sa ne formeze caracterul nostru in cel al Fiului Sau.El se straduieste sa faca ceva din noi,pentru slava Sa.El intai zdrobeste si apoi lucreaza in noi ceva folositor pentru El.El ne slefuieste,ne loveste,ne pune in cuptorul fierbinte…..pana ce in final vede chipul Fiului Sau in noi.

Daca Dumnezeu ne-ar lasa in pace,si nu ne-ar trimite in incercari,suferinte de tot felul,sa fim siguri ca viata noastra de crestin ar avea un fundament de nisip.Cineva a spus:”Dintr-o tara unde straluceste numai soarele,se face o pustie.Noi avem nevoie de nori,zile intunecate,furtunile si ploaia,dar la fel si soarele, ca sa ramanem roditori.”Un fundament stabil se cladeste pe stanca suferintelor.

Observam ce spune Iov in” Dar El stie ce cale am urmat si daca m-ar incerca as iesi curat ca aurul.”IOV 23;10.Vedeti ca Iov nu spune”Eu cunosc calea Lui,”ci el spune ca Dumnezeu cunoaste calea lui.”Noi de multe ori vrem sa stim ce vrea sa faca Dumnezeu,sa tragem”perdeaua”la o parte si sa privim.Daca noi am afla calea pe care ne duce inca de la inceput,nu am mai avea nevoie de credinta,ca sa acceptam calea pe care ne duce.In mijlocul suferintelei,Iov a inteles insa ca Dumnezeu ce face,face numai spre binele lui si nu distrugerea lui.El traia in credinta aceasta,ca nimic nu este la intamplare peste el,ca totul are un scop in mana lui Dumnezeu.

El vrea ca sa ne intareasca credinta,sa ne exersam in ea,sa crestem in ea.Credinta noastra in Dumnezeu trebuie incercata,ca sa devina puternica.Credinta care nu este incercata,nu poate fii tare.Daca eu vad un tren sau altceva inaintea mea,mie nu imi mai trebuie credinta ca sa cred,pentru ca vad ce am inaintea ochilor mei.Pe cand daca nu vad ceva,atunci imi trebuie sa am credinta.Noi exersam credinta in lucrurile care nu se vad,sprijinindu-ne pe fagaduintele facute de Dumnezeu in Cuvantul Sau:Biblia.Noi credem ca cea ce spune de exemplu:ROMANI 8;28-29,ca totul este spre binele nostru……Credem ca suferintele isi au scopul curatirii noastre1 PETRU 4;12-13.

Planul lui Dumnezeu cu copii Lui,este unul foarte mare.Planul Lui il va implinii cu siguranta.Aceasta incredere este un motiv pentru noi ca sa ne bucuram,si sa nu fim in amaraciune,deznadejde atunci cand El lucreaza in noi zdrobirea noastra.El face din vasul spart unul spre slava Sa.”

„Tata ceresc Tu ai facut si faci totul minunat in viata mea,”putem sa spunem chiar acum cand suntem in vre-o suferinta.

Slava Lui si numai Lui se cuvine in veci de veci.

Incheiere.

Un gând despre “„Suferinta cu un scop deplin.”Partea 3-a.

  1. Pingback: Suferinta cu un scop deplin-3 parti «

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s