„Cea mai importanta rugaciune pentru mine”- 4-

CALAUZIRE  PRIN  SEMNE , SFATURI , IMPREJURARI ,MARTURII.

In randurile urmatoare ,referitor la SEMNE,sunt ganduri ce le-am acumulat dintr-o carte care m-a ajutat sa inteleg si mai bine calauzirea prin Duhul Sfant.Am mai citit si alte carti care se refera la calauzirea biblica,si am comparat cu cea ce ne invata Scriptura.Asa caut sa cercetez totul ce citesc ,si pastrez ce este biblic . Nu practic aceste invataturi pentru ca imi spune altii sa o practic,ci practic pentru ca am cercetat intai ,daca este asa sau nu cum spun altii .Daca nu as cerceta nimic din cea ce imi spun altii crestini prin carti sau predici sau direct verbal,nu voi putea cunoaste nicidecum daca este sau nu scriptural.Deacea dorinta mea este ca sa se cerecteze la lumina Scripturii ce scriu eu,daca se face asfel,atunci Duhul Sfant da lumina si vom putea ajunge sa fim intr-un gand si in privinta unei calauziri biblice.

Semne.

Crestinii care se tin de o calauzire prin semne,se sprijina pe istoria lui Ghedeon.In primii ani dupa intrarea in Canaan,nu erau inca organizari sociale.Nu a fost o conducere centrala,si cunostinta despre Dumnezeu,din cartile lui Moise,ele nu prea erau la indemana izraelitilor.Mai degraba era un conducator,sau judecator peste ei. JUDECATORII 6;11-40 .Poate spune cineva ca a primii o viziune,este un fapt real pentru o calauzire de la Dumnezeu.Nicidecum,pentru ca poate fii  la fel de greu de cunoscuta,ca si orice alta calauzire.Dupa cum citim in acest text din biblie,vedem ca Ghedeon era nesigur in ce priveste calauzirea cu viziunea (intreb:oare cati sunt astazi care isi cerceteaza viziunile,visele,prorociile daca sunt sau nu de la Dumnezeu…?)avea indoiala mare in inima lui,si dupa ce s-a rugat pentru aceasta situatie in care L-a atras Dumnezeu,a venit la El  cu  lana si cerea un semn de la Dumnezeu,prin care sa aibe o confirmare ca Dumnezeu vrea ca el sa fie conducatorul Izraelitilor.Iar Dumnezeu a facut intocmai cum Ghedeon L-a rugat.Insa Ghedeon inca nu era satisfacut,el s-a scuzat la Dumnezeu  si a cerut din nou un semn,dar inversat fata de primul semn.Iar a implinit Dumnezeu dorinta lui.

Experimentul lui Ghedeon a devenit pentru multi crestini,un principiu important pentru deciziile lor.Cum arata in practica acest principiu pentru ei?Cam in felul urmator:ei vin la Domnul cu rugaciunea: „Doamne daca Tu vrei ca eu sa fac lucru cutare,atunci fa Tu ca telefonul sa sune la ora 9 si 10 minute.Atunci eu voi stii sigur,ce am de facut.”La acest fel de cerere se pot adauga multe,multe altele semne.Cate cereri din acestea nu au dus la decizii total false,care au dus pe multi in directii total contrare a cea ce invata biblia.Si-au strapuns inima lor cu tot felul de dureri.Dar cum se explica felul de a calauzii Dumnezeu pe Ghedeon,cu semnul lanii?Ghedeon nu avea pe timpul lui toata Scriptura cum o avem noi acum.Dumnezeu a avut rabdare cu el si indurare.El a cerut ceva de la Dumnezeu care era contrar legii naturii.Astazi nu credem ca cineva ar pune un semn de ex.ca acesta inaintea lui Dumnezeu:ca in iulie sa fie zapada,si atunci ar crede ca voia lui Dumnezeu este sa faca cutare pas,sau lucru.In orice caz,Ghedeon avea foarte putine posibilitati ca sa cunoasca voia lui Dumnezeu,decat avem noi astazti:Scriptura intreaga .In afara de aceasta,noi avem si Duhul Sfant pentru calauzire care ne face sa  intelegem Scriptura .NICI unde in Scriptura nu gasim un exemplu,care sa ne indrume la practicarea de a cere semne de la Domnul,ca o calauzire intr-o anume situatie.Asfel de practica,o folosesc in general acei crestini care sunt doritori de minuni de la Dumnezeu .Dar daca vine ceva totusi la cererea lor,de unde este minunea?Noi stim ca Satana a fost si este un imitator al lui Dumnezeu,face si el minuni care se aseamna cu originalul (Minunile de ex.al vrajitorilor lui Faraon ,cu Exodul cap.7 incepand….doar viata nu au putut -o face din tarana pamantului.)Astazi traim tot mai mult”supranaturale”din alta sursa decat al lui Dumnezeu.Inca odata sustin,ca nu neg faptul ca Dumnezeu astazi nu mai raspunde prin minuni in anume situatii .Dar pentru El nu este metoda de calauzire generala a credinciosilor noi nascuti.Multi cred in minuni,dar nu cerceteaza de unde sunt…. si cad usor in obiceiul paganesc,superstitios,in calauzire falsa.Eu cred ca nu avem voie sa facem experimentari de felul acesta cu Dumnezeu.Daca noua nu ne ajunge Cuvatul Scripturii,nu o sa ne ajute nici semnele pentru o calauzire corecta.Prin semne,noi asteptam o calauzire dar care vine din alta directie si nu de la Dumnezeu,si asfel vom pasii tot in intuneric. Dupa textul din biblie,vedem ca Ghedeon nicí  in raspunsul cu lana  nu a gasit o clara calauzire pentru el,o fii avut el tot felul de argumente cu privire la acest raspuns,deacea incepe cu alt semn sa vina la Dumnezeu,pana la urma a inteles ca asta este voia lui Dumnezeu sa fie conducatorul Izraelitilor.”

Sfaturi luate de la crestini.

Daca noi cautam sfaturi de la crestini cu experienta in ce priveste calauzirea lui Dumnezeu,atunci ne aflam pe drum bun.Uneori avem situatii complicate,si nu stim exact ce avem de facut,pe deoparte Cuvantul ne invata care este voia lui Dumnezeu,imprejurarile insa sunt atat de confuze,ca nu stim care este urmatorul pas.Mi s-a intamplat si mie uneori sa fiu in situatii din acestea.Am luat legatura cu credinciosi care stiam ca sunt avansati fata de mine in ce priveste viata spirituala,le desfasuram situatia exact cum este.Ei judecau ce spuneam eu,reflectau si imi dadeau raspunsul .Ei aveam intelepciune si pricepere,ca sa poata patrunde in situatia mea si sa imi dea un sfat. Dar cunosc si cazuri care mi s-au adresat si mie cu o anume situatie .Pentru ca eu am trecut prin ceva asemanator si am vazut cum am fost calauzita,am povestit sorei cum a fost calauzirea in situatia respectiva.Persoana din fata mea,a reflectat,a comparat cu situatia ei,si a primit lumina necesara pentru a lua decizia .Unoeri nu stii ce raspuns sa dai la persoana care cauta ajutor spiritual la tine,atunci nu fac altceva decat sa ma rog,sa o sustin cu rugaciune . Asfel Domnul ii deschide ochii ca sa inteleaga situatia,si sa ia decizia care trebuie.Totusi si cautarea dupa un sfat la credinciosi cu experienta de Dumnezeu,depinde de niste principii generale.

Sa nu cautati sfat la cineva care va da sfaturi dupa placerea voastra,deci sa va confirme dorinta ce o aveti,care uneori este contrar voii lui Dumnezeu.Pentru ca nu sunteti ajutat spiritual,ci trebuie mers acolo unde se spune adevarul,se judeca dupa Cuvantul Scripturii.Cineva mi-a pus intrebarea,acum cativa ani,de ce nu are putere de a birui impotriva ispitelor,de ce cade in ele?I-am spus pentru ca iubeste pacatul,iar in inima ei nu este dorinta sincera de impotrivire contra pacatului ,prin puterea Duhului,nu doreste curatirea de pacat.Inima ei este departe de Domnul,dar aproape de pacat….I-am explicat toate aspectele  din viata ei,care mi le-a insirat,care nu sunt dupa cuvantul lui Dumnezeu,si sa ia decizia sa se lepede de pacat,sa se caiasca….Nu i-a placut aceasta indrumare,zicand altora si nu direct mie,ca eu judec viata ei,ca viata este a ei si face cum crede ca este bine pentru ea.Atunci de ce a mai venit cu intrebarea ei la mine?A dorit o confirmare pentru pofetele firii ei,dar a gresit adresa…pana astazi nu mai are legatura cu mine.Nici cand merg in vizita in Ro.De ce?pentru ca nu a vrut sa ia decizia sfanta,sa se lase calauzita de Domnul , pentru ca iubeste pacatul….Sunt destui care vin si cer un sfat,dar mult mai mult pentru ca sa fie confirmati in greselile lor.Cel care este chemat sa dea un sfat  acelui ce il cauta,trebuie sa se adanceasca in situatia desfasurata inaintea lui,sa isi lase timp suficient,pentru ca sa dea un sfat conform Scripturii,chiar daca persoanei din fata lui,sau a ei,nu ii place sfatul.Persoana care ia sau nu ia indrumarea biblica,este ea raspunzatoare inaintea lui Dumnezeu.

Este gresit sa se  depinda de o persoana care sfatuieste,sa zicem consilier spiritual,deci cu orice problema sa se duca la persoana .Persoana care cauta sfat,trebuie indrumata spre Christos,si invatata sa depinda de El,si nu de om .Sa invete sa vina singura inaintea Domnului cu cererea ei,nu sa astepte in orice mica problema indrumarea de la consilier. Ca practicand  aceasta pozitie,va creste in ce priveste cunoasterea voii Domnului in feluritele situatii.Indrumatorul acesta este numai un slujitor al lui Dumnezeu,care nu face decat cea ce i se cere de stapanul lui.Trebuie indemnat sa isi puna nadejdea in Domnul,pentru ca inaintea Lui este razpunzator pentru ce face si nu inaintea sfatuitorului crestin .Cunosc o sora,care mereu vine cu aceasi problema la mine,si de atatea ori i-am explicat cum trebuie sa se comporte,sa isi tina firea veche rastignita cu Christos.Ea vrea sa fie ajutata,dar nu practica mortificarea eului ei,deci vrea sa depinda numai de persoana mea,ca eu sa ma rog pentru mortificarea/rastignirea ei cu Christos.In ROMANI 6;1-13,sunt sfaturile ap.Pavel care au fost date Romanilor crestini,fiind indemnat de Duhul.Mai este nevoie atunci de alta indemnare  mai buna ca aceasta?Este biblica doar,este voia lui Dumnezeu.

Imprejurarile

Ele pot si nu pot sa ne fie calauzire.De ex.o usa poate fii inchisa,dar asta nu inseamna ca sa ne fie o calauzire pentru o situatie oarecare,sa zicem ca asta este voia lui Dumnezeu.Dar s-ar putea ca dupa usa aceia inchisa,sa fie un suflet care are nevoie de ajutor.Dumnezeu vrea sa te duci dupa ea si sa dai ajutorul.Dar cum vei putea intelege lucrul acesta?Un exmplu dintre altele:am fost invitata la o nunta necrestina,de catre rude,in alta tara.Eu m-am gandit imediat la Psalm 1;1-2. Deci ce sa caut la o nunta unde este numai bautura,dans,glume….Am hotarat sa nu mergem.Dar mereu aveam asa o neliniste in mine,deci gandul sa mergem totusi.Psalmul 1 imi inchidea drumul,sa nu merg dar in mintea mea era contrariul.Am cerut sfat la surori cum vad ele starea asta.La fel mi-au spus ca credinciosii nu au ce cauta la asfel de nunti.Dar nu am fost in pace…Atunci am spus ca atata ma voi ruga Domnului pana ce nu am un raspuns clar:daca El voieste sa mergem,tocmai contrar cu ce spune Cuvantul Lui,atunci voi merge pentru ca El stie pentru ce vrea sa merg.M-am rugat destul de mult.La fel si surorile din cercul nostru.In inima mea era pace,deci sa merg , voi afla acolo pentru ce m-a trimis Domnul intre cei necredinciosi.Desigur ca surorile erau nedumerite.Nu intelegeau de ce ma calauzeste Domnul  in felul acesta,care este contrariul voii Lui,daca ne gandim la PSALM 1;1-2.Si m-am dus,in nadejdea ca voi afla la fata locului pentru ce trebuia sa merg.Atunci am inteles ca trebuia sa fiu o lumina intre rude si cei prezenti acolo la nunta,neluand parte la bautura,dans, glume,ci stand intr-un colt de masa impreuna cu familia mea.Eram ca si niste corpuri straine acolo,ceva respingator,apoi nuntasii intrebandu-se ce credinta mai este si aceasta sa nu iei parte la ce se petrece acolo.Asa au aflat aproape toti cine sunt eu de fapt.Eraum mereu observati.Am observat ca unele rude foarte apropiatre se simteau jenati fata de mine,cand glumeau in germana sau o alta limba…parca  le era teama sa puna mana pe sticla de vin de dinaintea lor ca sa bea.Ceva ii bloca parca…stiam ce ii facea sa aibe respectul acesta,chiar daca in ei era un dispret fata de credinta mea.Inainte de aceasta nunta,eram criticata in fel si chip din cauza credintei mele,rudele isi bateau joc de mine in spatele meu.Sotul meu nu lua parte la dans,era parca blocat la muzica care el atat o iubea.Dar stiam ca Domnul a facut aceasta,din pricina mea.In toti anii dupa convertire,sotul meu nu mai ma indemna sa mergem la baluri cum o facea inainte de convertirea mea.Dar nu numai aceasta a trebuit sa imi fie descoperit acolo la nunta.Inainte de plecare spre Germania, a trebuit sa vad ce se ascunde intr-o rudenie pentru mine foarte apropiata….pentru care mereu ma rugam dar nu stiam ce viata duce.Nu pot sa dau detalii ….M-a socat enorm pozitia in care l-am gasit aproape asfixiat intr-o masina in care dormea sub influenta alcoholului…si prin prezenta mea acolo de a imi lua ramas bun,a ramas in viata,harul lui Dumnezeu  a fost ,ca chiar in clipa aceia a trebuiet sa fiu acolo…Asa a fost calauzirea de la Duhul Sfant….Inima imi plangea pentru el…De atunci rugaciunile sunt altele pentru el….si vad ca Domnul le asculta…slava Lui . Deci cum am spus am vazut ca „usa  este inchisa”prin Psalm 1;1-2,dar Dumnezeu a „vrut sa intru dupa usa aceasta”si sa vad starea unui om de care nu stiam ce viata are…si apoi sa fiu o marturie pentru cei ce nu stiau despre credinta mea cum arata ea .De atunci am invatat sa cercetez bine si imprejurarile atunci cand ma rog Domnului pentru calauzire pentru o anume situatie,daca ele sunt asa lasate de Domnul,ca raspuns la rugaciunile mele,ca sa inteleg mai bine care este urmatorul pas de facut ,sau daca ele nu sunt de la El .Imprejurarile ca sa fie bine intelese,sa nu te duca pe drum gresit,trebuie sa fie cercetate amanuntit,folosindu-te de ce spune Cuvantul,rugandu-te pentru lntelepciune si pricepere ca sa poti patrunde adanc in inprejurari,ca sa intelegi bine care este urmatorul pas de facut.Trebuie sa fii in stransa legatura cu cerul…Atunci vezi si stii ce ai de rezolvat.Atunci vei putea face o „sortare”a gandurilor care te coplesesc,sa intelegi care sunt gandurile de la Domnul si care nu.Dupa ce a fost pasul aratat si apoi infaptuit,stai pe loc si astepti dupa urmatoarea indrumare/lumina de sus,pentru ca sa faci celalalt pas….Si apoi traiesti iesirea din intunericul in care ai fost,adus brusc .Era poate o situatie ce a venit peste tine ,o situatie care parca te-a socat pana in maduva oaselor si nu vedeai nici o iesire din ea,pentru era ca si cum este imposibila rezolvarea ei .Dar prin credinta,legatura cu Domnul vei primii calauzirea necesara pentru a intelege pentru ce este situatia lasata de Domnul,si ce ai de facut,ce ai de invatat din ea…..Este o bogatie spirituala pentru mine daca am de sus intelepciunea si priceperea,si ma las calauzita in felul descris mai sus,atunci se vede in viata mea ca Christos este in mine si eu in El . Slava se cuvine numai Lui,pentru ca totul ce se vede in mine,este numai din harul Lui sub conditia:lepadarea de sine si ascultare de voia Sa.Si ca sa ajung aici,ma trece prin felurite situatii unde invat: lepadarea de sine,ascultarea de El , depinderea de El in orice situatie prin credinta primita prin har.Unde nu este trairea,practicarea amintita din ROMANI 6,sa nu ne asteptam  la o crestere a harului in viata noastra.In prima parte a articolului meu,am promis ca voi scrie despre o situatie mai complicata prin care am fost trecuta.Iata-o aici….

Am trait situatii,in care eram sigura ca Domnul m-a condus,luam decizia asa cum am fost indemnata de Duhul,si la scurt timp sa intru in alta situatie,care imi „rasturna”convingerea ca cererea adusa inaintea Domnului poate fii dupa voia Sa.Am ajuns sa fiu nesigura.Deci iata cum a fost:In 2009,decembrie o sora si-a exprimat dorinta ca mult ar dorii sa vina si ea cu familia in concediu cu noi,in Franta unde mergem deobicei eu si familia.Este un satulet mic de tot ,cu doar 30 de case,dar cu o liniste deosebita pentru un suflet obosit….M-am bucurat sa aud asa ceva,si am spus sa mergem cu aceasta cerere inaintea Domnului,si sa asteptam de la El raspunsul.daca este voia sa ,El ne va implini dorinta.Noi vedeam doua piedici in cale:una ca sotul ei primeste de obicei concediu in vara,si nu in Mai cum ar fii convenabil pentru mine si familia mea,alta era ca in satul acela este numai o casa franceza de vacanta,care are doua locuinte pentru turisti.Si daca ele vor fii libere in perioada in care am dorii noi sa fim acolo….Pentru mine era o dorinta mare sa pot avea acolo in liniste intovarasie cu aceasta familie credincioasa,sa ne bucuram din plin in Domnul.Mai ales ca sora era slaba in credinta,surmenata de mult stres cu 3 copii neastamparati….Motivatia aceasta era care ma facea sa ii vad cu mine acolo in concediu.Am inceput sa ne rugam pentru aprobarea concediului pentru fratele.Abia in ianuarie a spus seful lui,ca se vor face programarile pentru concedii.Se vedea ca seful nu dorea sa ii dea in luna Mai ci in iulie.dar noi ne-am rugat,ca daca Domnul vrea sa fim impreuna in mai,El il va inmuia pe seful fratelui.Mare bucurie am avut cand am aflat ca il primeste in luna mai.Imediat am scris in Franta la agentia Gite de France,si am intrebat daca sunt aceste doua locuinte libere.raspunsul a fost ca nu,ci numai o locuinta este libera.Ne-am intristat….dar am spus ca daca voia Domnului este sa fim impreuna v-a lucra El cumva…Am sunat-o pe nora mea in Franta si am rugat-o sa sune ea la agentie sa mai intrebe odata.Gandul acesta a venit de la Domnul ….A sunat,si a spus ca agentia vorbeste cu proprietarul ca sa afle daca locuinta aceia este data pentru turisti sau numai pentru muncitori care lucreaza acolo in apropiere(deobieci el pentru asa ceva folosea a doua locuinta).Raspunsul a fost:el nu o inchiriaza la muncitori daca are turisti din alta tara.Asta a fost voia Domnului,lucrarea Lui…Asa piedicile au disparut…Dar a venit alta neasteptata ,…….Deobicei locuintele sunt rezervate 10 zile,in timpul acesta trebuie sa platesti 25% din suma totala,sa decontezi in contul bancii agentiei.Am trimis banii.Dar scurt,numai la doua zile inainte de termenul cu 10 zile,familia isi primeste banii inapoi,cu motivul ca codul bancii este fals scris,si nu au gasit adresa corecta.Disperati,ca mai sunt doar doua zile,si rezervarea locuintei pentru familia aceasta se termina…Ne-am rugat Domnului ce sa facem…din nou gandul sa o sun pe nora sa ia legatura cu agentia.A luat si a explicat situatia.Cei de acolo au spus ca s-a schimbat codul bancii  in ultimele zile,a primit pe cel nou…asa s-a trimis banii din nou la contul bancii franceze.Domnul a rezolvat si aceasta situatie minunat.Deci noi am vazut clar ca cu toate piedicile survenite,voia Domnului este ca sa fim impreuna in  mai in concediu.Eu ma bucuram foarte mult,asteptam cu dor acele zile cand sa am cu sora ,intovarasie spirituala.De ce aveam acest dor?Pentru ca ea a fost  vre-o 3 ani in cercul nostru de surori,si apoi l-a parasit,nu prea accepta indrumarile spirituale ce veneau de la Domnul in mjilocul nostru,i se parea prea „inguste”.Se vedea ca nu intelege hrana primita,dar si din cauza ca merge intr-o adunare care este bine liberalista.Am lasat-o sa plece,dar nu am incetat a ne ruga pentru ea,indeosebi eu.Acesta era motivul care imi aducea acest dor in inima sa fiu cu ea  cateva zile impreuna,si sa ne cunoastem si mai bine si ca oameni dar si in mod spiritual.S-au inceput pregatirile pentru luna mai,macar ca data plecarii era in 22 mai abia.Dar toata bucuria pentru a fii impreuna,a fost rasturnata brusc de un mare necaz….care ne-a pus pe toti intr-o situatie ca sa credem ca NU ERA  VOIA  DOMNULUI  SA  PLECAM  IN  CONCEDIU.Eram cu totii intr-o mare indoiala,intristati enorm…Ce s-a intamplat ? In 29 aprilie,am fost sunati de vecina sorei sotului meu,precum ca ceva nu este in ordine,ca de 3 zile nu mai a iesit din locuinta ei,macar ca se suna la usa ei sau prin telefon ,nu se raspundea .Era seara pe la ora 19,am fost profund socati,ca o vom gasii decedata,mergea si ea spre 80 de ani si avea probleme cu sanatatea.Imediat in capul meu a fost gandul ca s-a dus concediul,ca Domnul nu a dorit concediul acesta CI  NUMAI  NOI  AM  VRUT,si deacea s-a pus in calea noastra ,trimitand aceasta situatie grea, si El vrea sa ne invete ceva…Era imposibil inainte de 3 saptamani de concediu sa se rezolve cu inmormantarea cumnatei…Asa credeam eu in acele momente…insa a fost o incercare si mai mare decat am crezut eu…Am ajuns la ea,dar oricat am sunat la usa nu se misca nimic in locuinta…am fost hotarati sa sunam politia si salvarea,cand vedem ca se aude o miscare usoara de dupa usa ,si usa se deschide.Un tablou foarte socant am vazut:cumnata mea alba la fata,buzele uscate,erau albe,un ochi era plecat in jos:apoplex.Era fara putere,ametita extrem de tare.Nu putea vorbii cu noi,decat cuvinte neintelese…Repede am imbtracat-o si am plecat cu ea la spital….Era dezhidratata,si imfometata….din ce am vazut in locuinta ei se parea ca era la dejun,ca era totul uscat pe masa ,nemancat,atunci cand s-a produs apoplexul.In spital am aflat ca are si inceput de dementa si ca a avut mai multe mici apoplexuri…Dementa ei  eu am observat-o cu cativa ani in urma,dar sotul meu nu accepta sa spun asa ceva de sora lui .Dar nu aveam cu cine vorbii.In spital au fost probleme cu ea,era agresiva contra unui tratament medical,urla, ii facea pe medici ca sunt „draci”si vor sa o ucida…avea halucinatii(nu este de mirare,ca ea ani de zile se tratase cu ceaiuri descantate de o femeie din Timisoara,si se vindeca…dar urmarile tratamentului acesta a afectat sufletul,mintea ei.).Urla noaptea in spital,nu stiau ce sa mai faca medicii cu ea,decat sa o lege de pat si sa ii dea injectie de linistire.Noi nu stiam ce hotarare sa luam cu privire la cumnata,ni s-a spus ca o sa stea cam doua saptamaani in spital,apoi o sa fie trimisa in oras la geriatrie pentru ca sa o puna pe picioare,sa stie cum sa umble cu rolator.Am inteles ca noi putem doua saptamani ca sa plecam in concediu.Insa cand am stat de vorba cu un medic sef,ni s-a spus ca ea nu o sa mai poata locui singura in locuinta ei,ca trebuie sa fie mereu supravegheata,din cauza dementei.Noi am decis ca o vom lua la noi,chiar daca locuinta este cu 3 camere,si daca noi chiar suntem 3 persoane in ea.Am  fost la un oficíu de unde ea primea un mic ajutor pe langa pensia ei,ca sa anuntam ca va sta in spital si apoi si in geriatrie,ca asa sete regula aici sa anunti cand este vre-o schimbare.Persoana care se ocupa cu treburile cumnatei nu a fost acolo,a fost insa o alta persoana.Aceasta a vrut sa stie unde va locui cumnata,am spus ca la noi dupa ce venim din concediu.A cerut informatii destule si apoi ne-a spus ca la noi nu o sa poata locui din cauza starii ei grave,si ca ea cunoaste cazuri destule,unde s-au distrus casniciile din cauza unui om cu dementa in familie.Chiar ea personal a avut-o pe soacra ei la ei in locuinta…Ne-a povestit ca ea personal si sotul ei au avutz extrem de suferit cu nervii,si era sa fie despartire.cand am aflat aceasta,ne-am ingrozit…Am venit acasa ,apoi o vecina ne-a sfatuit sa nu o luam la noi,ca ne va imbolnavii cu nervii,ca si ea cunoaste cazuri din acestea.Am fost sfatuti ca sa lichidam locuinta ei,si sa cautam un loc intr-un  azil de batrani cu dementa.Toate aceste indemnuri ne-au pus pe mare incurcatura,mai ales pe mine.Nu dormeam noaptea din cauza acestei situatii.Am inceput sa reflectez profund la ea:ce vrea Domnul sa imi spuna prin situatia asta atat de complicata,ce am gresit,ce trebuie sa repar prin cainta,L-am rugat sa ma conduca,sa imi faca clar care este voia Sa.Eram in asa o intunecime ca nu vedeam nici o lumina!!! Am mers zilnic in spital la ea,la numai 8 zile ni se spune ca o trimite in Geriatrie,ca aici in spital nu mai au ce sa ii faca.Au dus-o acolo…aici sefa medicala pentru etajul unde se afla ea,era o femeeie.Aceasta ne-a luat la o parte sa ne spuna ca au mari probleme cu ea,este foarte atciva,umbla noaptea pe coridoare si striga ca toti sunt draci….si ca nu stiu ce sa faca cu ea,ca trebuie sa o luam de acolo.Dar unde la noi?Din ce in ce mai incurcata era situatia si ziua de 22 mai se apropia repede…ce sa facem…Doamne invata-ma,condu-ma…In zilele acelea mi-a venit raspunsul de la Domnul pentru ce eram in situatia asta.Deci am reflacetat iar la tot inceputul cu cererea de a merge in concediu cu familia respectiva….am inteles ca a fost din voia Domnului…iar necazul care s-a pus in curmezis,isi are scopul in mana Sa,de a ma invata sa imi pun increderea numai in El si nu pe intelepciunea mea,chiar daca mintea mea spune ca este imposibil sa ies afara din situatia,ca totul era asa de intunecat in jurul meu…Imi era un gand care ma coplesea mult,precum ca : Domnul te va scoate de aci,acum nu stii cum,dar increde-te in El,ca El nu face greseala nicioadata.Am avut o pace in inima mea si apoi m-am rugat:”Iti multumesc Doamne si pentru aceasta situatie plina de intuneric,dar eu ma incred in Tine ca tu ma vei scoate din ea,nu stiu cum,dar astept sa ma calauzesti Tu sa stiu ce am de facut in continuare…astept sa vad cum vei lucra Tu in situatie….M-am gandit la cea ce mi-a spus functionara aceia,la cea ce a spus cunostinta noastra…am avut pace in mine:da,au dreptate.Am inteles ca Domnul a folosit gura acestor femei ca sa imi faca cunoscut ce am de facut,dar eu nu am inteles imediat.Disperarea era asa de mare…Am lichidat locuinta cumnatei,in cateva zile a fost total golita…dar cand am lichidat-o,era si gandul unde ii voi gasii un loc intr-un azil de batrani cu acest handicap ca al cumnatei?ca se stia ca toate din ambele orase erau pline,deci al nostru si al cumnatei oras?Asteptam de la Domnul indrumare…cunostinta noastra a fost iar folosita de Domnul ca sa imi atraga atentia la un azil mic dar vechi al Crucii Rosii germane.Rugandu-ma m-am dus acolo ,ca Domnul sa deschida usa…Si a deschis-o,si in usa se afla o sora din adunarea noastra,care mai era si subdirectoarea azilului.Ne-am imbratisat cu multa bucurie.Eu o stiam ca are meseria de infiermiera si lucreaza intr-un oras mare vecin.M-a luat in biroul ei,si i-am spus problema mea.Imediat a spus ca se rezolva:au doua camere libere de scurt timp.Am spus ca erau rezervate de Domnul pentru cumnata mea.Din doua cate erau am ales una.Asta a fost in 14 mai.Prin  ea am primit si alte ajutoare informative de care aveam mare nevoie si nu stiam la cine sa ma adresez.Domnul m-a trimis la acest azil prin cunostinta mea ,ca acolo sa o gasesc pe sora de credinta prin care sa fiu apoi mai departe ajutata in situatia mea.Ce imprejurare…Ce bucurie…..si sora se bucura cu mine impreuna si chiar plangea cand a vazut cum lucreaza Domnul in situatia mea.DAR ….a venit o alta problema mare….ca sa ajunga cumnata acolo,macar ca contractul de inchirierea camerei era facut ,trebuie sa aibe un grad de handicap….iar ea nu il are,si fara acest grad cel putin gradul 1,nu se permite sa intre acolo,ca atunci ea ar trebui ea sa plateasca cazarea de peste 2000 euro pe luna .Am fost sfatuita sa depun urgent o cerere la casa de asigurari de boala a cumnatei,ca sa vina cineva cat mai este in geriatrie,si sa constate handicapul la ea.Aici alte probleme:numai in 6 saptamani poate venii cineva…iar ea nu mai era in geriatrie…si unde sa ma duc?la mine nu se poate.iar rugaciune la Domnul pentru calauzire…am fost indrumata la un cadru de la asigurarea aceasta…aici mi s-a spus ca daca locuinta ei nu ar fi fost lichidata,trebuia sa fie acolo si supravegheata,si nu primea gradul 1 de loc.Mi-a spus ca vor cauta sa rezolve cat mai repede ca sa ajunga in azil cu un grad 1.Sora de la azilul acela,mi-a spus sa nu imi fac griji,ca o sa primeasca,ca stie cazuri destule….Deci primeam calauziri prin persoane,apoi prin imprejurari diferitee.Erau asa de combinate de Domnul,incat am vazut tot mai mult cum se lumineaza situatia in care sunt.DAR a venit o alta furtuna peste mine:mi s-a spus in geriatrie ca ei nu o pot tine pe cumnata asa cum era programata pana in prima saptamana din iunie,ci trebuie sa -i dea iesire in zilele ce urmeaza.Un  soc peste mine,ce ne facem?Nu a fost trecuta prin comisia de cercetare medicala in ce priveste handicapul ei,de a primi grad 1,apoi  concediul se apropia rapid…Doamne,dar Tu mi-ai dat pace in sufletul meu,ca se rezolva totul cu bine si acum necazul acesta?Dar iar m-am uitat in urma la tot ce a rezolvat Domnul,si am multumit ca El stie ce trebuie sa faca mai departe…Doctorita ,a spus ca dupa-masa sa vin in geriatrie ca sa vorbeasca cu mie personal.Am fost,si a trebuit sa aflu ca ei nu mai ies la cale de loc cu cumnata,este agresiva,si tot vroia sa fuga din acest loc,si ca trebuie sa o luam de acolo inainte de concediu nostru,mai ales ca eu si sotul meu avem Inputernicire generala,legalizata,putem sa facem acest lucru.Aici fac o mica paranteza.Aceasta Imputernicire generala ,legalizata de notariat,am ajuns sa o facem in acel an prin februarie.Cumnata mea nu vroia sa mearga cu noi la notariat deloc,era tare incapatanata,ca nu are nevoie de nimeni sa o igrijeasca daca nu mai poate.Dar eu am vazut ca ceva nu e in ordine cu ea,am mai scris despre asta.Dar eu am vazut  atunci cand cu situatia ei,ca si acest gand a fost pus de la Domnul in mintea mea ca sa ii spun ca este necesar asa ceva,ca ea nu mai are pe nimeni afara de mine si sotul me care ii este frate.Si minune a fost ca s-a aplecat si a fost la notariat cu noi in februarie.Deci dupa ce doctorita a spus ce avea de spus,am ramas ingrijorati,precum ca nu are grad 1 .M-am dus cu inima plina de nadejde ca Domnul va lucra si aici.Sora care era subdirectoarea azilului,m-a primit cu bucurie,si mi-a spus ca Domnul va lucra si aici.Si sa o aducem in 21 mai in azil.Si dupa ce noi venim din concediu,va fii si programrea pentru asistenta aceia medicala de a se stabili gradul de handicapat.In ultimele 2 zile inainte a fii iesirea cumnatei din geriatrie,am ajuns sa ii aranjam camera ei cu lucrurile ei personale.Avea o camera primitoare,luminoasa…In 21 mai,dimineata pe la ora 10 am dus-o noi,in camera ei din azil.A fost surpinsa de camera,dar a spus ca ea nu sta acolo ca se duce acasa,ca ea se descurca fara noi….In 22 mai,la ora 9 dimineata am plecat impreuna la drum cu familia crestina,spre locul nostru de concediu….cum le-a lucrat Dumnezeu pe toate…iar eu am invatat sa imi pun nadejdea in Domnul indiferent prin ce ma trece,sa nu ma indoiesc de calauzirea Lui,chiar daca totul este intunecat si nu vad nici o iesire,sa inteleg si mai bine ca El nu face nici o greseala,daca ne incrucizeaza drumurile,planurile,pentru ca El cu un anume scop face asta:ca sa ne creasca si mai mult in ce priveste harul Lui,calauzirea Sa.Deci si asfel de situatii putem sa avem,incurcate….incat crezi ca Dumnezeu se opune cererii tale care de fapt ai adusa dupa voia Lui ,inaintea tronului Sau. Dorinta mea a fost ca sa fiu impreuna cu familia aceasta,sa avem partasie spirituala.Tot ce am trait atunci,a fost o marturie vie si pentru familia aceasta,pentru ca si ei s-au rugat ,dar si au trait din plin calauzirea mea..apoi si surorile din cerc la fel.Deci a fost o intarire a credintei tuturor care au urmarit indeaproape totul ce s-a petrecut.In aceia perioada am fost atat de surmeata de alergaturile cu masina si pe jos,si lichidarea locuintei,incat am simtit o mare nevoie de liniste,de regenerare a fizicului meu si nervilor mei,cum de mult nu am mai avut nevoie.Concediu era foarte bine venit si pentru aceasta stare.Dupa ce ne-am intors acasa,am vizitat-o pe cumnata imediat,era deja familiarizata cu noul loc de locuinta.Apoi la circa doua saptamani a fost si vizita facuta de cadrele medicale si au stabilit gradul de handicap 1.Si ce a trebuit sa plateasca ea pentru doua saptamani pana la primirea gradului de handicapata ,a fost restituit.La ora actuala,boala ei s-a agravat.Cand ma uit in urma,imi dau seama ca cu ea in locuinta noastra stramta,nu puteam avea o liniste deplina,ci ar fii fost un stres nervos extrem de mare.Noptile umbla prin camera ei,iese si pe coridor,nu intelege ce i se cere,se revolta,este agresiva si mai mult:este plina de neliniste,si dispretuieste si mai mult cadrele medicale.Sunt factori negativi care au dus-o acolo,despre care nu mai comentez…..

Deci am inteles ca niciodata,ca daca mintea mea spune :Este imposibil o iesire din situatie,credinta spune:este totul posibil numai la Dumnezeu.El are mijloace si metode pe care noi nu le cunoastem cand suntem in furtuna,prin care El ne scoate la liman. El poate sa rezolve pana la capat,pana in cele mai mici amnaunte,incat ajungi sa te tot minunezi cum a lucrat El,daca ne incredem total in conducerea Sa.Slava se cuvine numai Lui.Am vazut apoi si in concediul nostru cu aceasta familie.Am avut ocazia sa ma apropii mai mult de aceasta sora,sa fiu pentru ea o binecuvantare in ce priveste zbuciumul din sufletul ei,despre care nu putea sa il spuna oricui,si se chinuia asa in ea insasi,neavand multa incredere, in greutatile ce le avea….ca sa ia legatura cu cineva care sa o sprijine.S-a inchis in ea insasi. Am vazut cum Domnul a lucrat in asa fel ca noi doua sa fim deseori singure,sa avem partasie prin rugaciune,sa venim impreuna deci inaintea Domnului.Ne-a fost la amandoua clar,ca acest concediu a fost daruit de Domnul.pana la acest concediu m-a trecut pe mine prin incercarea asta mare cu cumnata mea,ca sa adun experientele cu El,si apoi sa dau mai departe si acestui suflet ,care nu pricepea totul,deci felul de calauzire a Domnului in situatii la care mintea noastra spune:este imposibila o rezolvare.Am omis sa mai spun,ca eu de cateva ori am vrut sa renunt la concediul acesta,sa risc sa pierd si avansul deja trimis,numai sa fie rezolvata problema cu cumnata mea.Dar mereu eram dusa inapoi cu gandul:tu ai cerut dupa voia Domnului aceasta intovarasire,si sora  si sotul ei la fel,Dumnezeu nu face greseli,El iti va arata pentru ce a lasat situatia peste tine…Increde-te in El,recunoaste-L si in situatia asta si El va netezii calea…Era un dute incoace si incolo:in incredere si indoiala…pana ce am priceput pentru ce a lasat-o..SLAVA  I  SE CUVINE  NUMAI  LUI . AMIN .

VA URMA.

https://hardeladumnezeu.wordpress.com

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s