„Mesaje pentru consolidare spirituala.”De Austin Sparks.

”Până vom ajunge toți la … măsura staturii plinătății lui Cristos”. (Efeseni 4:13).

Aproape că a ajuns o banalitate a spune că ”Dumnezeu e preocupat mai mult de lucrător decât de lucrare.” Da, și la drept vorbind ajungem să credem această afirmație; dar atunci când e pusă în practică și experimentată ea reprezintă pentru noi rădăcina multor încurcături și dezamăgiri de negrăit. Și totuși aceasta este realitatea: fie că acceptăm sau respingem cauzele secundare, lucrarea lui Dumnezeu nu a fost niciodată ceva ușor sau ceva direct, iar manifestarea continuă a atotputerniciei Lui absolute nu a dus la alterarea greutăților.

Dumnezeu nu va înlocui niciodată lucrarea sau slujirea cu formarea caracterului; iar dacă noi facem acest lucru, veșnicia va descoperi că oricât de mult am fi lucrat aici, noi am rămas foarte mici în comparație cu locuitorii Țării, a căror statură va fi măsurată după ”măsura lui Cristos”. Ar fi bine dacă toți cei care intenționează sau care sunt antrenați în lucrarea lui Dumnezeu să fie călăuziți de această lege supremă absolută: că atât pentru ei cât și pentru cei cărora le slujesc, testul final este – nu cât de multă lucrare este împlinită, ci cât de mult din Cristos este prezent sau rezultă în urma slujirii lor. Acest test soluționează multe probleme, explică multe căi ”ciudate” ale lui Dumnezeu și etichetează viața cu acel fel de ”succes” care este vrednic de acest nume în ochii Cerului.

Din: Răspunsul universal

Ferestre Deschise 3

februarie 9, 2010

”Ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui.” (Filipeni 3:10)

Învierea înseamnă că noi ne aflăm întotdeauna în afara acestei lumi. După învierea Sa, Domnul Isus nu S-a mai arărat niciodată lumii. El nu și-a mai făcut niciodată apariția în mod personal înaintea lumii după învierea Sa. Învierea înseamnă că El ieșise, în acel sens, din lume și a stat de-o parte; iar puterea Sa asupra lumii era chiar separarea Lui față de ea. Putința Lui de a face față situației se datora faptului că El nu mai avea nimic a face cu situația în sine. Viața de înviere înseamnă că din punct de vedere spiritual, noi ne aflăm în afara lumii și într-o poziție superioară…

Trebuie să învățăm cum să trăim prin puterea învierii lui Cristos așa încât moartea din jurul nostru să nu aibă influență asupra noastră și să ne țină în strânsoarea ei. Unirea cu o înviere ca a Lui înseamnă că noi nu mai avem nimic a face cu moartea care domnește în jurul nostru. Ne putem afla în mișcare pe scena morții și totuși să rămânem neatinși de moarte. Aceasta este o lecție foarte importantă de învățat: cum să rămânem vii în mijlocul morții.

Din: Puterea învierii Lui Capitolul 2

Ferestre Deschise 4

februarie 9, 2010

”Ca să rămână lucrurile care nu se clatină.” (Evrei 12:27)

Când Ierusalimul a fost distrus – cum arată scrisoarea (către Evrei) – tot pământul fusese zguduit în privința evreilor. Templul, ca și punctul central al întregii lumi a fost nimicit. Preoțimea strânsă laolată sub rânduiala înaltei preoții a încetat. Slujba din Templu a luat sfârțit iar poporul ca națiune a încetat să mai fie un popor întreg și unit. Acestea erau lucruri trecătoare. Și totuși, cât de mult dăinuiseră! La ce atacuri rezistaseră! Se credea că ele nu vor cunoaște ruinarea! Câtă convingere exista că Dumnezeu Se legase de aceste lucruri încât El nu avea cum să le distrugă sau desființeze! S-au luptat și s-au prins de acest gând până au ajuns într-o situație disperată! Dar nu le-a ajutat la nimic. Dumnezeu nu mai dorea sistemul pământesc, acel cadru al lucrurilor care ocupase așa de mult loc, energie și cheltuială până când ce era cu adevărat spiritual avea să ia naștere. La urma urmei, procentul valorii spirituale era atât de mic, iar interesele spirituale erau îndreptate asupra căilor labirintice ale mașinăriei religioase și tradiției care nu meritau osteneala. Mijloacele ce au dus la sfârșitul lucrurilor nu au apărut imediat, adică, între acele mijloace și sfârșit a existat o anumită perioadă. Nu a existat un răspuns imediat la cerința divină adevărată datorită prea multor obstacole. Și în loc să fie păstrate, ele au fost nimicite, chiar Dumnezeu a zguduit totul.

Ce a rămas după zguduire a fost doar ce era Cristos la modul ceresc și spiritual – Cristos în cer și aici pe pământ prin Duhul Sfânt. El era esența și motivul strângerii laolaltă. Cristos în cer Marele Preot și Jertfa desăvârșită; iar pe pământ, rânduială cerească, spirituală în casa lui Dumnezeu – nu formală, planificată, impusă, simulată sau materială. Viața dă naștere rânduielii, iar dacă acea viață este divină și nestăvilită, rânduiala divină va fi spontană.

Din: Scrisoarea editorului, nov-dec 1952

Ferestre Deschise 5

februarie 9, 2010

”Și ce va mai rămâne va prinde iarăși rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra.”(Isaia 37:31).

Observați acum, voi care cunoașteți lupta, voi care cunoașteți furia asupritorului și ura puternică a diavolului și amintiți-vă că Domnul îi permite să meargă suficient de departe pentru a avea loc această acțiune dublă. Mai întâi, cunoașterea nemărginitei măreții a puterii lui Dumnezeu – și cât de nemărginită poate fi puterea lui Dumnezeu dacă, împotriva oștirii puternice a Asiriei a fost nevoie doar de un singur înger! Pe de o parte, prin lucrarea vrăjmașului, noi descoperim nemărginita măreție a puterii lui Dumnezeu și pe de cealaltă parte, suntem înrădăcinați adânc în El. Domnul Se folosește de adversar, chiar de ura și furia lui pentru a ne înrădăcina și pentru a ne face insensibili în fața Diavolului. El îl va face pe adversar să lupte împotriva lui însuși în încercările prin care trecem. Rădăcini dedesubt şi rod deasupra. Sunt sigur că la aceasta lucrează Domnul.

Trecem prin experiențe adânci la care contribuie și vrăjmașul iar Domnul nu-i stă în cale; noi însă ajungem la o cunoaștere mai deplină a puterii Dumnezeului nostru iar rădăcinile noastre se întăresc și mai mult în ciuda nestatorniciei noaste din trecut. Domnul urmărește să aibă oameni de neclintit, împotriva cărora iadul cu toată manifestarea sa arogantă și plină de mândrie este neputincioasă. ”Și ce va mai rămâne va prinde iarăși rădăcini dedesubt”. Iată ce are nevoie Domnul.

Din: Înrădăcinat și ancorat

”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți gratuit – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Publicat de ferestredeschise.
http://ferestredeschise.wordpress.com/2010/02/page/4/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s