„Un preot nemultumit”.Din viata lui Charles Chniquy.

Um preot nemulţumit

Din viaţa lui Charles Chiniquy (1809-1899)

Douăzeci şi cinci de ani am fost preot în biserica romano-catolică şi mărturisesc cu sinceritate că mi-am iubit biserica, şi ea m-a iubit pe mine. Mi-aş fi vărsat ultimele picături de sânge pentru biserica mea şi de o mie de ori mi-aş fi dat viaţa ca săi extind puterea pe întregul continent America şi în întreaga lume. Marea mea dorinţă şi ambiţie era să convertesc pe protestanţi, căci am fost învăţat că în afara bisericii romane nu există mântuire; mă apăsa gândul că această mare mulţime de protestanţi merge în pierzare. În Montreal în Canada este o catedrală minunată în care încap 15.000 de oameni. Acolo am predicat deseori. Într-o zi m-a rugat episcopul să vorbesc despre fecioara Maria. Le-am spus oamenilor ceea ce eu pe vremea aceea consideram că este adevărat şi ceea ce preoţii predicau pretutindeni. „Prietenii mei dragi, noi toţi suntem păcătoşi, noi am jignit pe marele şi puternicul Împărat, pe Împăratul împăraţilor! Să mergem noi înşine oare cu mâinile noastre pline de nelegiuirile noastre la Dumnezeu şi să-L rugăm pentru iertare? Nu! Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi o avem pe Maria, mama lui Isus, la dreapta Sa! Niciodată, El nu i-a lăsat vreo rugăminte neîmplinită, atunci când El a fost pe pământ, iar ea L-a rugat ceva. Niciodată, El nu a respins-o pe mama Sa în vreun fel oarecare. Să aducem rugăciunile noastre la mama Lui; ea însăşi va merge la Isus; ea se va ruga la picioarele Lui pentru iertarea noastră şi va fi ascultată …” În aceeaşi zi, mai târziu, mi-am deschis Biblia. Am citit versetele: „ …Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” (Matei 12, 46-50, compară Marcu 3, 31-35 şi Luca 8, 19-21) Pe parcursul întregii seri o voce îmi zicea: „Chiniquy, tu ai minţit azi-dimineaţă. Tu ai predicat împotriva Sfintei Scripturi, atunci când ai spus că Maria are putere să primească de la Isus tot ceea ce vrea ea.” M-am rugat. A doua zi dimineaţa m-am dus la episcopul meu şi l-am rugat să-mi dea voie săi pun o întrebare. „Domnule episcop, cine a murit pe cruce pentru dumneavoastră şi pentru mine?” El a răspuns: „Isus Hristos.” „Şi cine Şi-a vărsat sângele pentru vina dumnevoastră şi a mea, Maria sau Isus?” El a spus: „Isus Hristos”. „Cât timp a trăit Maria pe pământ, a venit vreun păcătos la ea, ca să fie mântuit?” – Nu.” „Au venit păcătoşi la Isus, ca să fie mântuiţi?” „Da, mulţi.” „I-a respins El?” – „Niciodată.” „Ştiţi dumneavoastră că Isus le-a spus păcătoşilor: «Mergeţi la Maria, şi ea vă va mântui»?” – „Nu”, a spus el. „Vă aduceţi aminte că Isus le-a strigat păcătoşilor sărmani: «Veniţi la Mine!»? – „Da, El a spus aceasta.” „Şi-a retras El vreodată aceste cuvinte?” – „Nu.” „Isus şi Maria sunt acum în cer. Domnule episcop, puteţi dumneavoastră să-mi arătaţi din Scriptură că Isus Şi-a pierdut din dorinţa şi puterea Sa de a salva pe păcătoşi sau că ceea ce a pierdut El a devenit partea Mariei?” Episcopul a răspuns: „Nu.” Atunci l-am întrebat: „De ce invităm atunci pe sărmanii păcătoşi să vină la Maria, dacă ea, aşa cum aţi mărturisit dumneavoastră, nu are nimic în comparaţie cu Isus în ceea ce priveşte puterea, harul, dragostea şi compasiunea faţă de cei păcătoşi?” Sărmanul episcop n-a putut să-mi răspundă. Eu însumi nu eram convertit, căci erau încă multe legături care mă ţineau strâns legat de picioarele papei. La câţiva ani după aceea am fost trimis la Illinois, ca acolo să înfiinţez o colonie de catolici care vorbeau limba franceză. Am luat cu mine o ceată mare de francezi canadieni. Ne-am stabilit în splendidele preeri ale Illinoisului, ca în numele bisericii romane să le luăm în stăpânire. Am devenit un preot renumit, însă în interiorul meu nu aveam pace, căci nu eram sigur de mântuirea mea. Aveam impresia că Dumnezeu este departe de mine, şi totuşi El era foarte aproape. Într-o sâmbătă mi-a venit gândul: „Tu ai Evanghelia, citeşte-o şi vei primi lumină”. Pe genunchi şi cu mâini tremurânde am deschis Biblia. Ochii mi-au căzut pe 1 Corinteni 7, 23: „Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor”. Prin aceste cuvinte a venit lumina lui Dumnezeu în viaţa mea şi pentru prima dată am văzut marea taină a mântuirii. Mi-am zis: „Isus m-a cumpărat. Atunci El m-a şi mântuit. Eu nu voi fi mântuit prin faptul că merg la Maria. Eu nu voi fi mântuit prin purgatoriu, spovedanii sau exerciţii de căinţă. Eu sunt mântuit numai prin Isus Hristos.” Când duminică dimineaţa oamenii mei au venit la biserică, nu le-am predicat despre Maria sau despre sfinţi, ci tuturor celor care au fost prezenţi în marea biserică le-am prezentat Darul lui Dumnezeu – pe Isus Hristos – şi iertarea păcatelor şi viaţa veşnică numai prin Isus. Nu ştiam dacă ei vor primi sau nu marele Dar al lui Dumnezeu şi astfel le-am spus: „Eu trebuie să mă despart de voi, prietenii mei! Eu am părăsit pentru totdeauna biserica romană. Am primit Darul lui Dumnezeu, însă vă apreciez deosebit de mult şi de aceea nu vreau să vă oblig să cceptaţi convingerea mea. Dacă consideraţi că este mai bine pentru voi să-l urmaţi pe papa în loc de Hristos şi să chemaţi numele Mariei în loc de numele Domnului Isus ca să fiţi mântuiţi, atunci vă rog să-mi faceţi cunoscut prin aceea că vă sculaţi chiar acum în picioare.” Spre surprinderea mea, toată mulţimea a rămas şezând, iar biserica s-a umplut de plânsete în hohote cu sughiţuri şi lacrimi. Mă uitam şi am văzut că ceva se petrecea în ei, o schimbare minunată, care nu poate fi explicată pe căi naturale. Cu o bucurie mare le-am strigat: „Dumnezeul atotputernic, care m-a mântuit pe mine ieri, poate să vă mântuiască şi pe voi astăzi. Haideţi să trecem împreună prin Marea Roşie şi să intrăm în ţara promisă! Primiţi împreună cu mine marele Dar al lui Dumnezeu; numai El ne face fericiţi şi bogaţi! Dacă consideraţi că este mai bine pentru voi să rămân la voi şi să vă vestesc Evanghelia curată a lui Hristos, în loc să vină un alt preot care să vă predice învăţătura de la Roma, atunci spuneţi-mi prin ridicarea în picioare. Eu sunt gata să vă slujesc!” Toţi, fără nici o excepţie, s-au ridicat şi cu lacrimi m-au rugat să rămân la ei. Mare dar al lui Dumnezeu a apărut pentru prima dată în frumuseţea Sa înaintea ochilor lor; ei L-au considerat preţios şi L-au primit. Bucuria acestei mulţimi a fost de nedescris. Circa o mie de suflete L-au primit pe Mântuitorul în ziua aceea. Şase luni mai târziu au fost aproape două mii de convertiţi, la un an după aceea au fost circa patru mii. Acum sunt circa douăzeci şi cinci de mii care şi-au spălat şi albit hainele în sângele Mielului. (din „The Gift” von Chiniquy)

 

www.mesagerul-crestin.net

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s