„Piedici in calea rugaciunii.”

Piedici în calea rugăciunii.

Un articol de W.J.Hocking

M-am gândit că v-ar putea fi de ajutor, cu binecuvântarea Domnului, câteva cuvinte simple despre piedicile în calea rugăciunii. Invitațiile și îndemnurile la rugăciune din cuvântul lui Dumnezeu sunt atât de repetate încât este întru totul de prisos ca să încep prin a arăta că nu există nici un fel de piedică din partea lui Dumnezeu. Dacă prin urmare neglijezi să te rogi, ca tânăr credincios, trebuie să admiți că vina îți aparține în totalitate. Ai lăsat ceva să te jefuiască de acest privilegiu.
Una dintre cele mai obișnuite stări de suflet ale acelora care trăiesc zi după zi fără să se roage, sau fără nimic mai mult decât un cuvânt sau două rostite în grabă, este aceea a lipsei de dorință. Ei nu se roagă pentru că nu simt că ar avea ceva special pentru care să se roage. Aceasta este o stare gravă a sufletului. Se aseamănă mult cu biserica decăzută din Laodiceea care a spus „Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi n-am nevoie de nimic!”. Iar a nu avea nevoie de nimic înseamnă a avea nimic, într-un înțeles spiritual. Pentru că lipsa de rugăciune înseamnă lipsă de putere, iar asta duce la lipsa de Hristos.
Dacă cineva de pe acest pământ ar fi putut crede că nu are nevoie de nimic, acesta ar fi fost Domnul nostru binecuvântat. Însă ce model de rugăciune ne dăruiește El! El S-a ridicat cu mult timp înainte de răsărit și S-a îndepărtat într-un loc singuratic unde S-a rugat (Marcu 1:35). Nu doar cu acea ocazie S-a îndepărtat El pentru a se ruga. Adesea „munții reci și adierea nopții au fost martori la rugăciunea Sa fierbinte”. Iar dacă El s-a rugat astfel, cu atât mai mult trebuie noi să o facem!
Atunci când simți că nu ai nevoie să te rogi, de fapt atunci ai cea mai mare nevoie să te rogi; pentru că Satan caută să te orbească cu privire la simțul dependenței tale de Dumnezeu. Mărturisește-ți dar nebunia și roagă-te neîncetat. Privește la Hristos; vezi cum nu ești la înălțimea desăvârșirii, și strigă către Dumnezeu să îți dea ce îți lipsește.
Unii sunt împiedicați în a se ruga din cauza lipsei de simplitate a minții. Ei se gândesc că este prea copilăresc să vină la Dumnezeu pentru orice situație neînsemnată. Ei își imaginează că pot să-și conducă cel puțin unele din problemele lor. Puterea lui Dumnezeu poate că este necesară pentru a distruge Ierihonul, dar cu siguranță, își imaginează ei, nu au nevoie să-L deranjeze pe Dumnezeu în privința celor câtorva colibe din Ai. Totuși, ei cred că la Ierihon este o victorie glorioasă, în timp ce la Ai este o încurcătură totală, la fel ca pretutindeni unde lucrează mândria și încrederea în sine.
Păzește-te tinere credincios de gânduri de mândrie. Ele sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu: „Fiți îmbrăcați cu smerenie”. Dorește sprijinul lui Dumnezeu în cele mai mici lucruri iar El nu va refuza rugăciunea credinței. La bancul de lucru sau la birou, la școală sau în treburile gospodăriei, caută ajutor de sus în toate greutățile tale, și vei afla ce resurse sunt în Dumnezeu pentru sufletul care se roagă. Aceasta nu te va încuraja la lenevie, pentru că nu trebuie să presupui că Dumnezeu va face pentru tine ceea ce tu ești prea leneș ca să încerci. În timp ce trebuie să te rogi ca și cum totul depinde de Cel Atotputernic, trebuie de asemenea să lucrezi ca și cum totul ar depinde de tine.
Ajungem acum la o piedică mult mai serioasă în calea rugăciunii, și anume indulgența cu gândurile, sentimentele și căile păcătoase. Presupunând că te-ai lăsat să devii foarte nervos sau irascibil sau supărăcios, te rogi tu într-o astfel de stare a minții? Știi că, dimpotrivă, adesea te retragi la odihnă fără măcar ca să te apleci pe genunchi. Satan îți șoptește „Cum te poți ruga într-o astfel de stare în care te afli? Doar nu te aștepți ca Dumnezeu să te asculte”. Și în loc să-ți mărturisești îndată păcatele tale și să primești iertare dreaptă și să fi readus în părtășie fericită, ești condus mai departe pe căi greșite prin faptul că asculți sugestiile subtile ale vrăjmașului.
Poți să fi sigur că dușmanul tău va urmări întotdeauna să te țină departe de tronul harului. Însă motivele lui pentru ca tu să stai departe trebuie să fie ale tale ca tu să te grăbești într-acolo. Doar acolo este locul unde găsești putere pentru tine împotriva ta, a lumii și a diavolului. „Satan este neliniștit atunci când vede cel mai slab sfânt pe genunchi” (poezie creștină).
Rușinea este uneori o piedică în calea rugăciunii. Voi ilustra acest lucru printr-o împrejurare, a cărei veridicitate o pot dovedi. Un tânăr creștin obișnuit să doarmă singur, a avut o ocazie să-și împartă camera cu un prieten necredincios. Seara a venit testul. Să se aplece pe genunchi, și astfel să-i arate prietenului său că este creștin? A ezitat și a fost prins în capcană. În acea noapte și încă alte două sau trei nopți a mers la culcare fără să se roage. Îi era atât de rușine de el însuși încât a încercat apoi să facă un compromis prin a îngenunchea pe tăcute după ce a stins lumina, sperând că prietenul nu va descoperi micul lui șiretlic. El s-a înșelat totuși, pentru că acestui Nicodim i s-a spus ziua următoare că prietenul lui necredincios știa ce făcuse, și îl disprețuia pentru lașitatea lui și pentru lipsa lui de credincioșie față de Stăpânul lui.
Nu voi mai adăuga nimic la aceasta, amintiți-vă de cuvântul lui Dumnezeu rostit lui Eli „pe cei care Mă onorează îi voi onora, şi cei care Mă dispreţuiesc vor fi puţin preţuiţi”.

preluat și tradus de pe stempublishing.com

(Traducator necunoscut.)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s