Alegerea suferintei.

Alegerea suferinţei
„Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele şi te voi lovi eu ea!” (2 Samuel 24:12).
Toţi copiii lui Dumnezeu sunt pedepsiţi pentru îndreptare, dar numai rareori ei pot să aleagă, ca David, nuiaua cea mai potrivită şi, dintr-un număr de necazuri, de asemenea, numai rareori pot să aleagă pe cel mai uşor.
De obicei, suferinţa pe care trebuie s-o îndurăm, ni se pare cea mai grea. Unul zice: „Ştiu bine că necazuri trebuie să avem, dar suferinţa mea de acum este cea mai grea din câte puteau să mă lovească. Oricare altă suferinţă aş purta-o mai uşor!” Altul, de asemenea, zice: „Dintre toate durerile, pe cele trupeşti le-aş suferi mai bucuros.” Un al treilea: „Sărac aş vrea să fiu, numai bolnav să nu fiu.” Un al patrulea: „Ocară şi prigoană din partea necredincioşilor mi-ar plăcea să îndur, dar sărăcia nu, ea este un lucru prea greu de suferit.” Şi aşa mai departe.
Domnul însă a hotărât toate pentru noi, iar noi nu suntem stăpâni, ci suntem copii din casa Sa şi n-avem decât să ne supunem.
Dar ia închipuie-ţi că ai avea voie să alegi. Atunci ai trăi ce spune zicala adevărată: „Chinul este partea celui ce trebuie să aleagă.” Vrei să alegi boală în trup? Nu te grăbi să zici da. Eu ştiu ce este boală în trup şi nu pot să mă laud cu ea. Vrei să alegi sărăcia? Unii ştiu să cânte sărăcia, dar această cântare nu este deloc voioasă. Negreşit, nu este o plăcere să nu ştii seara de unde îţi va veni dimineaţa suma necesară pentru hrană şi pentru îmbrăcăminte şi să atârni, să depinzi de darurile neîndestulătoare ale binefacerii. Sau vrei cumva să alegi ocara şi batjocura? Acestea pot să zdrobească inima, chiar a unui om tare. Sau vrei să alegi îmbolnăvirea ori despărţirea de ai tăi? Gândeşte-te bine înainte de a zice da. Ai vrea să-ţi fie luat tovarăşul sau tovarăşa de viaţă, sau să-ţi fie copilul smuls de la sân?
Dacă ai vrea să alegi între suferinţe, ţi-ar veni ca acelor părinţi cărora li s-a cerut să dea pe unul din cei zece copii ai lor. Pe cel dintâi nu puteau să-l dea, pentru că era cel dintâi urmaş al lor; pe al doilea nu, fiindcă era o fetiţă gingaşă; al treilea era leit cu mamă-sa; al patrulea era foarte drăguţ. Şi aşa au ajuns până la cel mai mic, care era încă la sânul mamei şi pe care cu nici un chip nu puteau să-l dea.
Tot aşa şi noi, în faţa fiecărei suferinţe am avea câte ceva de zis, aşa că alegerea suferinţei ar fi ea însăşi o suferinţă.
Mă tem că, dacă ar fi să alegem noi, am alege o suferinţă mai rea decât aceea pe care este nevoie s-o îndurăm. Cea dintâi dorinţă pe care am avea-o atunci, ar fi să scăpăm de suferinţa de până atunci. Văzând cum prietenul nostru este aşa de voios sub povara lui de suferinţă, am dori să fim în locul lui. Crede-mă însă: Dumnezeu a potrivit povara ta pentru umerii tăi şi umerii tăi pentru povara ta; iar a schimba povara unul cu altul ar fi o pagubă şi pentru tine şi pentru prietenul tău.
Afară de aceasta, suferinţa trebuie să fie un mijloc de îndreptare şi un leac. Dacă însă ar fi să-ţi alegi singur suferinţa, atunci ea n-ar putea să-şi ajungă ţinta trebuitoare pentru îndreptarea ta. Am auzit că nişte călugăriţe ale unui ordin călugăresc dorm în fiecare noapte în sicriele în care vor fi înmormântate şi care sunt rezemate de perete, aproape în picioare. Obişnuinţa face ca somnul într-o astfel de poziţie să ajungă în curând cu putinţă, ba poate chiar plăcut; dar „omorârea cărnii”, cum se zice, este mai mult simulată decât adevărată. Femeile acestea nu merită nici o milă, pentru că ar putea foarte bine să doarmă în paturi, ca nişte oameni întregi la minte. Într-o mănăstire de lângă Brüssel am văzut bicele cu care călugării se biciuiesc singuri. Poate că lucrul acesta le face plăcere dacă se lovesc reciproc cu biciul. Dar o biciuire pe care ţi-o faci singur, nu aduce decât o suferinţă aparentă. O durere pe care tu ţi-o alegi singur nu este, îndeobeşte, o durere serioasă; în cele din urmă, o astfel de durere poate să ajungă chiar să ne placă. Dacă sufăr de bunăvoia mea, suferinţa aceasta nu înfrânge încăpăţânarea şi nu smereşte pe cel mândru; dacă însă, în fiecare zi, rabd durerea după voia Domnului, cum ar fi sărăcia sau singurătatea, dacă beau paharul suferinţei şi zic: „Facă-se voia Ta!” atunci preamăresc pe Dumnezeu şi am o binecuvântare din suferinţa mea.
Gândeşte-te şi la răspunderea pe care ai lua-o asupra ta, când ţi-ai alege singur suferinţa şi ce învinuiri ar fi să-ţi aduci singur, când ar trebui să-ţi zici: „O, cât de rău am ales! Dar singur sunt de vină şi trebuie să dorm aşa cum mi-am aşternut.” De aceea, cel mai bun lucru, când vine necazul, este să-l luăm ca voia lui Dumnezeu şi, cu ajutorul harului Său, să ne plecăm în faţa furtunii. Să nu uităm că, privirea spre mâna Tatălui nostru ne dă mângâiere în furtună, iar glasul Său, care răsună mai tare decât furtuna: „Nu te teme! Eu sunt!”, ne ţine în picioare.
Dacă Domnul alege paharul necazului şi El ni-l dă să-l bem, îl bem în pace.
„Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi” (Matei 5:4).
Dacă cercetăm viaţa creştinilor care au plecat de pe pământ, rămânem adesea uimiţi când vedem cum un anumit necaz a fost tocmai cel mai potrivit pentru acela căruia i s-a dat. Din suferinţa care ar fi putut să zdrobească inima Lui Melanchton, Luther a ieşit cu atât mai mare şi cu atât mai tare.
Acum vedem foarte bine cum pentru Bunyan închisoarea i-a fost spre bine, tot aşa cum i-a fost lui Milton orbirea şi lui Baxter desele sale îmbolnăviri.
Când vom ajunge în cer, unul din lucrurile pe care le vom învăţa va fi poate să vedem cu câtă înţelepciune ne-a împărţit Domnul nu numai hrana, ci şi doctoriile. Dar chiar aici pe pământ, când mai înaintăm în vârstă, am putea să privim înapoi şi, prin norul şi negura necredinţei şi a neştiinţei, să preamărim pe Domnul nostru pentru focul din cuptorul în care ne-a băgat. Suferinţa, pomul amar, a înflorit, a odrăslit şi a adus roadă. Da, chiar suferinţa de care ne temem, ne-a fost de cele mai multe ori o binecuvântare. De acum încolo, când va veni necazul, îl vom primi, îi vom zice „bun venit”, ne vom bucura de dragostea care ni-l trimite, de harul care vine odată cu el şi de creşterea care iese din el şi nu vom dori niciodată ca lucrurile să fie altfel decât aşa cum a rânduit Domnul pentru noi. Nu vom mai dori să alegem noi; iar dacă ar fie să ni se lase nouă alegerea, vom zice ca şi David: „Să cădem în mână Domnului.” Suntem bine ocrotiţi când ne lăsăm în totul în voia Domnului.
Ca să ajungem în Sion, trebuie să trecem prin valea plângerii. După părerea noastră, plânsul şi fericirea sunt două lucruri care nu se potrivesc între ele, totuşi atotînţeleptul nostru Mântuitor ne arată în cuvintele de mai sus că ele merg împreună. Şi ceea ce a împreunat El, omul nu trebuie să despartă. Plânsul pentru păcat – pentru păcatul nostru şi pentru păcatul altora – este pecetea pe care o pune Domnul pe ai Săi. Dacă duhul harului este turnat peste casa lui David sau peste orice altă casă, atunci cei ai casei acesteia trebuie să sufere. Prin plânsul sfânt, căpătăm cea mai bună binecuvântare; iar cei ce plâng în felul acesta, sunt fericiţi nu numai în viitor, ci chiar acum.
Duhul Sfânt mângâie negreşit inimile celor ce plâng din pricina păcatului. Ei sunt mângâiaţi prin împăcarea adusă de sângele Domnului Isus Cristos şi prin puterea simţitoare a Duhului Sfânt. Ei sunt mângâiaţi chiar cu privire la păcatele lumii din jur şi cu privire la păcatele din vremea lor, prin încredinţarea că Dumnezeu trebuie să fie proslăvit, chiar dacă oamenii se răzvrătesc tot mai mult împotriva Lui. Ei sunt mângâiaţi prin nădejdea sigură că, în curând, vor fi cu totul slobozi de păcat şi vor putea să trăiască totdeauna în faţa Domnului lor, în slavă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s