“Suferinta cu un scop deplin.” Partea 2.

Verdun 2012

Partea a doua,doresc sa o incep cu texte traduse dintr-o carte care am citit-o acum doua luni,in noiembrie, cand am intrat in incercarea mea dureroasa si spontana:decesul sotului meu.

Ea confirma cunostintele ce le-am acumulat din incercarile mele,si cred ca sunt binevenite pentru cei ce sufera intr-un fel sau altul,aceste texte traduse din cartea:”Sinnvolles Leid”-“Suferinta cu un scop deplin”.La fel in zilele trecute am ajuns sa ascult si o predica a unui frate despre acest subiect atat de important.Adica suferintele noastre aduc “maturitatea in Cristos”.Este un adevar pe care in toti acesti 32 de ani in Domnul l-am trait si voi mai trai cat mai sunt in acest trup trecator.Suferintele noastre au o greutate mare,ele nu sunt fara sens in viata noastra.Pot sa confirm ce a spus acest frate:ele au contribuit mult,foarte mult la maturizarea mea in Cristos.Fara ele in viata mea,eram departe,departe de a cunoaste ce cunosc astazi din indurarea lui Dumnezeu,din Harul Sau,purtarea Sa de grija,puterea Sa in slabiciuni trupesti,sufletesti.

_______________________________________

De ce suferim noi?

Ne intrebam ,cred ca fiecare copil al lui Dumnezeu-de ce ? Cineva a spus un adevar,pe care il scriu aici:”Cele mai mari si adanci adevaruri din Cuvantul lui Dumnezeu,deseori nu este descoperit de catre aceia care au studiat prin seminare predicarea,ci prin aceia care au facut seminarele suferintei,care personal au trecut prin “scoala suferintei” prin care i-a dus Dumnezeu.Acolo in adancimea durerii le-au primit.Cei mai fericti crestini,sunt aceia care au trecut cel mai mult prin”seminarele suferintelor”.Ei sunt maturizati de Duhul si Adevarul lui Dumnezeu in focul suferintei.In focul lor,acolo L-au cunoscut pe Dumnezeu profund,acolo prin depinderea de El  tot timpul in durerile lor.Din acesti oameni poate lucra Dumnezeu unelte ale binecuvantarii,prin care sa Isi reverse harul Sau acolo unde este nevoie.”

Suferinta ne face sa ne asemanam tot mai mult  cu Cristos.

Prin suferinta Dumnezeu Isi implineste planul Sau intocmit,ales de El,in ce priveste chemarea noastra.El urmareste acest scop de a ii face pe cei chemati la mantuire,asemanatori fiului Sau Isus Domnul.Romani 8;29.Daca Dumnezeu asa a planuit ca sa ii faca asemenea fiului Sau Isus Cristos,atunci in viata unui nou nascut TREBUIE SA FIE SUFERINTA.Fara ea nu poate fii transformarea aceasta.Isus Cristos este o pilda desavarsita pentru noi in ce priveste suferinta,si noi calcam pe urmele Lui,si El ne poate ajuta atunci cand trecem prin incercari de tot felul…In Evrei 2;10,18 citim despre suferintele Lui….

Suferintele noastre il face pe Satana sa taca.

Ma gandesc la Iov si marile lui incercari…la felul cum l-a acuzat pe Iov Satana,si cum Dumnezeu i-a dat mana libera sa se atinga de Iov.Dar Iov a stat neclintit in suferintele lui mari in ce priveste credinta lui in Dumnezeu.Credinta lui statornica,i-a fost din plin rasplatita si Satana a trebuit sa taca.

Prin suferinte in boli ,Dumnezeu poate sa se slaveasca in noi.

Nu toate bolile ce le au copii lui Dumnezeu El le vindeca,El stie de ce le lasa,El Se poate slavii si in ele,daca le vindeca sau nu le vindeca.El a lasat din ucenici ai Lui sa fie si bolnavi  si nu i-a vindecat,dar le-a dat puterea in slabiciunea lor,ca sa poata duce suferinta.Ma gandesc la Apost.Pavel in 2 Cor.12,cu un anume scop nu i-a luat durerea lui Pavel,apoi Timotei cu boala lui de stomac….

Suferintele ne indruma la multumiri catre Dumnezeu.

Incercarile aduc multumire pentru binecuvantarile primite in ele.Desigur ca ne este mai usor sa multumim cand in viata noastra straluceste soarele,dar mai greu este de a multumii cand totul este intunecat in jurul nostru.Dar in intuneric,incepem abia sa pretuim binecuvantarile,care le asteptam cu multa rabdare sa ne fie date.In intunericul din jurul nostru,in care ne-a dus Dumnezeu dupa cum El a voit,primim un sentiment de multumire pe care niciunde nu il putem primii asa de profund,ca in suferinte.

Suferintele ne invata sa traim in permanenta legatura cu Domnul.

Durerile in care suntem trimisi,au scopul de a invata sa nu ne mai punem nadejdea in puterea noastra,ci sa ne sprijinim numai pe Domnul si puterea ce vine de la El.(Isaia 30;15 de exemplu…)Copiii lui Izrael au fost in greutati mari,si in loc sa se indrepte spre Domnul,ei au facut legamant cu popoarele vecine.Domnul le-a spus ca puterea lor nu vine de la popoare ci ea vine de la Domnul.In liniste si nadejde ei vor putea fii tari,pentru ca Domnul le putea fii ajutorul.La fel se intampla si cu noi de multe ori:suntem intr-un stres enorm,incarcat de multe ori de noi in spinarea noastra.Noi credem ca fara noi nu poate inainta nimic,fie acasa in gospodarie,fie la serviciu.Pana ce Domnul ne duce intr-un loc care nu ne place de multe ori,si acolo vrea sa ne vorbeasca sa ne dea o lectie spirituala sa ne dea un avertisment.Acolo in scoala durerii invatam ce inseamna sa ascultam de El in luarea sarcinilor,care aduc roadele pe care El le doreste .De multe ori lucram in vant,si nu aducem roadele pe care le asteapta El de la noi.Lectia Domnului nu ii place firii mandre a omului,este greu de suportat.Dar lectia ne face smeriti.Ceva se zdrobeste atunci in inima omului,si face experienta deosebita,precum ca fara Domnul nu poate face nimic ce sa ramana in picioare pentru vesnicie.El invata sa depinda in permanenta de calauzirea Domnului.Domnul uneori trebuie sa ne”oblige”sa devenim linistiti,sa ne scoata din tumultul stresului in care ne-am dus noi cu voia noastra,si nu a Sa.

Suferintele ne invata rabdarea.

Dumnezeu vrea sa lucreze in noi rabdarea.Romani 5;3-5.Apostolul Pavel putea sa spuna aceasta,pentru ca el a trait multe incercari de toate dimensiunile in felurite forme.El stia ca incercarea aduce rabdarea,si ca ea trebuie sa isi faca desavarsita lucrarea.Putem sa spunem si noi ca si el?Rabdarea o invatam numai atunci cand  suportam durerea.Daca rabdarea nu este incercata ca si credinta,nu vom invata rabdarea niciodata.Lectia cea mai des intalnita in incercarile noastre,este aceia de a invata rabdarea.

Suferintele ne face sa avem mila,sa simtim cu altii in necazurile lor.

In 2 Corinteni 1;3-6 ne descrie ap.Pavel cum vede el necazurile sale,cu ce scop le avusese,pentru ca sa dea mai departe din mila si mangaierea primita de la Dumnezeu in propriile sale incercari de tot felul ….Oricine care a aflat cum Dumnezeu ii formeaza viata sa,poate sa simta sincer cu altii care sufera,si poate da mangaierea necesara.Lumea nu poate da acest sentiment de mila la cei ce sufera,ei pot sa fie doar niste mngaietori de forma.Ca si prietenii lui Iov,ei nu se puteau face una in suferinta lui Iov,pentru ca nu au trait asfel de incercari grele.Cei mai buni mangaietori pot fii doar aceia care vorbesc din experientele lor traite atunci cand au trecut prin ele.Cu asfel de crestini putem avea partasie,vedem cum Dumnezeu ii foloseste,ca sa primim mangaiere prin ei,ei pot vorbii cu noi intr-un fel plin de intelepciune si de mila ,prin ei primim pace si usurare in incercare.

Cel mai bine,ce ne poate intelege,poate avea mila de noi,ne poate mangaia, este Domnul nostru Isus Cristos.El trait orice fel de incercare,durere,nu este vre-o experienta care El sa nu o fii facut-o in perioada cat umbla printre oameni pe pamant.El a stiut ce inseamna sa fii sarac,El stia ce inseamna setea si foamea,El stia ce inseamna sa fii vandut de prieteni,sa fie batjocorit,sa fie parasit,El stia ce inseamna sa stea in rugaciune in noptile fara somn,pentru aceia care Il alungau,si nu Il acceptau.El stia ce inseamna sa fii ispitit si sa ai biruinta asupra ispitei .El stia totul…deacea poate venii in ajutorul acelora care sunt in suferinte.Nu exista absolut nimic  in cea ce El nu ar fii avut experienta.Evrei 2;10 si 18.

Suferintele sunt necesare si pentru mustrarea noastra,cand pasim gresit pe calea credintei.

Pe cel care Dumnezeu il iubeste il si mustra.Daca noi stim ca apartinen Domnului,trebuie sa fim si constienti ca ne asteapta si educatie de la Tatal ceresc,”nuiaua”Sa sfanta care taie din noi ce nu este roditor.Ne curateste ca sa aducem roadele care El le doreste in viata noastra.Deacea El lucreaza uneori”dur”la neascultarea noastra.(Vedeti Evrei 12;1-13,nota trad.)Drumul “normal”al unui copil al lui Dumnezeu,este ACELA AL SUFERINTEI.Ap.Pavel ne invata ca in imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin mute necazuri.Binecuvantarile care vin din mustrarile lui Dumnezeu sunt nenumarate ,la numarul lor.

Suferintele ne face si ne tine smeriti.

Dumnezeu ne vrea smeriti.Mandria omului a dus la pacatuire pe satana,apoi pe omul Adam si Eva.Dumnezeu uraste mandria,dar inalta smerenia.El lasa o serie de incercari peste aceia care ii sunt ai Lui,prin care lucreaza smerenia in ei,una din cele mai importante caracteristici al caracterului Domnului nostru.Apostolul Pavel,ne este un exemplu,in felul cum a lucrat Dumnezeu in el smerenia,ca sa nu se umple de mandrie din cauzza descoperirii primite .El a dorit sa fie eliberat de durerea primita,dar Tatal ceresc a gasit ca este bine pentru Apostol daca are durerea aceasta. 2 Corinteni 12;7-10.

Ca si credinciosi sa nu uitam ca Dumnezeu raspunde la rugaciunile noastre,dar nu intotdeauna cum dorim noi.El raspunde cu un”NU” pentru ca stie ce este mai bine pentru noi si ce nu este.Chiar daca noi credem ca ce cerem este cea ce ne trbuie,El spune ca nu este bun.Uneori nu intelegem de ce nu primim cea ce cerem cu staruinta.Cunostinta noastra in ce priveste felul de a lucra al lui Dumnezeu uneori,este limitata,ori ca suntem inca prea tineri in credinta,si o sa intelegm mai tarziu cand suntem mai maturi in ea,ori vom intelege abia cand vom fii in vesnicie.

Suferintele ne invata sa ne rugam.

In mod sigur ca fiecare credincios,poate sa confirme faptul ca daca nu ar fii avut incercari ,nu invata sa se roage.Apoi atat cat noi ne putem ajuta singuri,parasim rugaciunea.Dar cand suntem in situatii unde nu mai vedem nici o scapare,un ajutor,atunci incepem sa ne rugam.Suferintele pot sa faca din noi oameni ai rugaciunii,si asta este tinta lui Dumnezeu.Domnul nostru s-a rugat foarte mult,in tot ce a suferit El a fost in partasie stransa cu Tatal prin rugaciune.

Suferintele aduc rasplatà.

Pentru cei ce sufera cu rabdare,mai ales din cauza credintei in Isus Domnul,va fii o rasplata mare in cer.Vor imparatii cu Cristos,asa spune apostolul Pavel in 2 Timotei 2;12.Petru la fel spune in 1 Petru 4;12-13.Deci mare rasplata va fii sus in cer pentru cei ce sufera dupa voia lui Dumnezeu.

VIATA  DE  CRESTIN ,daca suntem crestini asa cum ne vrea Dumnezeu,ESTE  CREDINTA  SI  SUFERINTA.Acesta este felul de a lucra al  Lui Dumnezeu.Prin acest proces al suferintei, in viata noastra,ne formeaza Dumnzeu in aceia persoana pe care El doreste ca sa fim.Drumurile Sale merg prin”foc”si prin “foc”ne duce spre desvarsirea noastra,la tinta care este vesnicia.

VA  URMA cu capt.3

One thought on ““Suferinta cu un scop deplin.” Partea 2.

  1. Pingback: Suferinta cu un scop deplin-3 parti «

Lasă un răspuns

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s